Revederi emoţionante la Enescu 2021

Maria João Pires

În această ediţie de Festival, ne reîntâlnim cu invitaţi care ne-au fermecat şi în ediţiile anterioare, printre care pianista Maria João Pires şi Orchestra de cameră Academy of St Martin in the Fields, care nu sunt la prima vizită la Bucureşti.

Text de Alexandru Pătraşcu

Cu foarte puţine excepţii, mai toate evenimentele Festivalului Enescu din 2021 merită să fie văzute şi ascultate. Opera, în primul rând, dar şi cu o mare parte dintre soliştii instrumentişti şi dirijorii invitaţi, care nu sunt la prima vizită la Bucureşti.

Acum trei ediţii, în 2015, Maria João Pires a cântat în două după-amieze la Ateneu alături de orchestra Deutsche Kammerphilharmonie Bremen dirijată de Trevor Pinnock. Ajunsă la vârsta când legenda începe să ia locul consacrării, cu o apariţie pe scenă de o modestie ce amintea de Clara Haskil, pianista portugheză a livrat un recital special cu două concerte pentru pian, de Chopin şi Mozart, fundaţia carierei sale. Doi ani mai târziu a anunţat că se retrage şi m-am bucurat că am apucat s-o văd. Dar a revenit asupra deciziei şi iat-o din nou la Ateneu, pe 30 august, cu Mozart, concertul Jeune Homme de data aceasta, unul dintre cele mai frumoase. De văzut neapărat, ar putea fi ultima dată când mai vine pe la noi.

Orchestra de cameră Academy of St Martin in the Fields (foto jos) e o prezenţă constantă la Festival în ultimii 30 de ani. În 2013 a fost ultima dată când Neville Marriner, fondatorul şi dirijorul lor, i-a dirijat în două seri de neuitat la Ateneu, în muzica lui Elgar şi Mendelssohn. La 89 de ani! Doi ani mai târziu reveneau la Bucureşti cu noul lor director muzical, Joshua Bell (foto jos), cântând şi dirijând „Concertul“ lui Max Bruch şi „Simfonia destinului“ a lui Beethoven. Îmi aduc aminte cum, în focul cadenţelor concertului, i s-a rupt căluşul viorii (bucăţica aceea mică de lemn care ţine ridicate corzile deasupra cutiei de rezonanţă), făcând schimb de instrumente cu concertmaistrul şi continuând cu sânge-rece, dar cu aceeaşi pasiune concentrată. Bell şi St Martin se vor întâlni din nou cu noi, tot la Ateneu, pe 7 septembrie.

Vasily Petrenko, pentru a treia oară în Festival

În următoarele două zile (8 şi 9 septembrie), la Sala Palatului revine Vasily Petrenko (foto jos), la a treia invitaţie onorată la Festivalul Enescu. În 2015, a impresionat publicul prin gestica lui de o fineţe şi de o precizie foarte vizibile nu doar pentru instrumentiştii pe care-i dirija, ci şi pentru orice spectator din sală. Petrenko tocmai se făcuse remarcat pe scena internaţională în urma înregistării integralei simfoniilor lui Şostakovici cu Liverpool Symphony, orchestra pe care o conducea atunci. A revenit la Ateneul Român în 2018, în fruntea Orchestrei de Tineret a Europei, şi în 2019, la Bienala Enescu, cu două concerte la conducerea Filarmonicii din Oslo, de fiecare dată impresia lăsată publicului fiind excelentă. Între timp, cariera lui Petrenko a ajuns la un prim mare vârf, fiind numit director artistic al Royal Philharmonic Orchestra din Londra, cu care vine la Bucureşti în postură de star, cu solişti de anvergură (Julia Fischer şi Dimitry Sitkovetsky) şi cu un program eclectic.

Un eveniment cu totul special va avea loc la Sala Palatului pe 21 septembrie, când Orchestra Radio din Budapesta, condusă de Christian Badea (foto jos), îi va onora pe George Enescu şi pe Béla Bartók, ambii compozitori aniversând 140 de ani de la naştere. Vor fi „Vox Maris“ de Enescu şi suita „Mandarinul miraculos“ de Bartók, alături de Schumann („Concertul pentru violoncel“ avându-l ca solist pe Kian Soltani) şi Wagner (Uvertura operei „Tannhäuser“), un program complex şi frumos, în care romantismul şi modernismul se întâlnesc spre încântarea noastră.

Capodopere ale muzicii sacre

Un loc special în programul Bienalei de anul acesta are muzica sacră, cu cel puţin două evenimente care sunt de primă importanţă. Mai întâi, cel dedicat canonicului „Stabat Mater“ în versiunile compuse de Antonio Caldara şi Giovanni Battista Pergolesi, ce vor fi cântate în aceeaşi după-amiază, la Ateneu, pe 10 septembrie, de către ansamblul L’arpeggiata, iar printre solişti îl vom regăsi pe Philippe Jarroussky, un contratenor excepţional, de o delicateţe aparte, o alternativă diferită la Max Emanuel Cencic pe care l-am ascultat în alte ediţii ale Festivalului.

Încă şi mai incitantă este prezenţa la Bucureşti a Orchestrei şi Corului Bach din München, un ansamblu specializat în muzica celui care le este patron spiritual încă din 1954. Muzicienii germani vor prezenta oratoriul „Johannes Passion“, rarissim cântat în România, dar un monument al muzicii sacre din toate timpurile. 11 septembrie, la Ateneul Român, o dată de reţinut.

Foarte notabilă rămâne şi prezenţa la Enescu 2021 a lui William Christie, în fruntea orchestrei sale „Les Arts Florissants“, şi a tinerilor solişti de la Le jardin des voix, care vor cânta împreună singura operă baroc din Festival, „Partenope“ de Händel. William Christie şi Les Arts Florissants sunt responsabili pentru partea muzicală a minunatei producţii pariziene a operei „Les Indes galantes“ în montarea lui Andrei Şerban, imortalizată pe DVD şi încă aflată astăzi în repertoriul Operei Naţionale Iaşi. Dar cariera muzicală a lui William Christie înseamnă mult mai mult de atât, el rămâne un deschizător de drumuri în revoluţia muzicii baroc cântată pe instrumente de epocă, ce a triumfat la sfârşitul secolului trecut, stabilindu-se astăzi ca o autoritate în materie. Aşadar, pe 26 septembrie, la Ateneu, întâlnirea cu aceşti muzicieni e una de gradul III pentru spectatorii din Bucureşti, pentru care muzica baroc este o raritate.

Articol realizat cu sprijinul Raiffeisen Bank