6 mistificări portocalii sau ghid despre cum să spui că albul este negru
0
Luni, 4 noiembrie, România a primit câteva veşti bune în urma negocierilor dintre Guvern şi FMI. Veşti bune care vor produce efecte asupra milioane de români (sincer, despre milioane este vorba), şi care contează în creşterea veniturilor pentru categorii sociale extrem de importante, din cele mai afectate în anii de austeritate şi prigoană bugetară, din vremea guvernelor Boc.
N-a trecut mult, iar veştile respective au fost întoarse pe dos de ziarişti şi analişti foarte „talentaţi“, gata să explice tuturor cât de rău le va fi acestor milioane de oameni. N-am vazut de mult o atât de mare frenezie în a demonstra că albul este negru, doar pentru a spune ceva de rău. Suntem, cu siguranţă, o naţie ciudată, cu elite mediocre şi incapabile să iasă din razboaiele politice în care s-au înregimentat.
Iată câteva exemple ale acestor abordări:
- Lecţia 1. Nu contează veştile bune, contează doar veştile proaste! Ce dacă veştile bune ajută câteva milioane de români (5,3 milioane de pensionari, vreo 800 de mii de angajaţi cărora le creşte salariul minim, vreo 30 de mii de tineri angajaţi ca profesori debutanţi sau medici rezidenţi, ca să nu mai vorbesc de sutele de mii de firme care vor beneficia de reducerea de CAS şi posibilele noi locuri de muncă...). Mai bine vorbim de impactul unor taxe şi impozite noi (în fapt, majoritatea nu sunt noi, ci doar indexate cu rata inflaţiei). Ce dacă Mugur Isărescu (apropo, ştiţi cine e, nu?) spune că „impactul noilor taxe şi impozite este limitat, şi consecinţele în lanţ sunt, de asemenea limitate!“. Ce dacă, până la urmă, Isărescu girează deciziile Guvernului şi spune că inflaţia va fi mai mică decât creşterile de venituri, creşterea economică este corectă şi sustenabilă, iar impactul noilor taxe este mai mic decât consideră alarmiştii de serviciu? Mai bine îi ascultăm pe analiştii respectivi, care spun cum noile taxe vor creşte preţurile în draci la toate capitolele!
- Lecţia 2. Chiar dacă pare victorie, dacă o prezinţi hotărât ca înfrângere, poate prinde! De aici, titluri precum „FMI l-a facut K.O. pe Ponta“. Dacă Ponta a părut că a convins FMI şi de reducerea CAS şi de creşteri de salarii şi pensii, nu putem lăsa ca această idee să se impună, nu? Doar nu riscăm să se creadă că avem un premier puternic în negociere? Efectul – deşi evidenţa arată că Guvernul impune măsuri bune, propaganda mincinoasă arată contrariul!
- Lecţia 3. Nu contează simţul proporţiilor – lumea nu îşi va aminti de trecut şi nici nu va pune lucrurile în context. Un titlu ca „Acordul cu FMI, mai periculos ca oricând pentru România!“ sugerează Iadul pe Pământ. Nu contează că, de data asta, FMI susţine măsuri de creştere de venituri şi creştere de investiţii (apropo, cresc investiţiile, chiar dacă nu se vede din cauza corului de bocitoare). Şi, mai ales, nu conteaza că doar acum câţiva ani FMI împrumuta România cu zeci de miliarde de euro, pentru a se putea plăti salarii şi pensii, cerând în schimb tăieri de salarii şi disponibilizări. Atunci, acordul cu FMI nu era periculos? E periculos acum, când Guvernul măreşte salarii şi pensii? Şi de unde până unde obsesia reactivării unor mari economişti ca Ialomiţeanu, care este prezent în toate studiourile TV, dând sentinţe şi vorbind despre ce e bine şi ce e rău – uitând cât de mare a fost „performanţa“ sa şi a celor ca el? Suntem cu toţii masochişti, sau pur şi simplu omul a devenit mai credibil decât Mugur Isărescu, de exemplu?
- Lecţia 4. Chiar dacă se dau veşti bune, nu le credeţi. Ele nu există, şi căutăm argumente în orice să ne arate că nu există. De aici, titluri precum „Reducerea CAS nu e bugetată pentru 2014“ sau „FMI confirmă noile taxe şi impozite, dar nu şi reducerea CAS“. Aşadar, da, reducerea CAS sună bine şi este exact ce vrea economia. Dar nu contează că ea a fost asumată de Guvern – ea nu există, câtă vreme spunem noi că nu există. Le spunem românilor suficient de des că Guvernul minte, şi ignorăm angajamentul luat. Aşa cum s-a făcut la reducerea TVA la pâine, când luni de zile aceeaşi propagandă minţea că nu se va aplica. După ce s-a aplicat, minţea că nu are efecte. După ce s-a văzut că are efecte, minte acum că se va renunţa la măsură. Orice, doar să negăm evidenţa...
- Lecţia 5. Dacă nu putem nega, hai să panicăm românii cu alte veşti proaste inventate! De exemplu: „Mâncarea se scumpeşte cu 7% de anul viitor“, sau „Carburanţi mai scumpi, alimente mai scumpe“, sau „Preţul carburanţilor explodează“, sau „Cum vor creşte facturile la gaze şi electricitate“. Din nou, nu contează că există un indicator major care cuprinde toate schimbările, care se numeşte inflaţie, şi care este anticipat a creşte în limite foarte decente, mai puţin decât creşterile de salarii şi pensii, de exemplu. Pensiile, de pildă, se indexează cu aproape 4%, în timp ce inflaţia anticipată este undeva puţin peste 2%. Ce înseamnă asta? Înseamnă că veniturile pensionarilor vor creşte mai mult decât vor creşte preţurile.
- Lecţia 6, cea mai perversă, dată chiar de Traian Băsescu: modelul din 2010 era mai bun, atunci când se tăiau salarii şi pensii! Preşedintele Traian Băsescu tocmai a anunţat că soluţiile Guvernului de a aduce bani la buget nu sunt bune, pentru că va creşte povara pe întreprinzători. Din nou, acelaşi discurs fără conţinut (informaţie pentru cei de bună credinţă – n-au crescut taxele, ci s-au indexat cu inflaţia unele deja existente; a doua informaţie: acciza indexată înseamnă vreo 3-4 cenţi în plus la preţul benzinei, cel mult, câtă vreme ponderea accizelor în preţ e până în jumătate). Ce e nou este preocuparea de a arăta modelul total diferit – Traian Băsescu spune că Boc a făcut bine în 2010 (când, reamintesc, a tăiat salarii cu 25%, a mărit TVA cu 5 procente şi a vrut să taie pensiile cu 15% ‒ cu rezultate catastrofale, câtă vreme economia s-a prăbuşit, s-au pierdut 700 de mii de locuri de muncă şi s-a prăbuşit nivelul de trai pentru bugetari şi pensionari), şi că acela este modelul de urmat. Cumva, fără să-şi dea seama, Traian Băsescu confirmă diferenţa de model dintre el şi ai lui, pe de o parte, şi Guvernul actual, pe de altă parte.
Ca să nu devină ţinte ale acestei propagande mizerabile, unii chiar cad în capcane, şi încearcă să sugereze că, de fapt, FMI se înşeală, şi că se puteau lua măsuri mai bune (adică, parţial din discursul portocaliu). Pare mai simplu să accepţi paradigma unor televiziuni cu iz neprofesionist‒isteric decât să faci calcule simple şi să îţi dai seama că discuţia este aberantă. O scădere a CAS de asemenea proporţii, în paralel cu creşteri de venituri pentru bugetari şi pensionari poate însemna mai mulţi bani în consum şi în economie. Aceste lucruri, coborâte cu inflaţia redusă şi cu continuarea creşterii economice şi a investiţiilor în infrastructură – sunt veşti bune. Impactul lor va fi unul pozitiv asupra întregii economii, în ciuda panicii media induse începând de luni.
În această gălăgie, puţini s-au prins de dimensiunea de stânga a măsurilor, dar le minimalizează şi aşa, vorbind de „marasm economic“ şi „lipsă de viziune“. Sau, dacă s-au prins, au preferat să o ignore. Însă, în ciuda propagandei, viziunea este clară, şi este în acord cu tot ce s-a promis în campanie. Sprijin pentru cei mai loviţi de criză, pentru pensionari, pentru tinerii care intră în sistem (după ce s-au deblocat posturile, se măresc salariile la debutanţii în educaţie şi sănătate – două zone cheie), mărire salariu minim (pentru sprijin în favoarea celor ce muncesc) şi reducerea impozitării muncii (reducerea CAS ajută angajatorul, dar îl ajută în special pe zona creării de noi locuri de muncă, pentru că îi reduce costurile la acest capitol). Toate – dovezi că se poate face şi creştere economică şi echilibru social, cu măsuri care stimulează creşterea economică. Adică, discursul european al stângii, în prezent, singura şansă de relansare a economiei româneşti, după eşecul austerităţii dreptei populare din ultimii ani. Sigur, se vor găsi atât de mulţi analişti care să explice cum nimic din cele de mai sus nu sunt adevărate, cum panica şi dezastrul vor pune stăpânire pe românii cărora le cresc veniturile şi cum economia noastră se va prăbuşi dacă nu revenim sub aripa protectoare a politicilor de dreapta de inspiraţie Boc-Băsescu-Udrea.
Eu cred însă că, măcar la acest capitol, realitatea va fi mai tare decât propaganda...
Se încarcă comentariile...
