În braţele PSD, cu ce a rămas PNL după două luni de criză
0
Depunerea mandatului de către Nicolae Ciucă arată cât de nerealistă a fost poziţia liberalilor în toată această criză politică, în care liderii lor nu au făcut decât să vândă iluzii propriului partid. Cu ce s-a ales PNL din toată povestea?
Acum două luni, PNL avea guvernarea prin premierul Cîţu, avea conducerea Camerei Deputaţilor prin Ludovic Orban, avea o majoritate considerabilă în Parlament, avea o cotă de încredere substanţială şi mai avea perspectiva rămânerii la putere pe termen lung, perioadă în care urmau să vină miliardele prevăzute în PNRR.
Care este situaţia în prezent?
Guvernul Cîţu a fost demis, premierul desemnat din partea partidului şi-a depus mandatul, preşedinţia Camerei a fost pierdută, partidul s-a rupt, cota de încredere s-a prăbuşit, rămânerea la putere depinde de PSD ale cărui condiţii nu vor fi deloc uşoare putându-se ajunge chiar la solicitarea funcţiei de prim-ministru.
Pentru echipa câştigătoare care a mai şi clamat că niciodată nu va colabora cu PSD nu este chiar un succes. Iar pentru PNL, de la lider al guvernării, la statutul de partener junior al PSD, distanţa e cam mare.
Iar ca să fie masa bogată, pe tapet a apărut şi chestiunea suspendării preşedintelui Iohannis.
În ultimele săptămâni, preşedintele Iohannis a acţionat de parcă doreşte neapărat să le înlesnească drumul adversarilor săi care vor să-l alunge de la Cotroceni. Suspendarea preşedintelui era ultimul subiect care mai trebuia să tulbure societatea românească în plină criză, dar şeful statului s-a străduit să nu lipsească nici ăsta de pe agenda.
De la începutul crizei politice, şeful statului nu a făcut nimic pentru aplanarea conflictului şi pentru găsirea unei soluţii reale. L-a nominalizat pe Dacian Cioloş pentru a arăta că USR nu are nicio importanţă şi apoi a îmbrăţişat ideea, rupă total de realitate, a unei guvernări minoritare PNL. Nicolae Ciucă a fost trimis cu mâinile legate să obţină susţinerea celorlalte partide.
Rolul preşedintelui într-o criză de guvern este clar stabilit în Constituţie. Iohannis ar fi trebuit să facă nominalizările cu gândul la stabilitatea politică în sensul construirii unei majorităţi, nu a sabotării soluţiilor de depăşire a crizei. Preşedintele trebuie să medieze, să aducă factorii politici la masa, să stingă incendiul, nu să arunce gaz peste foc. Dacă ar fi acţionat astfel, criza ar fi fost de domeniul trecutului prin constituirea unei majorităţi, fie cu USR, fie cu PSD.
În cea mai grea situaţie sanitară pe care România a întâlnit-o în vremuri de pace, în criză energetică şi în furtuna scumpirilor, joaca de-a guvernarea devine un factor de risc prea mare. Manevrele politicianiste, iresponsabilitatea celor care au arătat că îşi doresc ministere cu orice preţ, chiar dacă ţara se scufundă, pot duce la destabilizarea pe termen lung a societăţii româneşti. Statul a pierdut lupta pentru controlarea pandemiei, a pierdut şi lupta cu dezinformarea şi ştirile false. România este, cu adevărat, un sat fără câini şi fără garduri în care fiecare îşi face de cap, fără lege, fără instituţii.
La toate astea trebuia să fie atent preşedintele Iohannis, nu din bunăvoinţă, ci pentru că este dator să vegheze la buna funcţionare a instituţiilor statului, aşa cum spune Constituţia.
Iar în planul imaginii, situaţia este şi mai rea pentru şeful statului. Deplasările sale, discursul despre popularitatea golfului, vizitarea piramidelor într-un moment total neadecvat, îl fac să piardă puncte numai pe baza greşelilor personale. Preşedintele Iohannis dă impresia că face tot ce poate pentru a furniza argumente inamicilor săi şi nu e de mirare că AUR a sesizat oportunitatea de a acţiona pentru suspendarea preşedintelui.
Costurile politice ale unei crize ce nu trebuia să ajungă la asemenea dimensiuni sunt evidente. Încheierea ei trebuia să fie o prioritate, la fel ca situaţia dramatică din punct de vedere pandemic. O guvernare stabilă este necesară. Faptul că PNL a pierdut pe toată linia, chiar nu mai contează.
Se încarcă comentariile...
