Politică

articolul anterior articolul urmator

A cui este, de fapt, suveranitatea în România?

23
30 Jul 2019 08:11:26
Andrei Tănase
FOTO Mediafax/Alexandru Dobre
FOTO Mediafax/Alexandru Dobre

Odată cu înscăunarea mai marilor PSD-işti şi ALDE-işti în funcţiile cheie ale statului român, Democraţia a devenit laitmotiv pe meleagurile noastre. De la infama ordonanţă 13 şi până în prezent, nu cred că a fost zi de la Dumnezeu în care cineva de pe la noi să nu sufle o vorbă despre Democraţie.

Un concept născut în antichitate, pe care minţile luminate ale diferitelor epoci l-au disecat şi analizat, a fost transformat într-o cutie goală de carton. Atât s-a vorbit, scris şi legiferat pe marginea Democraţiei încât termenul a fost banalizat. Acesta nu mai spune nimănui nimic.

Chiar şi înecată în frivolitate, Democraţia mai dă încă semne de viaţă, trăind prin valorile şi funcţiile acesteia (puterea poporului, libertate, egalitate în faţa legii, pluripartidism etc.) pe care cu greu le poţi eradica.

Cu fiecare lovitură pe care tancul PSD-ALDE & Co a dat-o României, cetăţeni, formatori de opinie sau politicieni aflaţi în opoziţie au sărit, plini de patos, în apărarea Democraţiei. Desigur, gesturile şi combativitatea cetăţenilor sunt de înţeles. Aceştia îşi apără până la urmă o serie de privilegii şi o stare de fapt care îi avantajează în lupta cu cei mari.

Aş vrea însă să analizăm motivele care îi motivează pe ceilalţi politicieni (care nu sunt la putere) să apere Democraţia. Că e corect sau nu, aceştia oricum fac parte dintr-o clasă socială superioară celei din care provine bietul cetăţean, aşa că interesele acestora trebuie să fie de altă natură.

Unul, uşor de intuit, este pur şi simplu demonizarea partidelor aflate la guvernare şi care au majoritate parlamentară, deoarece cei din opoziţie jinduiesc la poziţia lor favorabilă.

Altul, şi aici intrăm pe un tărâm al cinismului pur, este conştientizarea de către „ceilalţi“ politicieni că, de fapt, suveranitatea nu este a poporului român.

Am auzit şi auzim, frecvent, că majoritatea parlamentară PSD+ALDE nu poate tăia şi spânzura în România, pentru că suveranitatea, deci voinţa primă, aparţine poporului român. Sigur, sună bine urechii, dar să stăm strâmb şi să judecăm drept: este oare aşa?

Idealul Democraţiei (nu ştim cu siguranţă dacă al ei personal, dar cel atribuit ei de către oameni) este autoguvernarea. Adică, după un timp şi o serie de reforme, cetăţenii unui stat trebuie să ajungă la nivelul suprem al conştientizării rolului lor şi să se poată guverna de unii singuri, fără intermediari.

S-a încercat acest lucru în Prusia odată cu alegerile din 1848-1849. Întreaga populaţie a fost împărţită în secţiuni de către o mie de persoane, iar membrii fiecărei secţiuni s-au întâlnit fie într-o şcoală, primărie sau altă clădire publică şi şi-au ales un preşedinte. Interesant era că fiecare cetăţean avea dreptul să ia cuvântul, fiindu-i astfel testată inteligenţa fiecărui participant.

La finalul dezbaterilor, preşedintele transmitea rezultatul primarului, iar acesta informa autorităţile superioare. Ceea ce decidea majoritatea se implementa şi nicio modificare legislativă nu putea veni de sus în jos, ci numai de jos în sus, pornind de la oamenii obişnuiţi.

După cum era de aşteptat, experimentul nu s-a mai repetat. Era extrem de dificil să strângi 1000 de persoane într-un anumit loc la o oră şi o dată dinainte stabilite şi să dai fiecăruia dreptul la opinie. Unde mai pui că unii nici nu erau interesaţi sau, foarte important de menţionat, capabili să participe la formularea unor propuneri legislative.

S-a demonstrat atunci, odată pentru totdeauna, că masele nici nu se pot autoguverna şi, mult mai important, nici nu-şi doresc să facă asta. Omul de rând are problemele lui cotidiene, are pasiunile sale personale şi nimeni nu-l poate forţa să facă politică.

Aşadar, s-a renunţat definitiv la această idee şi s-a stabilit că este în avantajul tuturor ca oamenii să desemneze reprezentanţi care să preia responsabilitatea guvernării.

Să conduci un stat nu este deloc o treabă uşoară. Din cauza necesităţilor pe care această treabă le comportă, au apărut politicienii de profesie. Oameni şcoliţi, ca pentru orice altă meserie, să conducă un popor. Atunci omul obişnuit s-a relaxat, satisfăcut fiind că a scăpat de o mare responsabilitate, dar şi mândru nevoie mare că puterea a rămas tot la el. Dulce şi îngrijorătoare naivitate.

Aşa s-a instalat dominaţia aristocraţilor- politicieni, oameni bogaţi, mai marii clipei - în democraţie. Masele n-au rezistat greutăţii autoguvernării şi s-au grăbit să o arunce în mâinile altora. Aceia, purtând masca Democraţiei, s-au arătat prieteni cu oamenii din popor.

Cu timpul, au înţeles foarte bine că nu este nevoie să fie prietenoşi decât în anumite momente şi pentru perioade scurte de timp. Când se apropie alegerile, mai exact.

Atunci scot masca Democraţiei din sertarul prăfuit, coboară din înaltele ţinuturi în care vieţuiesc ani de zile şi încearcă să se amestece cu mulţimea. Cu tot dinadinsul încearcă să lase impresia că se confruntă cu aceleaşi probleme şi au aceleaşi greutăţi. Dar, pentru că este politician, deci automat şcolit în această perfidă meserie, el are şi soluţia.

Să cedezi, de bunăvoie, suveranitatea este o greşeală fundamentală de care suntem toţi culpabili.

Omul, obişnuit cu mersul lucrurilor, îl crede. Vedeţi voi însă, capacitatea de a alege un om capabil este în sine o capabilitate. Mă întreb, aşadar, cum poate un om incapabil să voteze, ca reprezentant şi responsabil cu conducerea ţării, un om capabil?

Fugim, scârbiţi şi dezgustaţi, când auzim de politică. Nu vrem să ne murdărim gulerele imaculate vorbind despre ceva abject. Suntem deasupra acestor subiecte triviale.

Şi mă mai întreb o dată atunci: cu ce drept ne mai plângem atunci că aleşii noştri n-au ochi decât pentru ei?

De ce ne mai miră că parlamentarii votează legi care favorizează infractorii şi dezavantajează cetăţenii? De ce ne mai arătăm surprinşi că instituţiile cheie ale României sunt inundate de amatori, numiţi de amatorii aleşi de noi?

Chiar avem dreptul să rămânem consternaţi că o fată este răpită, torturată şi ucisă pentru că statul, ăla pe care îl neglijăm şi de care ne arătăm scârbiţi, a eşuat?

Să cedezi, de bunăvoie, suveranitatea este o greşeală fundamentală de care suntem toţi culpabili. Cu fiecare exerciţiu electoral pe care îl boicotăm, cu fiecare politician corupt pe care îl votăm „că poate ne dă şi nouă ceva“, cu fiecare abuz nesancţionat şi cu fiecare minciună înghiţită pentru că ne-a fost servită într-un castron oferit de partid la pachet cu 2L de ulei, cedăm puterea, cedăm suveranitatea.

Şi cui? Unor grupuri infracţionale cocoţate în vârful societăţii, care, mulţumite de indiferenţa şi lehamitea noastră, au alterat cu totul Democraţia.

Procesul nu este unul ireversibil. Aşa cum ceva a fost cedat, la fel de bine poate fi şi luat înapoi. Depinde numai de noi dacă vom încerca să ne ridicăm la înălţimea pe care responsabilitatea sarcinii o necesită sau dacă ne vom ploconi, din nou, din comoditate şi naivitate.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

23 Comentarii

Aspida
30.07.2019, 08:38:14

. O… soluție (pentru alegerea politicianului potrivit) ar fi un nou soi de VOT CENZITAR explic: «Votul cenzitar este sistemul electoral practicat pe scară largă înainte de instituirea votului universal, care consta în recunoașterea calității de alegător și implicit a dreptului de vot cetățenilor care aveau un anumit venit anual evaluabil în titluri de proprietate imobiliară (terenuri, clădiri) sau stabilit în funcție de cuantumul impozitelor plătite anual asupra veniturilor încasate» Asta e definiția pe care o găsim pe net… pentru a-l face mai… democrativ, votul cenzitar (n-am altă denumire-ndemână) al sec. 21, la noi ar presupune: 1. recunoașterea calității de alegător și implicit a dreptului de vot cetățenilor care AU STUDII MINIME … BACALUREATUL (cu sau fără diplomă) 2. recunoașterea … etc. cetățenilor CARE NU-S CERTAȚI CU LEGEA = n-au făcut stagiu de recluziune după ce au fost

+1 (3 voturi)
Aspida
30.07.2019, 08:59:38

CONTINUARE: 2. recunoașterea … etc. cetățenilor CARE NU-S CERTAȚI CU LEGEA – JUDECAȚI ȘI CONDAMNAȚI, cu sau fără stagiu la «mititica» 3. recunoașterea … etc. cetățenilor CU VÂRSTA CUPRINSĂ ÎNTRE 25 ȘI… CCA. 65 DE ANI … lămurire: alegerea legislativului îi privește mai ales pe cei activi și… doar prin ricoșeu și pe pensionari… cca 25 de ani = vârsta la care se presupune că un tânăr începe să fie conștient de răspunderile sale sociale… în 2011, când mi-am schimbat CI (am «fugit» din capitală), am constatat că … CARTEA de ALEGĂTOR nu mi-a mai fost actualizată… pentru că nu mai era «în trend»… se renunțase la ea… ??? Ce pretențiii putem avea de la cei lăsați în afara sferei de «persoană cu drept de vot – PDV» dacă: • educația le este precară, deși au trecut prin câteva clase de școlarizare, abia se pot iscăli… de citit – mai greu, de înțeles ce citesc, și mai greu • altă categorie: vârsta înaintată le cere celor mai mulți dintre pensionari să fie atenți la ce mănâncă și cum să reziste fizic… să supraviețuiască… și, atunci, tentația de a vota pe cel ce-l mituiește grosier cu ceva-ceva nu e de neglijat… 1. sunt mulți pensionari cu mintea clară și putere de judecată… dar, repet, tentația de a căpăta ceva contra un vot… e mare 2. recunosc, în ce mă privește, mă autoexclud din corpul PDV explicat mai sus dar, DEMOCRAȚIA ru înțeleasă și, mai ales, rău pusă în practică ne duce-n prăpastie… 🐵 ♒️

0 (2 voturi)
Aspida
30.07.2019, 09:00:37

errată: DEMOCRAȚIA rĂu înțeleasă

+1 (1 vot)
Thinker Aurel
30.07.2019, 09:43:31

Democrația în România a eșuat lamentabil, partidul la putere nu ii pasa decât de interesul propriu, electoratul sa mai aștepte. Partidele migrează de la stânga la dreapta, in funcții de interese. Societatea românească este scârbită de nonvalorile instaurate , și se resemneaza. Ideologiile comuniste , nepotismul și prostia instaurarea la vârf, scufunda Romania, iremediabil... Ura tovarăși

+3 (3 voturi)
Lucifer
30.07.2019, 10:46:06

Suveranitatea în România este a "poporului pesedist" în frunte cu partidul-stat PSD. Suveranitatea "poporului pesedist" este garantată pe vecie de Constituţia fesenistă din 1992 modificată de PSD în 2003. Nu ştiu de ce apar asemenea întrebări, mai mult sau mai puţin retorice. Avem o Constituţie fesenist-pesedistă de 30 de ani IMPOSIBIL de înlocuit.

+2 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (23)

Modifică Setările