Şase concluzii despre vizita premierului în SUA
0
Aparent, o vizită obişnuită. În realitate, o vizită pe care toţi adversarii lui Victor Ponta au încercat să o minimalizeze, să o blocheze sau să o acopere. Ce se poate reţine oarecum obiectiv din această vizită?
1. Romania trece de stadiul de partener militar al SUA, si face un pas important in a deveni si partener economic al SUA. Nu doar prin gazele de sist (cele mai vizibil subiect, in context media), dar si prin multe alte colaborari deja existente – companii din zona IT (IBM, Oracle, Microsoft etc), companii din zona energetica (Exxon, de exemplu), companii din industria auto (Ford), agricultura, industria farma etc... Investitiile americane in Romania erau, pana acum, la un nivel redus. Venirea banilor americani in Romania poate insemna locuri de munca si mai multa bunastare. Sigur ca multi stramba din nas, dar asta e singura directie pozitiva in aceasta relatie. Doar asa putem spera, de exemplu, sa se renunte in anii urmatori la vizele cerute romanilor care vor sa mearga in SUA. Unui partener militar ii asiguri spatele, dar il tii la poarta. Unui partener economic ii faci loc in familie si in viata ta...
2. Traian Basescu si-a recunoscut indirect, infrangerea. Dupa ce, spun surse, a incercat din rasputeri sa blocheze aceasta vizita, a fost neasteptat de discret si decent pe parcursul ei. Fara atacuri majore, fara tentative de a o boicota pe fata. A inteles semnalul si se adapteaza, macar si pentru ca americanii sa nu il banuie de nimic rau. Nu mai este singur pe acest teren extern, si acest lucru este util Romaniei. Cam ca independenta energetica – diversificarea surselor de informatii despre Romania (americanii vor lua informatii nu doar de la Basescu, ci si de la Ponta) va ajuta tara si nu o va face dependenta de toanele unei singure parti...
3. „Talibanii” de langa Basescu nu au acceptat insa aceasta infrangere, si incearca pe orice cai sa ridiculizeze vizita in SUA. De ce? Pentru ca, fiind subiect important, nu il pot ignora. Si pentru ca, de fapt, s-au obisnuit atat de tare sa critice orice face un adversar al presedintelui, incat nu se pot abtine. Articole si editoriale dedicate lipsei de semnificatie a mesajului dat de SUA catre Romania; stiri ridicole, despre cum este “blocat” consulatul din Chicago, cand, in realitate, acolo erau 3-4 oameni cu pancarte; promovarea ideii ca SUA, de fapt, l-a urecheat pe Ponta si l-a avertizat sa nu mai atace justitia (in timp ce, pe fond, procurorii ridicau oameni din echipa unui ministru care era, alaturi de Ponta, in SUA). Acest discurs va continua – pana la urma, contraputerea se coaguleaza mai bine in zona acestor “talibani” decat in zona partidelor de opozitie efective.
4. Crin Antonescu da, insa, si el impresia ca preia rolul de opozant intern al premierului. Intentionat sau nu, liberalii au boicotat in doua zile mediatizarea vizitei in SUA. Mai intai, luni, cand presedintele liberal a dat impresia ca va crea o noua criza in USL pe tema Rosia Montana. Apoi, aseara, cand colegii lui Crin Antonescu au creat din nimic o tema care nu se sustine: temerea de schimbarea cotei unice. Nimeni n-a zis niciodata nimic despre asta, public. Mai mult, premierul a reafirmat in discursul sau economic de luni ca se pastreaza cota unica. Asa cum a spus in Germania, China si peste tot. Insa, mai multi liberali s-au trezit sa apere cota unica, in contextul in care nimeni nu o atacase. De ce? Greu de spus... Poate au facut-o preventiv, pentru ca lumea sa nu discute despre performana liberalilor la guvernare, responsabili de incasari bugetare (in scadere)? Daca nu este asa, iar iesirile liberale au fost doar niste “accidente”, nu vor fi probleme. Daca, insa, iesirile fac parte dintr-un plan de boicotare a USL, atunci trebuie sa ne asteptam la un final de an incins. Iar liberalii vor trebui sa isi asume costul ruperii unui USL care functioneaza...
5. In Romania, trebuie sa inceapa o discutie mai larga despre independenta energetica si asumarea ei de catre intreaga clasa politica. Discursiv, toata lumea e de acord. Cand se trece la fapte, majoritatea vor sa se delimiteze de propunerile guvernului. Va fi un exercitiu de maturitate ca politicienii sa isi asume un pact (chiar si tacit) pe acest subiect, cata vreme el se refera la directii pentru Romania pentru zeci de ani. Datele sunt cunoscute: se termina in scurt timp resursele de gaze din intern, iar dependenta de Rusia va creste; exista resurse si exista potential de folosire a lor; exista deja dezvoltare pe foarte multe zone distincte (nuclear, hidro, eolian, foto, neconventional etc), si exista companii dispuse sa se implice; exista planuri de interconectare a tarii la retele de energie, dar si cu tarile vecine – totul exista, inclusiv asumarea teoretica; lipseste asumarea practica, iar in lipsa ei se vor rata oportunitati imense. “Vina” Guvernului, la acest capitol, este ca se misca mult mai repede decat alte guverne de pana acum.
6.Strainii vor de la noi mai multa liniste decat pare ca vrem noi insine. Toti partenerii externi cer sa se opreasca scandalul politic, pentru ca Romania sa se concentreze pe constructie. Asta se intelege din toate semnalele date si din SUA. In acelasi timp, politicienii romani par ca prefera razboiul si cearta interna, pentru ca doar astfel isi pot justifica existenta. Lupta pe politici publice, pe proiecte si constructie – este o lupta mult mai complicata, prin comparatie cu lupta politica si de imagine, in care exista doar discursuri si impresii. Este mai usor sa faci campanie electorala decat sa guvernezi si sa lupti pentru interesul public – acest lucru ne-a fost predat peste 9 ani de Traian Basescu, si insusit de intreaga clasa politica. Lectia constructiei in liniste, pentru interes public, fara patima politica – este o lectie pe care strainii ne-o tot predau, si de insusirea careia depinde succesul economiei si societatii romanesti in anii urmatori.
Se încarcă comentariile...
