Soprana Diana Damrau şi harpistul Xavier de Maistre, în recital la Ateneul Român, pe 1 septembrie

Soprana Diana Damrau şi harpistul Xavier de Maistre sunt în recital la Ateneul Român, pe 1 septembrie, de la ora 16.30,  în cadrul seriei Recitaluri şi concerte camerale.

Text de Olga Grigorescu

Dincolo de cele opt volume de „Cântece fără cuvinte” pentru pian, Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809–1847) a creat şi numeroase piese pentru voce şi pian. „Pe aripile cântului” este cel mai celebru lied al său, datorită fermecătoarelor volute melodice care se repetă strofic, elogiind dragostea într-o ambianţă exotică, feerică. Dansant, graţios, „Cântecul pajului” ne transportă într-o Italie plină de lumină. „Suleika”, tot un cântec de dragoste – cu aer melancolic însă –, conţine, ca şi liedul „Luna”, ideea că natura poate influenţa sentimentele, le stimulează sau le linişteşte. Singurul lied mai dramatic este „Suferinţa fetei” unde compozitorul, într-o formă mai liberă, urmăreşte starea sufletească a eroinei.    

O inconfundabilă pecete rusească marchează „romanţele” lui Serghei Rahmaninov (1873 – 1943) scrise toate în prima parte a carierei sale. Melodica adesea modală are linii ample, lirice, dar şi cu izbucniri patetice, iar partea pianului, mai întotdeauna foarte consistentă, ar putea fi redată şi independent de voce. Dacă romanţa „Liliacul” exaltă fericirea datorată frumuseţii naturii, în cea intitulată „Noaptea e tristă”, peisajul stepei sugerează sentimente de însingurare. Romanţa „Amurg” este dominată de o linie vocală visătoare, frumos arcuită, iar piesa „Ei au răspuns”, de un dialog cu contraste expresive. „Aici e bine... câmpurile colorate... aici e linişte, nu sunt decât eu şi cu Dumnezeu, florile şi bătrânul pin, şi tu...visul meu” – sunt imagini pe un ton extatic, dintr-un pastel creionat cu multă sensibilitate de Rahmaninov, una dintre cele mai frumoase romanţe ale sale.

Vladimir Aleksandrovici Vlasov (1902 – 1986) dirijor şi compozitor rus de muzică de operă, film, balet, a ilustrat tablourile poemului „Fântâna din Baccisarai” de Alexandr Puşkin care vizitase în 1823 splendidul palat, cu mirifice grădini, al hanilor tătari din Crimea.

Din creaţia compozitorului francez Reynaldo Hahn (1874–1947), bogată în mai toate genurile, renumite sunt doar ciclurile de lieduri care au cucerit prin fineţea, naturaleţea cântării apropiate de melodia versurilor şi prin acompaniamentul discret, cu armonii modale, figuraţii, scurte interludii.

 „Cântăreţii serenadelor”, este un  lied vesel, dansant, inspirat de ciclul lui Verlaine „Serbări galante”, la rândul său inspirat de pictura elegantă a lui Watteau. În schimb „Mai” vine cu o imagine a primăverii mai nostalgică, după o iubire pierdută, iar „Nocturna” , de asemenea cu o atmosferă umbrită de melancolie. „Îndrăgostita” însă, un vals lent, unde vocea se apropie de recitativ deasupra figuraţiilor din acompaniament, este un delicat cântec de dragoste căruia descrierea naturii îi adaugă un subtil farmec.

„Paiul scurt” este ultimul ciclu vocal al lui Francis Poulenc (189 –1963), compus în 1960 pe cele şapte cântece ale poetului belgian Maurice Carême, inspirate din lumea copilăriei. Este o poezie a imaginaţiei fără limite, un suprarealism  impregnat de mult umor. Patru cântece sunt lirice : „Somnul” – cântec de leagăn pentru un copil care plânge mereu, „Dama de cupă” – regina cu o floare de migdal într-un palat neobişnuit, „Îngerii muzicieni”, schiţând suav pentru copii un motiv mozartian, şi „Luna în aprilie”, tablou nocturn ce se încheie într-o linişte adâncă. Celelalte trei piese foarte scurte, „extravagante”, cum le numeşte chiar compozitorul, alătură imagini burleşti în care eroi sunt pisica, puricele, elefantul, carafa, girafa, cu jocuri de cuvinte şi situaţii amuzante. Pianul şi vocea se conformează textelor în rostiri rapide, armonii picante, producând mult haz. În încheierea recitalului, nu putea lipsi cea mai populară piesă a lui Poulenc, „Drumurile iubirii”, un vals lent, sentimental şi cu real şarm.

Repertoriul clasic al harpei este destul de redus, astfel că interpreţii virtuozi au început să-l lărgească, transcriind  piese pentru alte instrumente, sau chiar orchestrale.

 Arabesca nr. 1 de Claude Debussy, ne aduce delicate melodii îmbrăcate în figuraţii şi ornamente care se potrivesc bine harpei. Piesa „Privighetoarea” ne apare într-o dublă transcripţie: originalul, binecunoscuta romanţă  a compozitorului rus Aleksandr Alabiev, a fost adaptată pentru pian de Franz Liszt şi, după aceasta, pentru harpă de Henriette Renié (1875–1956), una dintre primele concertiste de renume la acest instrument.

„Allegro de concert” de George Enescu, variat şi colorat ca expresii, este însă original scris pentru harpă, făcând parte dintre cele patru lucrări destinate în 1904 concursurilor organizate de Conservatorul din Paris.

 PROGRAM

Duminică, 1 septembrie, ora 16.30    

RECITALURI ŞI CONCERTE CAMERALE

Ateneul Român

DIANA DAMRAU – soprană

XAVIER DE MAISTRE – harpă

Felix Mendelssohn-Bartholdy – „Pe aripile cântului” op. 34 no. 2 (Heinrich Heine)

„Cântecul pajului”  WoO 17 no. 2 (Joseph von Eichendorff)

„Suleika”  op. 34 no. 4 (J.W. von Goethe/Marianne Willemer)

„Luna” op. 86 no. 5 (Emanuel Geibel)

„Suferinţa fetei” WoO 23 (Friedrich Schiller)

Franz Liszt – „Privighetoarea” S 250/1 după un cântec  de Aleksandr Alabiev, aranjat pentru harpă solo de Henriette Renié (1875-1956)

Serghei Rahmaninov  –  “Floare de liliac” op. 21 no.5 (Ekaterina Andreievna Beketova)

„Noaptea e tristă” op. 26 no. 12 (Ivan Alexeievici Bunin)

„Ei au răspuns” op. 21, no. 4 (Lev Aleksandrovici Mei)

„Amurg” op. 21 no. 3 (Jean-Marie Guyot, în traducerea lui Ivan Thorjevski)

„Aici e bine” op. 21 no. 7 (Glafira Adolfovna Gàlina)

Vladimir Aleksandrovici Vlasov – „Fântâna din Baccisarai” (Aleksandr Puşkin)

Reynaldo Hahn – „Cântăreţii serenadelor” din ciclul „Serbări galante”  (Paul Verlaine)

Mai (François Coppée)

Nocturnă (Jean Lahor)

Îndrăgostita (Théodore de Banville)

Claude Debussy – Arabesca nr 1 (aranjament pentru harpă solo)

George Enescu – Allegro de concert

Francis Poulenc – La courte paille (Paiul scurt) FP 178 – Şapte cântece după poeme de Maurice Carême (Somnul, Ce aventură!, Dama de cupă, Ba Be Bi Bo Bu, Îngerii muzicieni, Carafa mică, Luna în aprilie)

Drumurile iubirii (Jean Anouilh)