2021: Un an pierdut şi o piruetă anti-Vest

Justiţia a rămas în 2021 aşa cum a lăsat-o Liviu Dragnea, ciuntită şi pregătită să fie folosită de infractorii de toate categoriile.

Nicio stricăciune nu a putut fi reparată, fiindcă liberalii s-au aşezat încă de la început alături de social-democraţi într-o poziţie lipsită de demnitate, pregătind aducerea PSD la guvernare. Acelaşi PSD în fruntea căruia Dragnea ameninţa multinaţionalele şi ţinea discursuri anti-occidentale a fost luat sub aripa protectoare a preşedintelui Klaus Iohannis. Partidul lui Ion Iliescu şi al lui Adrian Năstase, la fel de nereformat ca pe vremea celor doi mari lideri social-democraţi, cu la fel de multe probleme, dar fără specialiştii de odinioară, a fost preferat de preşedinte în detrimentul USR. Această manevră a schimbat sensul votului şi speranţa celor care mai credeau că statul de drept ar putea funcţiona şi în România.

2021 a fost anul marii joncţiuni, în care două guverne pro-reformiste au fost date jos pentru a aduce în faţă un cabinet de compromis, condus de un militar fără niciun fel de experienţă politică. Au fost aruncate la gunoi în acest fel reformele promise de Klaus Iohannis în anul electoral 2020, dar şi proiectele puse pe masă de USR şi de Ludovic Orban, în prima parte a anului, totul de dragul menţinerii autorităţii prezidenţiale asupra executivului sau, poate, şi din alte motive încă necunoscute.

Anul 2021 a fost dominat de haos politic şi moarte, orchestrate probabil involuntar de preşedinte şi de premierul său favorit, Florin Cîţu. Criza politică s-a suprapus peste valul al treilea al pandemiei, care a umplut până la refuz spitalele de suferinzi nevaccinaţi. Haosul a fost o trambulină pentru extremiştii de la AUR, care au profitat de fiecare eroare a liderilor partidelor democrate pentru a aduna şi mai mulţi adepţi.

AUR a fost ingredientul, care a accentuat criza: USR s-a aliat cu AUR pentru a se răzbuna pe primul ministru Cîţu, care l-a demis, fără niciun fel de consultări şi fără să aibă motive serioase, pe ministrul Justiţiei, Stelian Ion, de la USR. În paralel AUR a deschis o listă de semnături pentru demiterea lui Klaus Iohannis. Această mişcare a extremiştilor l-a grăbit pe preşedinte să facă înţelegerea cu PSD.

2021 a fost, deci, şi anul soluţiilor imorale: USR a făcut-o din frondă, dar şi fără să aibă o analiză pe termen mai lung şi înţelepciunea negocierilor prelungite până la obţinerea rezultatului dorit, în vreme ce Klaus Iohannis s-a asociat cu PSD la guvernare de teamă să nu fie suspendat, dar, poate, şi cu gustul nostalgiei (sau al restanţei) din 2009, când a fost propus premier, sub numele de premierul de la Grivco, de PSD, PNL şi minusculul partid al lui Dan Voiculescu. Imoralitatea a pornit, însă, de la orgoliile neponderate ale unor lideri cu prea puţină experienţă sau care răspund şi altor comenzi, din afara jocului politic.

AUR şi PSD sunt câştigătorii de moment ai instabilităţii politice prelungite. Cele mai recente sondaje arată că PSD (ajunge la 40%, AUR cu 15%) îi suflă în ceafă PNL-ului, care are doar 17%, iar USR este la 11% (Avangarde, decembrie 2021). Întregul eşafodaj i-a dezamăgit pe alegătorii, care şi-au petrecut după-amiezile iernii din 2017 în frig strigând împotriva contra-reformelor juridice ale PSD. Sorin Grindeanu, premierul din 2017, care voia să dezincrimineze abuzul în serviciu şi să graţieze faptele de corupţie se află azi în guvernul generalului Nicolae Ciucă şi a fost readus la putere de preşedintele Iohannis. Omul are şi alte probleme de etică, fiindcă nimeni nu a putut să găsească în biblioteci sau altundeva cartea pe care pretinde că a scris-o împreună cu tatăl său şi pe care şi-a trecut-o în CV-ul de politician: Nicolae Grindeanu şi Sorin Grindeanu, Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă, Editura Ionescu, 2002.

Soluţiile imorale care au marcat anul politic 2021 persistă şi au efecte complicate: aproape 70% dintre români preferă un partid naţionalist, care promovează valorile religioase şi familia tradiţională, peste 60% consideră că valorile tradiţionale se pierd din cauza dezinteresului, iar 30% dau vina pe străini pentru tot ceea ce e rău (INSCOP, octombrie 2021). Aceste preferinţe vin mai ales dinspre locuitorii oraşelor mici sau zonelor rurale, puţin educaţi şi nevaccinaţi, care pot fi uşor prinşi în plasa AUR.

Extremismul s-a întors în parlament şi în societate după mai bine de zece ani de acalmie, în care PSD şi PNL au exersat naţionalismul şi homofobia în formule mai puţin dinamice, decât o fac azi liderii AUR.

Manifestarea lor anti-vaccin cu escaladarea gardurilor parlamentului a fost bine primită de Moscova, iar Sputnik, site-ul de propaganda al Kremlinului a aşezând-o pe Diana Şoşoacă pe primul loc într-un top al celor mai buni politicieni români, pentru lupta ei anti-vaccin. Pe locurile doi şi trei se află Cristian Terheş şi Liviu Dragnea pentru războiul lor anti-Vest. Aceasta e direcţia în care duc formaţiunile naţionaliste. Sputnik îi premiază, însă, şi pe Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului pentru acţiunile sale anti-vaccin şi pe preşedintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop pentru „implicarea sa în apărarea credinţei şi tradiţiilor poporului român”, dar şi pentru apelurile sale grăbite antieuropene, de tipul „ lăsaţi-ne aşa cum suntem şi cum am apucat de la moşi şi strămoşi”.

Tabloul naţionaliştilor politici e completat cu cel al Curţii Constituţionale, care a respins  săptămâna trecută decizia Curţii de Justiţie a UE, potrivit căreia judecătorii naţionali pot să nu aplice deciziile Curţilor Constituţionale care contravin dreptului UE. Judecătorii Curţii de la Bucureşti insistă că ar trebui modificată Constituţia pentru impunerea supremaţiei dreptului european, deşi textul actual ar fi suficient. Nu e prima decizie anti-europeană a Curţii Constituţionale din România, dar e cea mai importantă. Direcţia aceasta imprimată de fostul deputat PSD, Valer Dorneanu şi preşedintele Curţii e de mare ajutor Moscovei, care încearcă din greu să dividă UE.

Păstrând contrareforma juridică, cu o Curte Constituţională naţionalistă, cu un partid parlamentar extremist în creştere şi cu un guvern fără coloană vertebrală, România intră încet, dar sigur în grupul statelor suveraniste.

Sabina Fati - Deutsche Welle