Ţopăiala lui Iohannis

Klaus Iohannis FOTO presidency.ro

Ţopăiala a devenit un brand de ţară. Un brand lansat şi promovat de preşedintele Klaus Iohannis. De la primăria Sibiu direct la Palatul Cotroceni profeţind „pacea politică“ şi „momentul unui consens politic şi social“, la ţopăiala după momentul Colectiv când anunţa poporul că „corupţia ucide“ dar dirija nerăbdător instalarea „Guvernului Meu“,

ajungând la vizitele externe presărate cu adevărate ţopăieli turistice la Zidul Plângeri, parcul arheologic din Pompei şi ample sesiuni de shopping la New York via escapadele sezoniere „de lucru“ la Miami şi Palma de Mallorca, trecând la ţopăiala de sfârşit de săptămână presărată cu drumeţii la munte şi promovarea pârtiilor de schi, asezonată din când în când cu ţopăieli pe bicicletă şi culminând cu ţopăiala „civică“ în geacă roşie.

Ambalată şi vândută prin diverse tehnici de marketing politic drept „un alt fel  de politică“, ţopăiala lui Iohannis din fruntea statului a dezvăluit electoratului care l-a învestit cu încrederea sa un preşedinte mai degrabă absent decât prezent pe scena politică, mult prea „atent şi îngrijorat“ şi prea puţin implicat sau angajat în proiecte de ţară, bine orientat spre confortul personal şi total indiferent faţă de prosperitatea generală, extrem de curtenitor cu structurile de forţă şi vădit zeflemitor cu poporul, exagerat de preocupat de imagine şi clar dezinteresat de reforme, oscilând între consensul aducător de linişte personală şi războiul politic generator de procente electorale. 

Ţopăiala dispariţiilor din spaţiul public alternate cu intervenţii publice ţâfnoase au lăsat funcţia prezidenţială fără o serie de atribuţii. Unele câştigate de predecesorul său prin multe lupte grele. Preşedintele puternic, jucător, implicat profund, uneori la limita Constituţiei, care impune agenda partidelor şi setează agenda media, a fost înlocuit cu preşedintele decorativ, ceremonial, iubitor de comoditate şi non-combat, care „citeşte şi se consideră informat“, incapabil de reacţii, speriat ocazional de manifestările fanilor de pe reţelele de socializare. O ţopăială care a vulnerabilizat funcţia prezidenţială. Pas cu pas preşedintele României a fost eliminat  din procedura de numire a preşedintelui şi a vicepreşedinţilor ANCOM, a numirii şefului Direcţiei Generale de Protecţie Internă din cadrul MAI, din procedura de numire a şefului serviciului de informaţii al Armatei şi a pierdut dreptul de a refuza revocarea procurorilor şefi. Dar mult mai important a pierdut prestigiul funcţiei.

Mandatul lui Iohannis este pe cale să se încheie şi nu poate fi definit decât ca o ţopăială prezidenţială.

De departe ţopăiala guvernelor învestite de Iohannis este cea mai spectaculoasă. Şi-a dorit din start „Guvernul Meu“ şi l-a obţinut. Tehnocrat. Livrat direct de la Bruxelles. Cu misiune clar trasată. Cioloş a venit, a prestat, iar electoratul a votat. După un an de experimente tehnocrate, PSD-ul a câştigat alegerile parlamentare cu un scor electoral uriaş. Au urmat alţi trei premieri. O adevărată ţopăială guvernamentală girată de Iohannis. Care a semnat ca primarul pentru toţi. Grindeanu, Tudose şi Dăncilă. A numit pe bandă rulantă orice premier dorit de Dragnea. Fără să negocieze, fără să impună condiţii. Deşi avea dublu numărului de voturi, deci şi legitimitate electorală mult mai mare. I-a acceptat fără comentarii, fără observaţii. Le-a dat la fiecare dintre ei şanse. Cu gândul doar la interesul personal şi cu spatele la interesul naţional.

De curând, Iohannis a început ţopăiala electorală pentru un nou mandat de preşedinte. A lepădat haina consensului şi atacă la baionetă tot ce prinde în cale. E preocupat de educaţie şi de proiecte de ţară, se pozează înconjurat de toţi generali SRI, blochează numiri de miniştri, se împiedică în deciziile CCR, respinge numirile la DNA, joacă în CSAT şi fentează numirea şefului Statului Major al Armatei, se războieşte cu Dăncilă, cu Dragnea, cu Parlamentul, se implică în aranjarea listei PNL pentru europarlamentare, caută cât mai multe fotografii cu lideri europeni. Candidează singur. Se vrea în turul doi şi câştigător. Iubeşte puterea şi nu vrea să o piardă.

Mandatul lui Iohannis este pe cale să se încheie şi nu poate fi definit decât ca o ţopăială prezidenţială. Un preşedinte neinspirat şi inadecvat locului şi rolului pe care trebuia să-l joace. A redecorat Cotroceniul, dar a uitat să se îngrijească de ţară. În urma sa rămâne doar această ţopăială prezidenţială care a generat un adevărat haos la nivelul societăţii, cu implicaţii politice, sociale şi instituţionale destul de greu de cuantificat în acest moment. Cu siguranţă cel mai slab mandat de preşedinte. I-a lipsit viziunea, consistenţa, proiectele. Bogat, în schimb, în ţopăieli care au vulnerabilizat nu doar funcţia de preşedinte, ci şi România.