Trei ansambluri orchestrale, trei lumi diferite!

Orchestra Filarmonică Rusă, Festival George Enescu 2013 FOTO Agerpres

Intr-adevăr, trei lumi diferite ne-au dezvăluit evoluţiile în concert, la Sala Palatului, ale celor trei importante colective simfonice ce au concertat în ultimele zile la Bucureşti.

Lumi diferite în ceea ce priveşte personalitatea formaţiilor, atitudinea faţă de muzică, faţă de actul artistic al performanţei. Voi încerca a desluşi acest lucru prin prisma importantelor opus-uri simfonice abordate de ansamblul american P.S.O. sub conducerea austriacului Manfred Honeck, de Orchestra Naţională Filarmonică Rusă condusă de Vladimir Spivakov, respectiv de Orchestre de Paris condusă de Paavo Järvi.

Muzica enesciană – un eşec al orchestrei filarmonice ruse

Mi-a produs o impresie deloc agreabilă felul în care muzicienii ruşi – o formaţie relativ tânără, creată în urmă cu un deceniu – au avut-o faţă de Suita a 3-a, Săteasca, de George Enescu. In egală măsură dirijorul dar şi muzicienii ansamblului  s-au dovedit a fi nepregătiţi sau greşit orientaţi faţă de această dificilă lucrare orchestrală căreia nu i-au fost respectate indicaţiile din partitură privind raporturile, culorile timbrale, transparenţele şi dinamica sonoră. Nu fac parte dintre aceia care consideră că muzica românească este cel mai bine reprezentată de muzicienii români; ar fi stupid. Suntem destui care ne aducem aminte că tot pe scena Sălii Palatului, cu decenii în urmă, la o altă ediţie a Festivalului Enescu, marele muzician rus, dirijorul Ghenadii Rozhdestvenski în compania unor importante formaţii moskovite a prezentat versiuni de referinţă – insist, de referinţă! – ale primei Simfonii enesciene, de asemenea lucrări ale unor importanţi compozitori români.

Vladimir Spivakov este unul dintre maeştrii importanţi ai scenei vieţii muzicale contemporane, iniţial în calitate de violonist, actualmente în calitate de dirijor. In mod cert, includerea în program a lucrării enesciene a fost una strict conjuncturală. Am asitat cu bucurie la prezentarea primei părţi – atâta am putut rămâne în sala de concert -  a primei Simfonii, în re minor de Serghei Rachmaninov, moment simfonic realizat impecabil în ce priveşte coerenţa structurilor componistice, tipul de comunicare romantică susţinută de muzicienii ruşi.

Muzicienii americani onorează creaţia lui Şostakovici

Un program integral de muzică rusă de secol XIX, de secol XX, a susţinut orchestra americană din Pittsburg, P.S.O., ansamblu cu tradiţie prestigioasă de peste un secol, formaţie aflată sub conducerea dirijorului vienez Manfred Honeck, actualul director artistic al formaţiei. Piesa de rezistenţă a serii a reprezentat-o Simfonia a 5-a, datorată lui Dmitri Şostakovici, marele maestru al simfonismului rus din perioada sovietică. Cu totul captivant îmi apare faptul că în prim plan se aşează nu atât marele spectacol al aparatului orchestral cât aspectul funcţional al acesteia. Lucrarea este o emblematică imagine a momentului istoric, a perioadei interbelice din Rusia sovietică, cu tot ce reprezenta regimul stalinist de la festivismul vulgar la agresiunea petrecută în plan individual, în plan colectiv; …lăsând slabe licăriri speranţei. De la conştiinţa de sine a unei individualităţi însingurate – celebrele solo-uri ale suflătorilor de lemn, şi până la agresiunea barbară, colectivă – masivităţile de o claritate uimitoare ale orchestrei, marşul final, Şostakovici surprinde întregul ansamblu al sistemului într-o imagine coerentă pe care Honeck o defineşte cu maximă claritate. Ii conferă coerenţa, claritate, stabilitate…

Pittsburgh Symphony Orchestra, Festival George Enescu FOTO Andrei Gîndac

Valorile naţionale ale Franţei se poartă la mare cinste!

In fine, nu pot să nu admir în primul rând credinţa cu care muzicienii francezi, membrii ai formaţiei Orchestre de Paris, îşi promovează valorile naţionale. Sub conducerea dirijorului estonian Paavo Järvi ansamblul pare a parcurge o nouă epocă, cea a etalării valorilor sale într-un context internaţional mai larg, mai dinamic.

Orchestra din Paris, dirijor estonian Paavo Järvi, Festival George Enescu 2013 FOTO Agerpres

La Bucureşti au fost prezentate lucrări ale secolului romantic francez, o lucrare cu caracter de semnal sonor, uvertura baletului Corsarul de Hector Berlioz, de asemenea Simfonia a 3-a, în do minor, cu orgă, de Camille Saint-Saëns, punctul de rezistenţă al întregului program. Sonoritate solară, transparenţe timbrale seducătoare, maleabilitate şi eleganţă în ce priveşte evoluţia discursului muzical, un dinamism ce nu dislocă ci conferă stabilitate întregii structuri a lucrării, se constituie în atribute importante ale acestui ansamblu orchestral de foarte bună reputaţie internaţională.