Şeful Parlamentului ungar: marşul pentru autonomie a ajuns la jumătatea drumului. Atunci marş înapoi!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Laszlo Kover într-una din descinderile lui în Transilvania, închinându-se la icoana nazistului Jozsef Nyiro
Laszlo Kover într-una din descinderile lui în Transilvania, închinându-se la icoana nazistului Jozsef Nyiro

Laszlo Kover, preşedintele Parlamentului de la Budapesta, a venit la Târgu Mureş să ne spună că marşul pentru autonomia secuilor a ajuns la jumătatea drumului şi că Ungaria este un partener interesat de acest succes. Nu-i putem spune, lui şi celor care văd autonomia ca pe un demers inevitabil, decât „Marş înapoi”, măcar pentru că statul ungar nu are ce să caute în organizarea internă a României.

Jumătatea drumului autonomiei la care visează preşedintele Parlamentului ungar este ca în paradoxurile lui Zenon. Adică despre prima jumătate poate Laszlo Kover să fantazeze cât îşi doreşte, mai ales că vin alegerile în Ungaria şi e nevoie de voturi de la etnicii maghiari din România deveniţi cetăţeni ai Ungariei. A doua jumătate însă se împarte, la rândul ei, în alte două jumătăţi, care la rândul lor se împart în alte jumătăţi în aşa fel încât distanţa până la autonomie este şi va rămâne mereu la jumătate, adică infinită, pentru că autonomiştii vor străbate mereu prima jumătate. Ceva similar a descris şi Nichita Stănescu în povestea puştii care are trei părţi, partea de jos a puştii, partea de mijloc a puştii şi partea de sus a puştii. Care la rândul lor au alte trei părţi, după cum şi autonomia maghiară: partea de sus a părţii de sus a autonomiei, partea de mijloc a părţii de sus a autonomiei şi partea de jos a părţii de sus a autonomiei, plus celelalte şase care urmează. Şi aceste nouă părţi au la rândul lor alte trei părţi şi uite aşa autonomia merge mai departe în sensul că stă pe loc, dar au motive politicienii maghiari să se agite prin Transilvania împărţind idealul lor sfânt în jumătăţi, părţi şi bucăţele numai bune de aruncat în ochii naivilor care să-i voteze.  Şi mai spectaculos mi se pare delirul autonomist al lui Laszlo Kover prin invocarea, tot în discursul ţinut la Târgu Mureş, a unui citat care vorbeşte de răstignirea şi ruperea în bucăţi a celor care luptă pentru autonomie. Cum s-ar spune, mujahedinii autonomiei maghiare nu sunt doar eroi, ei sunt nişte sfinţi martiri al căror sacrificiu este direct comparabil cu cel al lui Iisus Hristos, pentru că ei se lasă răstigniţi pentru aspiraţiile lor. Înseamnă că, după martiriul lor, într-o altă logică religioasă, jihadiştii maghiari vor fi primiţi în raiul lui Attila unde răsplata va fi pe măsură: munţi de gulaş (în loc de pilaf), 70 de fecioare secuieşti şi multă, multă autonomie... Nu ştiu unde a văzut Kover maghiari răstigniţi şi rupţi în bucăţi pentru că visează la autonomie, eu am văzut că unii au ajuns primari, preşedinţi de consilii judeţene, europarlamentari şi parlamentari, alţii milionari în euro din „afaceri”, alţii plătiţi de Budapesta. Iar dacă a avea funcţii publice în statul român li se pare o răstignire, să renunţe. Lucru care nu s-a întâmplat până acum, dimpotrivă, i-am văzut agăţându-se de poziţiile lor de „martiri”. Poate sunt masochişti şi le place să fie răstigniţi cu funcţii şi cu bani, ce putem spune?...

Mă tem că, de la un capăt până la altul, agitaţia autonomistă ţine mai degrabă de cataloagele psihiatrice decât de buna funcţionare a minţii. Acest lucru este întărit şi de speranţa exprimată de Kover că numai prin autonomie secuii vor trăi mai bine, când toate calculele economice dovedesc că secesiunea zonei - mai mult decât s-a izolat deja - ar însemna falimentul. Cum se numeşte starea minţii care spune că noaptea e zi şi că porcii zboară? Delirium tremens...

 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite