Politică

articolul anterior articolul urmator

Ţara arde şi cei care dau târcoale banului public se piaptănă

5
22 Apr 2020 11:13:40
Ancelin Roseti

Părerea mea e că oricine ar fi fost preşedinte şi indiferent ce partid s-ar fi aflat la guvernare (din orice colţ al lumii ar fi fost selecţionaţi ei şi puşi să conducă ţara) absolut nimeni nu ar fi reuşit o administrare coerentă a acestei situaţii de criză, fiindcă nu poţi controla ceva fără să ai cunoaşterea în detaliu şi pârghiile aferente stăpânirii acelui ceva.

Ca să pretinzi că poţi controla un fenomen asupra căruia nu ai control, e ca şi cum ai crede că eşti capabil să controlezi întâmplarea, care e prima formă de manifestare a haosului ― aspect care deja depăşeşte cu mult basmul. Mai ales într-o ţară ca România, repetentă la absolut toate „materiile": învăţământ, sănătate, economie, morală, civism etc., etc. În vreme ce se moare pe capete, economia e la pământ, milioane de oameni rămân fără locuri de muncă, un editor şi un scriitor parlamentar USR (asta nu înseamnă că scriitorii celorlalte partide gândesc altfel) se plângeau, citeam ieri, că piaţa de carte a scăzut cu 70%, fiindcă guvernul nu mai alocă bani (din banii dumneavoastră, adică) pentru achiziţie de carte.

E foarte bine aşa. Ce achiziţie de carte? Pentru ce să o achiziţionezi dacă nimeni nu citeşte, pentru a le da bani editorilor şi scriitorilor în funcţie de aderenţa lor politică şi de obedienţa faţă de cei de la putere? Pentru a avea cu ce umple rafturile? Pentru a alimenta cumetriile, corupţia, impostura? Dar în ce ţară mai există aşa ceva? Scriitorul este liber profesionist. Scrii - publici (pe banii tăi sau ai editurii) - editura vinde cartea cititorilor (librării, lansări etc) - câştigi procentul negociat cu editura. Acesta este mecanismul firesc, normal. Nu are ce căuta în joc banul public, dacă nu e vorba de marii clasici români. Dacă nu funcţionează circuitul, îţi cauţi o altă meserie pentru a putea mânca, şi scrii pentru tine, nu stai călare pe banul public, pe spinarea românilor împovăraţi de taxe şi impozite pentru a alimenta bugetul statului, invocând „importanţa culturii” şi „identitatea naţională”, păcălindu-i că „noi şi-ai noştri” am fi valori fără de care România s-ar prăbuşi. Iată că fără banul public şi fără cumetriile cu administraţia instituţiilor culturale, care se schimbă odată cu puterea politică, aducând noi „genii”, s-a terminat cu „genialitatea” şi cu „succesul”. Educaţia generează, cheamă cultura, fiind un efect al ei, nu invers, deci nu se poate vorbi despre cultură în absenţa educaţiei. Pentru a avea iubitori de cultură, pentru a avea cititori trebuie să ai mai întâi oameni educaţi, un învăţământ performant, funcţional, şi nu unul formal şi dus în derizoriu. „Scriitori de succes” fără cititori!, o nouă performanţă românească, unică în lume, de altfel, fiindcă „succesul” este banul public, iar „cititorii” sunt cumetrii, găştile şi sforarii, care te ajută să ajungi la el.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

5 Comentarii

Paco Rabanne
22.04.2020, 11:25:30

Iar asta o spune un scriitor, nu un analfabet care a citit doar carti de joc. Felicitari, domnule Roseti!

+2 (2 voturi)
Vanatorul/d.c.
22.04.2020, 14:04:41

La ora actuala, Romania are un singur scriitor mareț, singurul ce merita sa fie citit de catre toate categoriile de populatie, dar mai ales de catre analfabetii functinal, care au toate sansele sa inteleaga corect capodoperele literare ale genialului nostru presedinte cu cap de neamț mioritic. Recent, era cat pe ce sa lacrimez de mandrie si bucurie..Am aflat ca cei care se ocupa cu Caricatura_Zilei_SZ_05.09.2014acordarea premiului Nobel pentru literatura s-au autosesizat (mai repede ca DNA in cazul „Gala Bute”), in legatura cu faptul ca Maretul nostru Literator National Inalt Preaales, a mai scris o carte. A doua. Fara indoiala ca si jurnalistii nostri culturali si pendinte de cultul personalitatii dumnealui, vor constata (dupa ce-si vor da palme ca sa-si revina din uimirea produsa de minunea editoriala), ca scriitura respectiva e o adevarata opera literar- filozofica, una de o colosala valoare cultural-programatica, o capodopera de o inestimabila valoare teoretica si practica, o nemaipomenit de binecuvantata aparitie editoriala, evident una cu adevarat providentiala pentru intreaga natie. Va deveni mai mult decat o certitudine, faptul indubitabil ca invatamintele trase din ea ne vor conduce in cel mai surt timp pe cele mai inalte culmi de bunastare, progres si civilizatie. Sigur, Maretul Literator Klaus Ionannis Intaiul supranumit si „Germanicul”, caruia tara ii este profund recunascatoare si pentru faptul ca a acceptat..facultativa functie de presedinte a Romaniei, isi facuse deja intrarea grandioasa in patrimoniul cultural universal, publicand o prima carte taman cand sa ajunga in scaunul de la Cotroceni, opera la care, probabil, a lucrat intreaga perioada dintre alfabetizarea imperialei lui persoane si turul 2 al alegerilor prezidentiale, aceasta fiind de fapt si intaia carte scrisa cu mainile lui de luptator viguros si, cu certitudine, tot intaia carte citita cu ochii lui vulturesti. Pentru cea de-a doua carte (care poarta magnificul titlul „Primul pas”, carte cu care ii va baga in depresie pe toti aspirantii la Nobelul pentru Literatura gargaristico-bleableaistica), i-au trebui mai putin de patru luni, timp record dar deloc surprinzator, avand in vedere ca in ultima vreme, muza care l-a inspirat (in cadrul unor intalniri sensibile si discrete dar, dupa cu se vede, extrem de creative) nu-i altcineva decat Victor Ponta, si el la randul lui un creator, stiintific insa, a carui lucrare de doctorat a fost elogiata de catre mediul academic si presa din intreaga lume. Va marturisesc ca astept cu nerabdare sa citesc cartea si, desi titlul („Primul pas”) lasa sa se..banuiasca tematica complexa abordata in ea, sunt curios daca acest volum cuprinde si dramaticul moment al intarcatului, al refuzului alaptarii, precum si marturisirile autorului referitoare la gandurile care i-au trecut prin tartacuta in acele momente dificile, momente care, fara doar si poate, l-au calit, l-au otelit pentru intreaga viata si cariera politica, punand inca de pe-atunci bazele caracterului sau maret si imperial, definit prin anduranta, vigoare, agerime a mintii si deosebita fermitate, atat in sesizarea problemelor cu care se confrunta natiunea, cat si, mai ales, in informarea prompta a poporului, pe Facebook. Oricum, voi astepta cu aceeasi nerabadare si urmatorul volum, care, probabil, urmeaza a purta incitantul titlul „Primul cuvant”. Apoi, probabil ca vor urma „Prima usurare in spilhauseni”, „Prima cazatura in bostanel”, „Prima zi in clasa I-a”, „Prima usurare in spilahuseni in clasa a V-a”, etc.. Si poate intre timp, le citeste pe primele doua in integralitatea lor, ca sa stie si el ce-a scris si publicat.

-3 (5 voturi)
Sorin Ionascu
22.04.2020, 14:31:24

Eu vad ca e cineva (stim toti cine, nu dau nume) care tot incearca sa se dea mare scriitor aici pe blog, dar uite ca nu prea ii iese, mai ales ca se autoplagiaza de nenumarate ori repetand ad nauseam aceleasi platitudini neinteresante. Motiv pentru care lumea il cam ocoleste. Dar ce conteaza? Are deja hectare de texte, mai multe decat au taranii cu grane. Si - cu seceta dura de anul asta - aflate in exact aceeasi stare.

+3 (3 voturi)
The Fog
22.04.2020, 14:52:59

Un mare scriitor, Robert Anson Heinlein, avea opinii similare despre "sprijinul artelor" spunand ca un artist care are nevoie de sprijin guvernamental este asemenea unei tarfe nepricepute (care are nevoie de subventii ca sa-si compenseze lipsa de talent, care determina clientii s-o ocoleasca). Sunt domenii in care diferite forme de subventii sunt necesare, pentru a pastra in acele domenii oamenii care altfel ar fi tentati sa-si gaseasca alte activitati mai lucrative, sau sa-si mute activitatea curenta in tari care platesc mai bine. Dar cu greu ar fi cazul la scriitori. Chiar si cu argumentul nationalist-politic al "culturii nationale", care mentine in manualele scolare autori romani care trebuiesc cititi cu dictionarul pe masa.

+1 (1 vot)
Paun Al
22.04.2020, 17:12:38

Dorinta de a citi , ce anume citim, cat citim reflecta un nivel de educatie. De ce manelistii nu cer subventii? Pentru ca "opera " lor rezoneaza cu nivelul de cultura a unei majoritati.

Modifică Setările