În aşteptarea lui Moş Klaus

„Nu aştept ca preşedintele să îmi pună bec la poartă, dar lupta împotriva corupţiei trebuie să-i fie motto!”. Se termină euforia, începe dregătoria, care va atârna greu, ca o piatră de moară de capul noului preşedinte. Mulţi români au învăţat importanţa votului lor, dar au învăţat să ceară şi socoteală aleşilor. Să-i tragă la răspundere.

Manevre politice, de culise ori pe faţă, manipulări- că-i omul nu ştiu cui, că-i pus de Înalta poartă americană, că-l pune pe „dictatorul” Băsescu premier, că-şi face şi îi fac alţii echipă de penali, bla, bla, bla-uri... Doar vorbe goale, încercări, tatonări sau răutăţi gratuite. Deocamdată, încă nu s-a instalat noul preşedinte, dar a reuşit, aşa cum a declarat în campania electorală, să pună umărul la căderea proiectului Legii amnistiei şi graţierii.

Pe data de 21 decembrie va avea loc depunerea jurământului de către noul preşedinte ales al României, Klaus Johannis. De la acea dată începe oficial mandatul noului comandant suprem de la Cotroceni. Ce a fost, ce va fi până la acea dată au fost şi sunt mizilicuri pe masa lui Moş Klaus. Atunci începe greul pentru el. Se termină euforia începe dregătoria, care va atârna greu, ca o piatră de moară de capul noului preşedinte.

Presa străină l-a văzut, l-a identificat, l-a perceput ca o schimbare în bine a României. Ca pe un preşedinte Altfel, ca exponentul unei schimbări de paradigmă în politica ţărilor din Europa de Est. Au curs mesajele de felicitare şi de încurajare din partea cancelariior occidentale. Până şi mult hulita Rusie i-a transmis protocolar, mesaj de felicitare, cu dorinţa unei noi deschideri, unei dezgheţări a relaţiilor româno-ruse, în această zonă fierbinte a Europei.

În prezent, culmea euforiei post câştigătoare în alegeri a ”etnicului german”, ”Lucrului”, cum a fost numit cu aroganţă de un fost autoproclamat preşedinte înainte de a fi ales. Imaginea politicianului ”fără copii” şi ”fără religie ortodoxă„ a urcat pe culmi nebănuite în ochii românilor, ajungând primul în topul încrederii. A depăşit la capitolul încredere chiar şi pe guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, cel care deţinea încrederea cea mai mare a românilor de mai mulţi ani. A depăşit chiar şi Armata Română la acest capitol. Neamţul neortodox a depăşit la încredere până şi autodistrugătoarea ca imagine şi autoînchistata Biserică Ortodoxă, care în campania electorală a cam tras pe faţă cu ”ciuma roşie”.

Dar, cu cât urcă mai sus, cu atât s-ar putea prăbuşi mai tare, iar căderea ar putea fi catastrofală, dacă nu va putea răspunde  cerinţei românilor. Pentru că aşteptările românilor, atât al celor care l-au votat cât şi al celorlalţi, de la noul preşedinte Klaus Johannis sunt foarte mari, unele realiste, altele fanteziste. Conform rezultatelor unui sondaj de opinie recent, lista de priorităţi privind aşteptările acestora de la neamţ curpinde: crearea de noi locuri de muncă, respectarea legilor ţării şi Constituţiei, combaterea corupţiei, măsuri de protecţie socială, politica externă şi de securitate naţională şi altele.

Mulţi români au învăţat importanţa votului lor, dar au învăţat să ceară şi socoteală aleşilor. Să-i tragă la răspundere. Nu-i mai lasă de capul lor, să facă ce doresc muşchii lor sau armatele de penali din anturajul partidelor şi grupurilor de interese.

După cum ştim cu toţii, nu doar din sondaje, lista de aşteptări şi priorităţile acesteia, sunt cu duiumul, după cum crede fiecare român în parte. Mulţi încă nu ştiu care sunt atribuţiile preşedintelui României şi aşteaptă încă marea cu sarea. Alţii sunt mai realişti, cum spune şi comentariul unui român simplu referitor la aceste aşteptări: ”Nu aştept ca preşedintele să îmi pună bec la poartă, dar lupta împotriva corupţiei trebuie să-i fie moto!”

Nu mai este mult până când noul preşedinte îşi va începe mandatul la Cotroceni. Ce ne va aduce Moş Klaus în următorii cinci ani de preşedinţie, vom vedea.

Deocamdată, neamţul tace. Nu este prea vocal, ci complet negeneros în declaraţiile publice. Nu vorbeşte degeaba, dar uneori şi tăcerea înseamnă ceva. Vom vedea dacă România trece la ”lucrul bine făcut” sau rămâne la deja consacrata lozincă ”merge şi aşa”. Iar dacă Moş Klaus va aduce în sac ”lucrul bine făcut” atunci să punem cu toţii umărul ca acesta să fie bine făcut în toată România şi oriunde în lume, acolo unde trăiesc români.

Deocamdată mai asistăm la zvârcolirile şi zbaterile disperate ale unor penali consacraţi, care din închisoare sau abia ieşiţi de acolo, ne dau lecţii de morală şi democraţie originală şi urlă public împotriva Generaţiei Facebook, a tinerilor care au pus şi pun umărul la schimbarea României în bine. Să urle sănătoşi, dar să plătească pentru faptele lor.