Politică

articolul anterior articolul urmator

Înainte de-a muri, Europa mai are o şansă!

15
28 Oct 2015 15:49:21
Mihail Neamtu

Nu există civilizaţie fără marmura rece a monumentelor. Nu există eroism fără amintire. Nu există naţiuni libere fără viteji - „oşteni acum, trezindu-se din răni şi vise stelare” (cum ar fi spus Georg Trakl). Unde-i vom găsi? La Katyn, Treblinka, Periprava, Sighet sau Dachau, în buncărele din Londra sau tranşeele din Dunkerque.

Înainte de-a muri, Europa mai are o şansă: să-şi elibereze popoarele băştinaşe de complexul vinovăţiei. Există un patriotism curat în reflexul celor care, iubindu-şi limba maternă, aşează spontan imnul Deşteaptă-te, române lângă mesianicul God Save the Queen! Naţiunile nu pot dispărea printr-un ukaz guvernamental şi nici nu trebuiesc demonizate pentru păcatul ideologiilor în patul cărora, vremelnic, au căzut. Spiritul Europei se va trezi nu doar prin adulaţia ingineriei germane, ci şi contemplând coabitarea democratică a cantoanelor elveţiene; urmărind nu doar retorica flamboaiantă a Franţei, ci şi pragmatismul discursului britanic; auzind nu atât lamentaţiile de Xantipă ale Greciei mediteraneene, cât strigătul dârz al Islandei nord-atlantice.

 

Înainte de-a muri, Europa mai are o şansă: să lase Statele naţionale să-şi exercite suveranitatea iar societăţile libere să practice umorul sau prejudecata cordială. Vă imaginaţi vreun microbist englez dornic să vadă selecţionata Angliei înlocuită cu echipa Statelor Unite ale Europei la Campionatul Mondial de Fotbal din... Quatar (2022)? Mă îndoiesc. Suporterii echipelor naţionale vor continua să aplaude, să cânte, să danseze şi să lăcrimeze într-un acord specific cu tot ceea ce înseamnă tradiţia şi obiceiul locului. (Observ în treacăt că, niciodată, liderii ţărilor membre UE n-au ajuns să cânte împreună Oda Bucuriei în limba lui Beethoven sau Schiller.)

 

Înainte de-a muri, Europa mai are o şansă: să taie masiv din reglementările excesive, inutile sau abuzive care generează atâta risipă. O sută de teze doctorale nu vor putea documenta irosirea banului public prin false investiţii dictate de la centru pe criterii ideologice, nu economice (vezi cotele de gen, clasificarea zonelor defavorizate sau curbura bananei). Uniunea monetară din zona Euro n-are viaţă lungă, pentru că operează pe baza unor sisteme fiscale diferenţiate la nivel de ţară.

 

Înainte de-a muri, Europa mai are o şansă:  să-şi corecteze deficitul democratic validând referendumurile naţionale şi respectând, ad litteram, principiul subsidiarităţii. Filozoful francez, Pierre Manent, făcea o observaţie extraordinară: „situaţia europeană e caracterizată prin faptul că ceea ce spunem noi în calitate de cetăţeni nu are nici o importanţă”. Nu există reprezentare parlamentară atunci când referendumul popular din ţări occidentale este îngropat. La Bruxelles, Stânga şi Dreapta vorbesc frecvent aceeaşi limbă. Pe coridoarele Parlamentului European descoperi politicieni care se critică la televizor dar îşi petrec vacanţele împreună. În fond, suntem conduşi de tribul eurocraţilor. Apartenenţa la un crez politică e socotită vetustă. Politicieni din convingere întâlneşti foarte rar. Ca şi la Bucureşti, funcţionarii organismelor europene de la Bruxelles îşi asigură privilegiile prin înţelegeri amorale şi subterane.

 

Înainte de-a muri, Europa mai are o şansă: să-şi cultive memoria. Nu există civilizaţie fără marmura rece a monumentelor. Nu există eroism fără anamneză. Nu există naţiuni libere fără viteji - „oşteni acum, trezindu-se din răni şi vise stelare” (cum ar fi spus Georg Trakl). Unde-i vom găsi? La Katyn, Treblinka, Sighet sau Dachau, în buncărele din Londra sau tranşeele din Dunkerque. Imaginea încleştării, „a sângelui înflorit pe altarul jertfei” (în cuvintele poetului expresionist), mai este oare transmisă şi înţeleasă de populaţiile migratoare? Fără sentimentul uimirii, fără experienţa gratitudinii şi fără revelaţia grandorii ascunse într-un act de supremă dăruire, tânăra generaţie va defini infernul prin absenţa reţelelor Wi-Fi iar libertatea absolută printr-un simplu like matinal...

 

Înainte de-a muri, Europa are o şansă: să iasă din plasa utopiei prin confruntarea raportului hegelian dintre stăpâni şi sclavi. El n-a dispărut şi spectrele demonismului ideologic ne vor mai urmări, încă. Republica Moldova reprezintă, politiceşte, invenţia Uniunii Sovietice şi rezultatul unui pact odios între două dictaturi strâmbe. Sărăcia satelor dintre Prut şi Nistru se explică, astăzi, prin corupţia cancerigenă a unui Stat capturat, illo tempore, sub zâmbetul lui Ribbentrop şi rictusul lui Molotov. Pe harta decidenţilor de la Bruxelles, Moldova nu reprezintă decât o regiune-tampon, ca şi Ucraina. Ce mai contează dacă miile de studenţi unionişti născuţi în patria lui Ştefan cel Mare s-au simţit trădaţi de panseurile lui Jean-Claude Juncker, luxemburghezul devenit, peste noapte, expert în chestiunea rusească? Polonezii au răspuns corect la ultimele alegeri, după ce-au realizat că Angela Merkel şi-a conectat compatrioţii direct la gazoductul moscovit, peste capetele balticilor. Proiectul Solidaritatea a fost trădat de vecinul apusean şi răsăritean – de friţ şi muscal, deopotrivă.

 

Înainte de-a muri, Europa are o şansă:  să descopere virtuţile familiei conservatoare, reprezentată la superlativ de regretata Margaret Thatcher, domnul Ion Raţiu sau răposatul Lech Kaczcynsky. Vorbind despre familie, mi-aş permite o digresiune. De ce?

 

Pentru că Europa a fost puternică atunci când a pariat pe talentul imens al individului mai puţin dresat ori stresat de reglementări. Inima bătrânului continent a fost încălzită de flacăra libertăţii. Pariul prosperităţii s-a exprimat printr-o apreciere a virtuţilor antrenate în sânul comunităţilor intermediare, situate între extrema omului singuratic şi Statul atotputernic. 


Observaţi contrastul, vă rog, între iuţimea veselă a tinerilor antreprenori din Israel şi inerţia bombănitoare a birocratului dintr-o republică mediteraneeană. De ce oare zâmbetul binevoitor nu face casă bună cu viaţa omului asfixiat de cereri, proceduri, metodologii, reglementări, prevederi, anexe juridice, legi enorme sau doar nişte norme, toate citite într-un ghişeu slab luminat şi prost aerisit? Pentru că Uniunea Europeană a decis să preţuiască mai puţin libertatea şi mai mult corectitudinea; mai puţin riscul şi mai mult uniformitatea. Corectitudinea politică a enunţurilor şi corectitudinea formală a proceselor administrative n-au nimic de-a face cu adevărul despre natura umană. Pe ce mă bazez? Pe observaţia bimilenară că animalul biped iubeşte sloboda glăsuire, iar nu botniţa de câine-lup.

 

Înainte de-a muri, Europa mai are o şansă: să renască instinctul antreprenorial. Decenii la rândul, prosperitatea Occidentului a rezultat din vitalitatea antreprenorială şi imaginativă a familiilor care au investit bani, au dezvoltat abilităţi, au acumulat capital, au angajat oameni competenţi sau şi-au rafinat serviciile. Astăzi, afacerile de familie garantează locuri de muncă pentru şaizeci de milioane de europeni. Companii listate astăzi la bursa din Frankfurt s-au născut, cândva, dintr-o discuţie purtată la masă între părinţi şi copii, cu gândul la nepoţi. Nu poţi fi, deci, european şi să ignori vitalitatea extraordinară a acestor instituţii dispreţuite, invidiate sau caricaturizată pe nedrept: familia Agnelli, familia Porsche, familia Leclerc, etcaetera. Când vorbesc despre familie, nu mă gândesc la nişte sfinţi aureolaţi cu nimbul perfecţiunii. Mă refer doar la oamenii normali, conduşi de vechea busolă a civilizaţiei iudeo-creştine, numită Decalog. Îi vom descoperi preceptele în scrisorile lui Winston Churchill către Clementine sau în sfaturile lui Konrad Adenauer către cei şase copii ai săi.

 

Înainte de-a muri, Europa mai are o şansă: să-şi reformeze radical propriile instituţii. Uniunea va renaşte doar pregătindu-se pentru o arhitectură instituţională nouă, deopotrivă suplă şi rezistentă la şocuri externe. Uniunea poate rămâne un spaţiu dedicat libertăţii comerţului. Deciziile militare se cuvin relocate la nivelul Statelor naţionale, singurele care înţeleg pericolul venit din exterior şi care răspund rapid provocărilor  geopolitice regionale: visul neo-imperial al Turciei, Marea Neagră transformată într-un lac rusesc, implozia ţărilor din Africa de Nord sau Orientul Mijlociu bulversat de nebunia ISIS.

 

Niciodată n-am aderat la teoria declinului implacabil al unei civilizaţii. Către finele veacului V, Roma imperială s-a prăbuşit sub asediul barbarilor, pentru a renaşte apoi ca important focar de cultură şi spiritualitate.

 

Astăzi, Europa traversează cea mai importantă criză trăită vreodată pe timp de pace. Profesorul Niall Ferguson vorbeşte despre marea degenerare: criza monetară, apariţia mişcărilor secesioniste, migraţie neasimilată în plan economic şi neacceptată la nivel cultural, anchilozare birocratică la Bruxelles, asaltul Islamului radical, o populaţie autohtonă îmbătrânită, demilitarizare, disoluţia familiei, State asistenţialiste în colaps, decesul identităţii creştine şi iluzia multiculturalismului atât de iresponsabil întreţinută de elitele politice.

Istoria incorectă politic îi interpelează pe toţi liderii politici europeni care astăzi, remuneraţi straşnic şi bine hrăniţi, sforăie într-o lungă siestă dulceagă, lipsiţi de remuşcări şi fără amintiri. Suferinţa, şi nimic altceva, ne va trezi la realitate. 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

15 Comentarii

catalin toader
28.10.2015, 18:26:57

De acord cu dumneavoastra, domnule Mihail Neamtu. Numai ca mi-e sa nu cadem din utopie, in alta utopie. Greu sa impaci cumva atatea resentimente si contradictii . Numai ca alternativa este inacceptabila - reintoarcerea la tribalism si macelurile care au jalonat istoria continentului pana recent. Nu poti transfera decizia militara exclusiv in seama tarilor membre - daca, sa zicem, unul dintre ele nu mai poate/nu mai vrea sa "tina" frontierele, ce faci? Pai limitezi, suspenzi sau anulezi lucrul care mai tine Europa unita - libertatea de circulatie. Eu constat domnule Neamtu ca proiectul de a forma "cetateanul european"a esuat lamentabil (ca si cealalta utopie, a omului nou). Ne place sau nu, nu exista o constiinta europeana. Dupa cum nu exista cetateanul european, ca in reclamele alea gretoase. Asa ca daca nu e posibila o uniune din dragoste, prefer pragmatismul uneia din interes. Pentru ca, repet, alternativa este inacceptabila.

+3 (5 voturi)
Viorel DAIA
28.10.2015, 22:11:26

Europa unita este o facatura nascura din combinalia catorva tari care au vtrut sa-si protejeze productia de otel si carbune in anii '50, adica la nu multi ani dupa terminarea razboiului. Demersul a avut oarece succes. A urmat piata comuna careia i s-a opus o alta uniune care reunea tarile baltice, atri care incercau sa-i tina piept din punct de vedere economic. Si, la un moment dat a iesit din ou ceea ce cunoastem sub denumirea de UE, din nevoia de a tine piept SUA. Treaba asat a dat gres, americanii avand marele avantaj ca pot tipari cati dolari au chef, fara sa-i intrebe cineva de sanatate. Dupa caderea comunismului asa zisii parneneri vestici si-au vazut visul cu ochii: si-au extins piata de desfacere si zona de influienta cu sute de mii de kilometri patrati si zeci de milioane de consumatori. Daca ne uitam numai la ce a mai ramas functional in Romania din ce aveam inainte de '89 constatam ca nu mai avem nicio umbra de industrie, asa zisa privatizare rezumandu-se la vanzarea pe doi lei a ceea ce reusisem sa facem gafaind din greu in anii comunismului unor "investitori, care n-au investit nimic. Au demontat ce era de trimis la topit si apoi ne-au comunicat ca nu exista piata de desfacere pentru ce se fabrica in Romania. Ce a ramas se poate numara pe degetele de la maini. Au avut insa grija sa cumpere ieftin si sa vanda scump. Sala de festivitati de la iMGB s-a "privatizat" contra 500.000$ si s-a vandut cateva saptamani mai tarziu cu 1.000.000$. S-au deschis granitele pentru forta de munca ieftina si, mai ales, pentru creiere, repetandu-se ce facusera americanii prin anii '70 cu cei educat si specializati din Europa vestica. Acum, ca SUA a cam inceput sa nu mai duduie ca inainte, criza declansata de vreo 20 de ani necesitand o perioada exagerat de mare de echilibrare, "europenii" incep sa-si dea seama ca se cam apropie funia de par si ca poate, daca se mai micsoreaza in vreun fel numarul celor de care stattele trebuie sa aiba grija, s-ar mai putea drege macar putintel busuiocul. Din nefericire americanii s-au trezit ramasi singuri in ring prin prabusirea neasteptata a Rusiei si le-a venit in cerebel ideia de a stapani lumea. Pentru a-si realiza visul au inceput prin a da-o-n bara in Irak si in Afganistan, apoi in lumea musulmana din sudul si estul Mediteranei, colacul peste pupaza realizandu-l in Ucraina. Rezultatul este ce vedem. Iar unii, nu numai printre noii membri ai UE ci si in vechile si tarile pana acum cativa ani stabile, au inceput sa se gandeasca la un fel de enclavizare. Lozinca e simpla: fiind mai putini si efortul e mai mic. Ceea ce ne predica dl. Neamtu este o incercare de a se pune de-a curmezisul unei tendinte care catiga din ce in ce mai mult teren, ajumgand-se la paroxism, oare dece tocmai acum?, cand am inceput sa primim oaspeti extrem de numerosi din Afric ai lumea araba. Veneau ei si anii trecuti numai ca noi, romanii habar n-aveam cum napadesc Spania, Italia si Franta. Este oare momentul sa ne unim in cuget si simtiri prin recrudescenta spiritului natinal, atat de drag miscarii aleia careia ii ducea dorul acum ceva vreme dl. Neamtu?

-1 (5 voturi)
Stefanescu Marian
28.10.2015, 20:04:05

Înainte de a muri,Europa trebuie să se spovedească.Şi,mai ales,să-şi mărturisească păcatele şi să-şi ceară iertare la toţi pe care i-a asuprit. Deşi nu cred că o va ierta cineva....

-1 (9 voturi)
Remus Octavian Mocanu
28.10.2015, 20:38:29

Dl Neamtu o ia de data asta binisor ca sa spuna in ultima instantza aceleasi aiureli totusi. Proiectul UE, si federalizarea continentului, nu sunt atat niste amenintari ptr. popoarele europene cât ultima si singura lor sansa prin care acestea pot supravietui intr-un nou context globalizat si dominat de civilizatii care numara miliarde de reprezentanti. Problema lui Neamtzu si a celor ca el e cu faptul deranjant ca puterea obtinuta prin centralizare pe model american (SUA), vine si cu anumite neajunsuri inveitabile dar care trebuie asumate: ca in orice familie unita, compromisul e necesar daca vrei ca celula societatii sa reziste si manifeste efectele benefice. UE respecta de ex. limbile popoarelor europene la niste cote care adesea frizeaza absurdul si chiar risipa, dar asta nu-l impiedica pe Neamtzu sa se lanseze in demagogiile uzuale ale radicalilor de dreapta. O Europa federala n-ar aboli neaparat echipele de fotbal: un regat unit precum M.B. trimite in competitzii sportive echipe engleze, galeze si scotiene, de ex. "Oda bucuriei" nu e nevoie s-o cântati impreuna in germana, ci doar s-o pricepeti, sa-i pricepi adica mesajul, putin conteaza in ce limba este el exprimat. Extremistul de dreapta Neamtzu in mod indubitabil n-a priceput inca mesajul acelei prime strofe care celebreaza reusita trairii impreuna a libertatii (« bucuria » lui Schiller fiind doar termenul corect politic in epoca, intr-o Europa divizata de autoritarism feudal si nationalisme), care "leaga ceea ce traditiile nationale au divizat, facând frati din toti oamenii". Neamtzu continua sa pledeze ptr. acea Europa in care femeile continua sa fie discriminate, ptr. ca in opinia lui cotele de gen ar fi « risipa ». Tot ptr. Neamtu, ca ptr. orice gâga traitor intr-un timp mitologic si absolut care nu exista decat in propria tzacalie, traditiile sunt ceva batut in cuie si etern. Ce conteaza ptr. el ca intre timp un Terence Osborn Ranger demonstrase de zeci de ani deja in “Inventia Traditziilor” cat de schimbatoare sunt in definitiv, omul e gata sa idolatrizeze doar traditiile stromosilor, nevrând in ruptul capului sa vada insa noi traditii, ale migrantzilor cei atat de urâtzi, înradacinându-se alaturi pe un continent si intr-o lume totusi ale migratiilor!!!!!!! Sindromul intolerantzei e deci cam totul la ce se reduce optica lui Neamtzu. In mod complet analfabet, acesta pune saracia moldovenilor pe seama URSS-ului si Germaniei naziste, ca si cum atunci când au anexat provincia asta turceasca, rusii n-au fost socati de saracia si primitivismul localnicilor (vezi Orlando Figes, care povesteste cum un nobil trimis de tzar guvernator in Basarabie era cam tot atat de trist si nefericit ca si un nobil trimis in salbaticia Siberiei). Ptr. Neamtu poate fi ceva rau ca vest-europenii vad Moldova exact ce este, anume un stat multinational cu o populatie românofona ale carei opinii sunt FOARTE departe de a fi uniform “unioniste”, si asta doar ptr. ca niste studenti manifesta la Chisinau ptr. unificare. In mod indubitabil apetitul Europei ptr. aventuri pe sablon ucrainian a diminuat, chestie care nu e valabil insa si ptr. un tip cu idei fixe gen Neamtzu. Ptr. Neamtzu posibilitatea ca moldovenii sa fi fost saraci dintotdeauna (fara a fi neaparat vina lor asta), sau ca urmare a politicilor mioape ale administratiei românesti, nu pare a fi de considerat ca ipoteza, desi istoricii din Occident iau in calcul si astfel de fapte.* Intelectualul Neamtu nu poate aplauda o Uniune Europeana democratica totusi, dar poate aplauda rezultatele alegerilor din Polonia, unde conform presei occidentale, gratzie votului rural, al prostimii satelor care si la noi a adus si pastrat la putere mafia iliesciana, au ajuns in guvern niste trogloditzi ptr. care exact libertatea in fatza dogmei si traditiei conteaza cel mai putin. La Neamtzu poti sa vezi cum discursul pro-traditie cuplat cu discursul pro-libertate naste - cum altfel!? - autocontradictie: vorbind de renasterea Europei dupa invazii Neamtzu nu pare a pricepe ca asta a survenit CU, si PRIN, si nu FARA sau impotriva noilor populatii barbare. In fine, ar fi prea mult sa ceri coerentza de la demagogie. La Neamtzu tentativa infantila de a opri istoria pe loc e inca hobby-ul preferat. * Bessarabia had the largest relative rural population of all the provinces of Greater Romania. Some 87 percent of the entire popula- tion lived outside the cities (including nearly 93 percent of Romanian- speakers), and Ru ssians and Jews alone formed over half the urban pop- ulation.21 In the late 1930s, one out of every four Romanian citizens had access to electrical power, but in Bessarabia the figure was one in seven. In the same period, Bessarabians suffered among the highest incidences 42 BESSARABIA BETWEEN ROMANIA AND RUSSIA of several major infectious diseases (typhoid, scarlet fever, diphtheria, encephalitis), as well as some of the highest mortality rates from these diseases.22 The zemstvo system, which had allowed a degree of local autonomy in education, public health, and other spheres, was eliminated in 1918, with a corresponding decline in the access of Bessarabians to social services.23 One American observer was so appalled by the living conditions that he could think of only poverty-stricken Arkansas as an American analogue.24 […] Corrupt and heavy-handed Romanian administrators, although not uncommon in the rest of the kingdom, seemed to be especially prevalent in Bessarabia. Transnistrian refugees, who had flooded into Bessarabia during the war, were seen by the Romanian secret police as potential Bolshevik agents, just as Bessarabians in other parts of Romania were accused of setting up communist "nests" in the universities.28 The Sigur- anţa and local police agents worked to unmaskthese groups, often con- ducting surveillance of Russians and Jews, who were thought to be espe- cially susceptible to Soviet propaganda.29 The result, though, was a sense among locals that Bessarabia had been occupied by Romania rather than united with it.30 Even the most ardent supporters of the 1918 union noted the harshness of the Romanian administration. (The Moldovans - Romania, Russia, and the Politics of Culture. Charles King, Hoover Institutions Press 1999).

-6 (10 voturi)
crayven
29.10.2015, 01:02:15

Ce vrajeli! Mult regretata Thatcher LOL AIA dansau cand a murit javra. Spiritul antreprenorial. Haha pai vedem in Romania ce rezultate are "spiritul antreprenorial". Domnilor, traiti bine?

-3 (7 voturi)

Vezi toate comentariile (15)

Modifică Setările