Încă o iluzie: USR, „partidul hipsterilor”, salvează România!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
I.L. Caragiale, poate cel mai deştept dintre români...
I.L. Caragiale, poate cel mai deştept dintre români...

Nu cred în astfel de „mituri salvatoare” şi regret că torn apă rece în capul multor oameni de treabă, înfierbântaţi după iluzoriul succes al USB-ului, dar aleg sa fiu înjurat, decât să tac, mimând optimismul. Mai bine cinic decât mincinos (a tăcea când ai ceva de spus e o minciună întreagă)!

1. România nu poate fi salvată. În primul rând, nu suntem invadaţi de nimeni, ceea ce (ni) se întâmplă acum şi în ultimii 26 de ani, s-a întâmplat, în fond, de când ţărişoara asta... Partidele noastre sunt alcătuite din români sadea, ca mine, ca tine, nu din alogeni! Ar insemna să fim salvaţi de noi înşine, de către noi înşine. Da, există printre noi şi o variantă mai bună a noastră, despre care voi vorbi, căreia însă îi lipseşte liantul spiritual. E o şansă efemeră însă şi care nu văd să se confunde cu acest utopic USR. 

Politica ţine de o vocaţie intimă, profundă, ca şi gangsterismul, de pildă, şi nu poate fi practicată eficient de către oameni (cu adevărat) „de treabă”! Chiar dacă aceştia încearcă să-şi spună cuvântul, fie prin intrarea într-un partid clasic, fie prin înfiinţarea unei mişcari noi, cum e şi USR-ul, mai devreme sau mai târziu vor fi înghiţiti, anulaţi, reduşi la tăcere şi apoi eliminaţi, de către „adevăraţii” politicieni! Mai devreme, zic eu. Vorbesc în bună cunoştinţă de cauză.

2. România nu vrea să fie salvată. România = marea majoritate a românilor; valabil pentru orice ţară. Românilor le convine de minune băltoaca în care se scaldă. Gena noastră e perfect adaptată la mocirlă, ba mai mult, cred că n-am putea trăi confortabil în condiţii normale. Lenea, minciuna, hoţia, ipocrizia, lipsa de loialitate şi alte trăsături ”istorice”, care ne caracterizează din plin, nu sunt compatibile cu o societate modernă, la care visează cei mai idealişti dintre concetăţenii noştri. 

3. Segmentul de populaţie care tânjeşte după o Românie idilică este sublim, dar nesemnificativ numeric, faţă de trista majoritate. Şi aşa va rămâne încă cel puţin 3-4 generaţii! Dincolo de văicăreli de faţadă, românul mediu se simte (bălăceşte) în România actuală ca „peştele-n apă”, iar votul lui va conta pe vecie la fel de mult ca al intelectualului urban rasat, cu barbă sau fără, fumător sau nefumător! 

De fapt, paradoxal, cântăreşte chiar mai mult, votul acesta practicat cu smerenie, din ciclul „ce-i gratis nu se refuză!”. E ca un fel de ancestrală superstiţie populară autohtonă...

4. Presupunând că mă înşel în cele spuse mai sus (să dea Dumnezeu...!) şi USR-ul ar avea şanse să ia puterea în România reală, acest lucru ar fi periculos, cel puţin aşa cum se văd acum lucrurile, întrucât are un imens păcat originar: nu are culoare politică! Desigur, acest fenomen de curioasă „transluciditate”, considerată virtute (politică?) de către fani, a fost intens dezbătut în aceste zile, de către autori mult mai competenţi decât mine, aşa că nu voi insista cât aş dori, deşi e un aspect esenţial şi grav. 

Dacă n-ar fi de-a dreptul stupidă, ar fi poate înduioşătoare naivitatea cu care mulţi susţinători ai USR (UTOPIA SALVEAZĂ ROMÂNIA) cred că se poate face politică fără doctrină, fără asumarea fermă şi coerentă a unei ideologii consacrate (ideea că poţi inventa ideologii noi, după secole de democraţie liberală, e înc-o imbecilitate periculoasă!). 

Cred că această uluitoare candoare e cauzată de o crasă necunoaştere a unor noţiuni elementare, cum e politica, precum şi a istoriei naţionale, îndeosebi a celei postbelice.

Boala de care suferă România e stângismul obscurantist, tribal, conservator, populist şi egalitarist. Romania nu poate fi „salvată” dinspre o stângă utopică, eco-anarhistă şi anti-capitalistă (la bază), de unde-şi trage (până la proba contrarie) seva USR-ul, ci doar dinspre o dreaptă care nu (mai) există în conştiinţa acestui popor, singura doctrină capabilă să construiască o democraţie liberală viabilă! 

Atâta timp cât USR-ul nu-şi va afima şi nu va proba (cum poate, dar aş prefera prin niscai fapte...) apartenenţa la (mă rog, centru) dreapta, nu e nimic altceva decât încă un partid populist şi populat de demagogi, o altă iluzie deşartă şi totodată un mare pericol pentru PNL, care cu toate tarele lui şi (doar cu vagi urme de "dreapta"), reprezintă cel mai mic rău posibil. USR-ul va eroda grav PNL-ul, căci electoratul PSD e în imensa lui majoritate e captiv, intangibil.

Da, e perfect adevărat ce zic mulţi dintre adepţii USR-ului, noi nu avem şi n-am avut după '89 o stângă sau o dreaptă autentice. Avem doar o imensă masă amorfă de populaţie de stânga, mai sus descrisă, care nici măcar ea nu ştie ce e, natural reprezentată politic de nişte ticăloşi, incolori politic (în adâncul lor, tot de stânga sunt, cu câteva excepţii, chiar dacă "semnalizează" dreapta), pe care Dumnezeu i-a împărţit democratic în toate partidele noastre (Dinescu - cred - dixit, prin '90 si ceva). Inclusiv în (viitorul) USR!

Eu cred că doar un miracol poate salva România. O mână de vizionari progresişti, dar şi capitalişti până-n străfunduri, iubitori de bunăstare şi libertate, dornici să facă şi să rămână în istorie, umanişti pragmatici, temeinic instruiţi şi conectaţi la valorile occidentale fundamentale (cu o necesară experienţă a alterităţii), agnostici, şi nu atei... Ei există, cu siguranţă, ca indivizi, printre noi, dar nu-i văd să se „adune”... Ceva lipseşte în ţara asta...Revin la amărăciunea iniţială, cred că România nu poate fi salvată...

Recomandarea mea pentru toţi tinerii de nădejde: dragilor, uitaţi că v-aţi născut în România! E absolut irelevant! Puteţi fi buni români, sau ce vreti voi, oameni din secolul 21, în multe ţări „sănătoase”, care vă aşteaptă cu braţele deschise! În veacul de acum nu mai contează „paşaportul”, ci valorile în care crezi, bunuri universale! România nu vă merită, iar la ideea năstruşnică că voi aţi avea vreo obligaţie s-o salvaţi, vă zic: vedeţi-vă de viaţa voastră, că una aveţi!

Hit the road...!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite