„Şocant“: mafia nu e etnică, ci politică, dezvoltată în capitalismul de cumetrie

„Infractorii sunt infractori şi atât. Şi toţi, indiferent de etnie, sex, orientare sexuală sau politică, religie sau gen trebuie să ajungă acolo unde le este locul“

Bercea Mondialu’, „ţiganul” tupeist care l-a compromis (pentru unii, în şfârşit şi definitiv) pe Traian Băsescu, e identificat ca fiind un interlop cu zeci de dosare nefinalizate. Şi da, dovada stă în dosarele acestui om privilegiat de o clasă politică, la fel de interlopă, dar cu ceva educaţie formală relativă, haine acceptabile, zâmbet tâmp şi discurs clişeu.

În fond, diferenţa dintre Bercea şi un procent mare dintre parlamentarii noştri este în ambalaj, în formă, însă fondul, interesele, metodele sunt similare. Mondializarea criminalităţii prezidenţial-etnicizate a acaparat spaţiul public românesc. Ne-am prins, în sfârşit, că politică mioritică nu înseamnă mai mult decât un business profitabil. Şi, când avem dovada politicii ca afacere, începem să etnicizăm, că doar nu suntem noi, sunt „ceilalţi”. 

M-am săturat să tot zic că nu mă pricep la matematică avansată, dar pot să-mi dau seama că într-un mandat de parlamentar, un politician român nu îşi recuperează investiţia iniţială. Respectiv, pentru un mandat de deputat, costurile campaniei (reale, nu cele declarate), în medie, sunt de 300.000 de Euro, în timp ce salariul de 1000 de Euro x 48 de luni nu aduce decât 48.000 de Euro. De aici avem o serie de întrebări: Sunt aceşti oameni cei mai slabi anteprenori din România?, Nu cumva îşi recuperează banii prin alte metode?, Nu cumva caută imunitate în parlament cei cu un CV din lumea mafiotă? Revenind la subiect, recunosc că sunt mâhnit să văd că jurnalişti celebri şi formatori de opinie folosesc argumente etnice pentru a justifica afacerea politică.

De pildă, prietenul Ovidiu Marincea consideră că nu există pe această planetă ţigani care să plătească în avans (declaraţie la Realitatea TV, 24 iunie, emisiunea „Jocuri de Putere”). Deci, ţiganii au o cultură anteprenorială pe care colegul jurnalist o poate demonstra. Romii nu sunt de fapt indivizi cu o diversitate bogată din punct de vedere cultural (de pildă, în România doar avem aproximativ 16 neamuri de romi, cu istorie, contexte sociale, valori culturale, dialecte ale limbii romani diferite). Unii, evident, sunt parte din sistemul infracţional, aşa cum alţii sunt profesori, medici, avocaţi, procurori, soldaţi, sociologi, psihologi, asistenţi sociali, mediatori sociali şi educaţionali, brutari, preoţi, taximetrişti, instalatori, sudori, mecanici, manageri, contabili, tinichigii etc. Dar, deh, o generalizare în plus ce mai contează! Statul de drept e în contradicţie cu acest tip de gândire, responsabilitatea e individuală, nu colectivă.

Romii din România nu sunt formaţi după chipul şi asemănarea lui Bercea Mondialu’, nici privilegiaţi precum Mircea Băsescu, sau înrudiţi după modelul Victor Ponta, ci sunt într-o diversitate de contexte sociale, economice, culturale etc. Conform celor mai multor statistici privind populaţia de romi din România, aproape fără excepţie, rezultă că un procent ridicat dintre aceştia se află în pragul sărăciei extreme, muţi dintre ei devenind sclavi de facto ai privilegiaţilor politici de tip Bercea Mondialu’.

E mai uşor „să dai boala în ţigani”, după cum spune proverbul, decât să recunoşti că economia României e bazată pe şpagă, pe şantaj, pe relaţii politice. 

Clasa politică conspiră la această situaţie pentru că voturile ieftine sunt cele mai utile şi oricum nu contează prea mult existenţa lor, cu excepţia unor tensiuni internaţionale care, oricum, au devenit obişnuinţă. L-am ascultat şi pe fostul europarlamentar Sebastian Bodu care ştie cum ţiganii păcălesc statul. Domnul politician de dreapta (aia cu individul în centrul uiversului) nu are cum să spună că, de fapt, asta e definiţia pe care Ion Iliescu a oferit-o afacerilor mioritice – capitalism de cumetrie. Dar, e mai uşor „să dai boala în ţigani”, după cum spune proverbul, decât să recunoşti că economia României e bazată pe şpagă, pe şantaj, pe relaţii politice.

Clasa de mijloc, neprivilegiată, duce o luptă zilnică pentru un salariu mizerabil din partea capitalistului conectat politic. Săracii în schimb…sunt cei vinovaţi pentru nefericirea nostră, nu-i aşa? Avem pe cine să dăm vina, că doar ei comit găinării condamnate promt de justiţie. O justiţie dominată în bună parte de procurori corupţi, cu şpăgi în găini şi ouă şi educaţi într-un sistem monocultural, bolnăvicios în ceea ce priveşte concepte ceva mai democratice, cum ar fi lipsa rasismului, a sexismului, a homofobiei, a discriminării. Acestea din urmă rămân doar trăncăneli pentru stăpânul UE. Infractorii sunt infractori şi atât. Şi toţi, indiferent de etnie, sex, orientare sexuală sau politică, religie sau gen trebuie să ajungă acolo unde le este locul. Apropo de loc, aţi observat noua modă a deţinuţilor privilegiaţi politic? Arest la domiciliu. Frumos, foarte frumos. În concluzie, poporul român (adică toţi cetăţenii români) sunt o mare maşinărie de vot, alimentată periodic cu ură etnică sau socială de către cei care pot beneficia în urma acestor tensiuni, de taxe mult peste potenţial pentru beneficiul companiilor furnizoare de resurse pentru campaniile electorale.

Mafia este o clasă privilegiată, în politică sau cu legături politice, non-etnică (sau multi-etnică), transpartinică (din toate partidele), transideologică (ideologia politică e mimată), cu scopul de a controla justiţia şi serviciile care pot furniza dosare prind activitatea competitorilor. Avem noroc că se urăsc atât de tare încât şi-au încălcat codul de onoare, respectiv au început să se aresteze unul pe altul!