3 „certuri” între politică şi economie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO 123 RF
FOTO 123 RF

Politica şi economia se „ceartă” des, ca în cele mai multe dintre relaţii, totul pleacă de la bani. Politica este dependentă de economie, în timp ce economia este afectată de politică, des, în sens negativ. Putem spune că o economie performantă îţi dă şansa de a face politică mare, în timp ce o economie ruinată te obligă să faci politică de răspuns, de subzistenţă.

 

Cu toate că cele două domenii ale acţiunii umane se află în contact direct, între ele există (cel puţin) 3 incompatibilităţi dure. Indiferent cine este Preşedinte: Iohannis, Băsescu, Constantinescu sau Iliescu şi indiferent cine guvernează: PNL, PSD, USR, UDMR sau oricine altcineva, tensiunile rămân acolo.

1. Prima lege

Prima lege a economiei: „Resursele sunt rare!”

Prima lege a politicii: „Să nu ţii cont de prima lege a economiei!”

Un economist, indiferent de şcoala de gândire cu care se identifică, va recunoaşte (ca axiomă) că resursele sunt rare, implicit insuficiente pentru satisfacerea tuturor nevoilor pe care oamenii le resimt. De cealaltă parte, un politician va avea, întotdeauna, răspuns pentru orice problemă apărută în societate, în antiteză cu raritatea resurselor pe care le poate folosi. 

Antreprenorul economic (omul de afaceri) caută să utilizeze cât mai eficient bunurile şi serviciile pe care le are la dispoziţie, pentru a obţine profit şi, ulterior, pentru a dezvolta afacerea. Antreprenorul politic (politicianul) urmăreşte să promită rezolvarea tuturor problemelor de pe agenda publică (cel puţin ale celor care îi pot asigura victoria), pentru a obţine voturi şi, ulterior, acces la decizie, la putere.

2. Grupurile de interes

Pentru omul de afaceri, grupul de interes cel mai important este format din consumatorii cărora li se adresează. Dacă aceştia decid să cumpere produsul său, afacerea continuă să existe, altfel va fi închisă. Pe de altă parte, pentru omul politic, grupul de interes cel mai important este reprezentat de numărul de votanţi necesari pentru obţinerea sau menţinerea puterii. 

Deşi există interese economice similare între toate grupurile, fiecare grup are şi propriile interese care intră în conflict cu celelalte. Prin urmare, anumite politici publice, pe termen lung, pot fi în beneficiul tuturor, în timp ce altele vor fi în beneficiul unui grup, pe cheltuiala altor grupuri. Mai mult, indivizii din grupul beneficiar vor angaja cele mai strălucite minţi pentru a construi un caz solid şi vor aduce personaje credibile şi (probabil) oneste pentru a susţine cauza în faţa opiniei publice.

3. Termenul

Atât economistul, cât şi omul de afaceri, pentru a rămâne relevanţi, sunt obligaţi să ţină cont de efectele pe termen lung asociate deciziilor pe care le iau în prezent. De cealaltă parte, politicianul este tentat să acţioneze în orizontul temporal asociat mandatului. Aşadar, el este mult mai predispus să nu ţină cont de efectele pe termen lung, dacă mizează că nu va mai fi în funcţie la momentul în care adevărul va ieşi la iveală. 

Mai mult, votanţii sunt şi ei atraşi de mirajul efectelor imediate ale unei anumite politici, fără a ţine cont de consecinţele neintenţionate. Prin urmare, îl vor stimula pe politician să acţioneze în acest sens.

În concluzie, arta economiei constă în anticiparea efectelor pe termen lung, ale unei politici date, asupra tuturor cetăţenilor, în timp ce arta politicii va fi, întotdeauna, anticiparea cauzelor care pot oferi accesul la putere şi menţinerea ei. 

Echilibrul între cele două este cheia dezvoltării sustenabile. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite