Şi totuşi, preşedintele Iohannis nu face nimic  pentru drumul spre care se îndreaptă România?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Lucrurile sunt clare acum. Oricine ar câştiga preşedinţia PNL, Orban sau Cîţu, România merge pe un drum înfundat. De un an şi jumătate aşteptăm reformele necesare ca aerul, care nu sunt puse în operă nici de Orban, nici de Cîţu. Fereastra de oportunitate se închide în 2023, vin alegerile şi nimeni nu mai face reforme. Prea mult timp nu mai avem. Asistă preşedintele Iohannis pasiv şi la pierderea acestei ferestre de oportunitate?

Unde suntem după un an şi jumătate de regim PNL-Orban-Cîţu

Dan Barna explică foarte bine ce se întâmplă:

„Când tragem linie vedem că sunt foarte puţine lucruri de pus pe masă”, „În coaliţie se mimează reformele” şi „de pomană se face un balet săptămânal” cu temele puse pe masă.

Evoluţia economică a României. Aici e marea durere. Toate „realizările” trâmbiţate de premierul Cîţu derivă, de fapt, din împrumuturile uriaşe cu care regimul PNL-Cîţu-Orban a împovărat România, profitând de ridicarea pragului de deficit de 3% din PIB, generată de pandemie. Răspunsul oficial al Ministerului Finanţelor la interpelarea parlamentară a deputatului Radu Tuhuţ privind cuantumul datoriei externe a României ne spune că în perioada 1 aprilie 2020-21 aprilie 2021 România a împrumutat 44,3 miliarde de euro, aproape jumătate din întreaga datorie făcută de România în ultimii 30 de ani. (sursa AICI). Se discută prea puţin despre această eroare imensă, care a dus la creşterea gradului de îndatorare de la 35% din PIB la 60 % din PIB, nivelul maxim acceptat de Tratatul de la Maastricht. Dacă mai imprumtam 15 miliarde de la UE prin PNRR, ajungem la 70% din PIB datoria publică. Lucrurile se vor bloca când investitorii vor înţelege că România nu poate returna aceste sume imense şi vor proceda ca în 2010. Vor lăsa România nefinanţabilă. A păţit-o şi Grecia, şi cu ce costuri. Cine nu învaţă din istorie riscă să o repete.

Desfiinţarea pensiilor speciale. S-a realizat doar la parlamentari. Pentru primari nu-şi asumă nici Orban nici Cîţu tăierea pensiilor speciale, de teama de a nu fi votaţi la Congresul din septembrie.

Desfiinţarea SIIJ. Se discută de un an şi jumătate de această promisiune, se aruncă vina de la unii la alţii, şi niciun rezultat.

Repararea legilor justiţiei. Aproape nimic, tot acolo suntem, unde eram în  2019 când a venit la putere PNL.

Problema alocaţiilor copiilor. Nu s-a rezolvat, banii se duc într-un aparat bugetar prea numeros şi ineficient

Nu s-au redus cheltuielile de funcţionare a statului. Un stat obez, cu 1,3 milioane de salariaţi, din care cel puţin 30% ard gazul, nu fac nimic util societăţii, şi care ar putea fi înlocuiţi prin digitalizare.

Educaţia este în acelaşi punct lăsată de PSD. Nu s-a schimbat nimic. Elevii abandonează masiv şcoala din cauza sărăciei.

2 milioane de pensionari trăiesc cu pensii de sub 1300 lei pe lună. Ţara nu are bani pentru ei, dar raportul între pensia minimă şi cea maximă este de 1:100. Curat „echilibru” social.

Premierul Cîţu ne flutură PNRR, care nici n-a fost aprobat. Ne anunţă că vom primi 80 de miliarde de euro de la UE, „moca”. Să creadă el asemenea prostii. Vise exotice, şi cu PNRR şi cu cele 80 de miliarde de euro.

Ce ne aşteaptă

Sunt doi candidaţi la şefia PNL, ambii necorespunzători pentru această funcţie şi pentru aceea de premier. Iată descrierea făcută premierului Cîţu de un coleg de facebook, la care subscriu în totalitate:

„Cîţu e atât de slab ca om politic, a demonstrat atâta laşitate, narcisism şi autoritarism găunos, încât mi se pare din start că dacă câştigă va fi doar o marionetă, din cel mai prost soi, adică din cei care sunt păpuşi fără ştiinţa lor”.

Despre Orban, ce să mai spunem.

  • A pierdut alegerile parlamentare, ignorând voturile pensionarilor, permiţând PSD să sară de la 22% la 33%;
  • A cedat partidelor din coaliţie trei ministere importante, ca să obţină pentru sine poziţia de şef al Camerei Deputaţilor;
  • A dus datoria publică a României, împreună cu Cîţu, de la 35% din PIB, la 60% din PIB. Iar deficitul bugetar la 10% din PIB;
  • A aruncat la coş deviza „fără penali în funcţii publice”, susţinându-i în continuare pe Chirica şi Alexe în funcţiile publice deţinute. L-a făcut de râs şi pe preşedintele Iohannis, care a promis că va avea o discuţie pe tema aceasta;
  • A pus în funcţii de conducere importante politruci habarnişti din clientela da partid, scandalul de la Apele Române fiind doar vârful aisbergului;
  • A susţinut în funcţii de miniştri oameni care n-au schimbat nimic în domeniul lor. Exemplu, Anisie de la Educaţie;
  • Toate promisiunile de reformă au rămas vorbe în vânt. Pensii speciale, salarii şi sporuri nesimţite, cumul de venituri simultane de la stat, raport de 1:100 între pensia minimă şi cea maximă, salariile de la stat sunt duble comparativ cu cele din privat, toate sunt tot acolo unde le-a găsit Orban;
  • Cheltuielile de funcţionare a statului sunt la fel de mari cum le-a găsit.

Aceştia sunt cei doi oameni din care unul va fi şef al PNL şi premier al României în următorii trei ani. Orban e contestat masiv chiar în interiorul propriului partid, de oameni cu renume şi vechime. Dar decisiv va fi Congresul PNL din septembrie.

Preşedintele Iohannis nu are nimic de zis şi de făcut?

Este singurul personaj validat de electorat şi de Constituţie care poate devia România de la drumul înfundat pe care merge. Înţelegem atitudinea domniei sale de a nu se amesteca în treburile interne ale partidelor, în particular ale PNL. Dar când miza este viitorul României, riscul ca în 2024 să vină la putere PSD-AUR, ştiind răul imens pe care PSD-Dragnea  l-a făcut României, reticenţele presedintelui nu prea mai stau în picioare. Locul său în istorie va fi marcat şi de activitatea  în această perioadă crucială pentru România.

Şi ce să facă preşedintele Iohannis? Există cel puţin trei candidaţi la şefia PNL mai buni decât cei doi actuali, Orban şi Cîţu. Este vorba de Emil Boc, Ilie Bolojan şi Siegfried Mureşan. Poate că o intervenţie directă a preşedintelui Iohannis ar putea determina pe unul dintre cei trei să intre în cursa pentru şefia PNL, încă deschisă. Această mişcare de forţă ar asigura, cred eu, alegerea la Congres a candidatului dorit de preşedinte, în virtutea „sindromului tătucului”, căruia încă îi  suntem prizonieri. Odată câştigată preşedinţia PNL, personajul ales de preşedinte  devine şi premier, şi asigură României un drum aşa cum nu l-a avut până în prezent.

Nu-mi fac iluzii că preşedintele va intra în jocul acesta de forţă. Doar că peste ani, când se va face bilanţul mandatelor sale, preşedintele Iohannis îşi va aduce aminte de această propunere, probabil ignorată de domnia sa. Şi va regreta că nu a mers pe acest drum.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite