În lipsa opoziţiei

Victor Ponta în Parlament

Două teme mari ocupă în ultimele zile scena mediatică: tăcerea lui Iohannis şi vociferările lui Băsescu. Spre Parlament se uită foarte puţini, pentru că de acolo nu se aşteaptă nimeni la ceva spectaculos. Opoziţia o vor face alţii.

Tot zgomotul produs de revenirea mediatică a lui Traian Băsescu arată faptul că mass media a dus-o în greu de patru luni cu tăcerea Preşedintelui Iohannis. După zece ani de declaraţii-şoc, de gesturi politice neaşteptate şi de „ştiri pe surse” venite dinspre Cotroceni, mass-media s-a văzut cu o bună parte din pâine luată. Cum să faci ştiri cu Iohannis? Cum să contorizezi şi să exploatezi madiatic tăcerea? Când tăcea Băsescu, jurnaliştii şi propagandiştii complexelor politico-mediatice intrau în panică, pentru că tăcerea lui însemna ceva, anunţa o furtună: nişte dezvăluiri, nişte atacuri politice urmau să se producă. Iohannis tace atât de mult încât tăcerea sa nu poate fi semnificativă. Nici momentele în care vorbeşte nu sunt pline de semnificaţii, pentru că discursul său este unul închis, instituţional, sec, nespectaculos. Nu se pretează interpretărilor care să se poată substitui realităţii. Dacă pentru Traian Băsescu „vara e mai cald ca iarna” era o afirmaţie ironică, pentru Iohannis este una constatativă. Când o rostea fostul preşedinte, îţi puteai imagina tot felul de lucruri; dacă ar rosti-o actualul preşedinte, ar fi doar un truism.

Revenirea lui Traian Băsescu în spectacolul cu pretenţii de demers jurnalistic i-a detensionat pe toţi cei ce trăiesc din aşa ceva. „Avem carne! – au strigat fericiţi aceştia – avem ce toca de acum pentru telespectatorul amator de mici politici şi de apă bătută în piuă până  capătă gust de bragă”. S-au inventat conflicte cu fostul preşedinte, comici ai ecranului şi-au depus candidatura pentru rolul de Gâdea, văzând că se poate mânca o pâine bună şi pe termen lung din hârjoneala mediatică cu antibăsismul. În fond, şi fostului preşedinte îi prieşte acum antibăsismul mai mult ca niciodată, fiindcă îl ţine în viaţa publică fără să-l coste nimic. O afacere din care câştigă ambele părţi.

Dar, cum afacerile din care câştigă toţi sunt doar în filmele americane cu happy end, în realitatea românească cineva pierde. Marele perdant este poporul cotizant care speră să câştige la loteria bonurilor fiscale. Este personajul colectiv a cărei viaţă este populată seară de seară de aceleaşi personaje – atât la bine, cât şi la greu. Şi când „economia duduia” şi când duduia economie s-a stafidit acest personaj s-a uitat la aceiaşi oameni care întruchipează succesul. Chiar aşa, are dreptate Alina Bica atunci când spune că şi acum este o femeie de succes. Pentru categoria din care face parte aceasta, „ninge, plouă – găina se ouă”. Lor şi când le e rău le e mai bine decât celorlalţi. Şi în puşcărie, aceste persoane sunt de succes, de ele vorbeşte toată lumea. Lor şi puşcăria le prinde bine; intră acolo ca semidocţi (în cel mai bun caz) şi ies mari autori de lucrări ştiinţifice.

Prin tot acest zgomot, complexele politico-mediatice mimează opoziţia, pentru că aşa ceva nu există în Parlament. Am văzut cu toţii câtă „opoziţie” am avut la ridicările de imunităţi parlamentare: cu toţii s-au înţeles să le ridice unora şi să le păstreze altora. Cazul Şova este exemplar în acest sens. Am văzut cu toţii câtă „opoziţie” a fost în cazul pensiilor speciale ale parlamentarilor. Vedem cu toţii câtă „opoziţie” avem faţă de noianul de ordonanţe de urgenţă date cu dedicaţie. Chiar aşa: când va reveni Monitorul Oficial în subordinea Parlamentului? O parte dintre măsurile abuzive din vara lui 2012 sunt în vigoare şi acum şi nu am auzit pe nimeni din opoziţie să ceară revenirea la situaţia anterioară.

Cât timp a fost preşedinte, lumea a aşteptat de la Traian Băsescu să facă opoziţie. Şi acesta s-a plasat în opoziţie, dar faţă de Parlament. Acum, Iohannis nu face opoziţie Parlamentului. Nu face nici Guvernului, cu toate că lumea aştepta ca, după venirea sa la Cotroceni, Ponta să plece de la Palatul Victoria. Lumea a aşteptat cam degeaba, pentru că Iohannis nu este Băsescu (ce ziceţi: sună ironic sau constatativ?). Cu o majoritate parlamentară  strâns unită în jurul intereselor transpartinice, Ponta îşi va termina mandatul fără probleme. Mai ales că acum şi Adrian Năstase a revenit la Palat ca mare specialist, spălat, curat. Iar până la alegerile viitoare, complexele politico-mediatice ne vor ţine de vorbă cu Băsescu, Udrea, Bica, Cocoş şi cu alţi oameni de succes ce vor juca rolul opoziţiei.