A fost Eminescu atacat de ţigani?

De Ziua Culturii Române a anului 2013, ţiganii au făcut o primă încercare să îl exploateze pe Eminescu ca pe o posibilă dovadă de întrepătrundere, la cel mai înalt nivel cultural, între ţigani şi români. Va mai avea cineva obrazul să afirme că există linie de demarcaţie între cultura română şi cea ţigănească, dacă se va considera că până şi Eminescu a fost produsul influenţelor ţigăneşti şi un iubitor nedezminţit al acestora?

Exact ideea aceasta a încercat să o lanseze, într-un mod cât se poate de insidios, unul dintre liderii marcanţi ai ţiganilor, folosind pretextul că în 15 ianuarie, de Ziua Eminescu, este firesc ca orişicine să spună câte ceva despre el.

A dat Eminescu like la ţigani?

Dl. Vasile Ionescu, pentru că dumnealui este cel în cauză, a presupus că euforia evenimentului ne-a paralizat simţul critic şi a lansat un atac perfid la simbolul suprem al culturii şi identităţii româneşti: i-a creionat o imagine de gypsy-friendly, dar a fost atent să atenueze şocul cu o maree de dulcegării şi detalii inutile... poate, poate nu băgăm de seamă esenţa!

Nu ar fi o problemă dacă s-ar descoperi că Eminescu ar fi fost influenţat, sau educat, sau chiar ar fi avut origini ţigăneşti, sau greceşti, slave, turceşti, sau chiar evreieşti, sau din orice altă naţie, pentru că aceasta nu ar ştirbi prestigiul operei sale, ci doar ar adăuga valoare norocoşilor.

Dar a încerca să induci opinia că a existat o afinitate între Eminescu şi o altă naţiune, doar pe principiul că „ar fi putut să... e probabil că... poate fi subînţeles...”, fără să ai nici cea mai mică dovadă, este o tentativă de furt calificat de valoare identitară.

Şi totuşi, Eminescu a spus NU!

Concret, dl. Ionescu s-a folosit de o recenzie făcută de Eminescu unei cărţi despre ţigani, care „NU îndeplineşte condiţiunile care s-ar cere de la ea”, pe care a răstălmăcit-o până la a construi abracadabrant imaginea unui Eminescu care se culca şi se trezea cu ţiganii în gând.

De parcă nu era suficient, o incriminează pe Veronica Micle pentru antipatia pe care Eminescu a avut-o faţă de eliberatorul ţiganilor, Kogălniceanu, deoarece era „incoerentă” la pat!!!

Urmează să se facă „cercetări” joi, "descoperirea" e cunoscută de marţi

Cum deja mă doare capul încercând să-mi explic cum vine asta, cel mai bine ar fi ca dl. Ionescu însuşi să justifice următoarele bombe pe care le-a aruncat înspre Eminescu: a fost intens preocupat de limba, cultura şi folclorul ţigănesc, frecventa cârciumi unde cântau ţigani, a avut o iubire nedezminţită pentru ethosul culturii ţigăneşti, a probat o cunoaştere rafinată a problematicii ţiganilor, şi mai ales… mai ales… să spună ce “se aşteaptă” de la cercetările privind influenţa culturii ţigăneşti asupra lui Eminescu, pentru că vrem să ştim şi noi, românii, ce ne-a mai pregătit!

Până atunci însă, hai să îi amintesc eu d-lui Ionescu că nu are niciun motiv să se facă că îl iubeşte pe Eminescu, deoarece în articolele lui Eminescu se găsesc destule dovezi că, dacă ar fi trăit astăzi, ar fi fost într-un conflict deschis şi ireconciliabil cu ţiganii.

Ţiganii îi făceau cu mâna lui Eminescu, dar el se pieptăna în oglindă…

Şi totuşi, pe dl. Ionescu îl roade aşa de tare că Eminescu nu i-a băgat în seamă pe ţigani, încât ameninţă cu ştampila de rasist pe oricine ar îndrăzni să afirme că ţiganii nu se vedeau de la înălţimea lui.

Tot ce putem spune cu certitudine despre relaţia lui Eminescu cu ţiganii este că, în afara unei fraze desconsiderante şi a câtorva menţiuni gazetăreşti, nu a scris nimic despre ei, despre istoria lor, despre robie, despre dezrobire, despre emancipare… Nimic!

Eminescu a coborât pe pământ numai pentru români! Orice altceva decât acest adevăr sunt doar elucubraţii, de genul celor emanate de domnul Ionescu.

Eminescule, te reclamăm, mânca-te-aş!

Eminescu este indubitabil părintele naţionalismului românesc, adică al doctrinei politice care îi dă frisoane domnului Vasile Ionescu. E greu de crezut că există articol în care Eminescu îi menţionează pe evrei, bulgari sau greci, a cărui problematică să nu se aplice astăzi ţiganilor: economică, socială, demografică sau politică.

Din acest motiv, acum, la fel ca în urmă cu 130 de ani, “Democraţia” trage în Eminescu cu tunul: este cenzurat, desconsiderat, făcut nebun, numit în batjocură “cadavrul nostru din debara”.

Astăzi, el ar fi fost clientul numărul unu al Gestapo-ului democraţiei, Consiliul “Naţional” pentru Combaterea Discriminării, cu acuzaţiile de rasist, extremist, fascist, nazist, naţionalist-şovin, cu un discurs al urii, pentru care i-ar fi fost confiscate cărţile, calculatorul şi creionul şi şi-ar fi petrecut viaţa numai în închisoare.

Eminescu azi ar fi fost copleşit!

Domnule Vasile Ionescu, în loc să vă pisiciţi pe lângă Eminescu, cum credeţi că ar fi reacţionat el astăzi dacă ar fi văzut că în niciun document al statului român nu mai apare deosebirea dintre etnicii români şi alte naţii? Nici în certificatul de naştere, nici în paşaport, nici la puşcărie…

Ce ar fi zis Eminescu dacă ar fi aflat că România este confundată cu Ţara Ţiganilor, din cauza confuziei creată de înlocuirea lui ţigan cu rom? Dar despre modul în care Academia Română a fost forţată să modifice DEX-ul, astfel încât cuvântul ţigan să nu mai poată fi folosit oficial? Dar despre fluxul nesfârşit de bani de la UE către organizaţiile ţiganilor?

Ce părere credeţi că ar fi avut despre palatele ţigăneşti, construite ilegal şi în dispreţ faţă de arhitectura locală, dar care nu pot fi demolate deoarece sunt protejate de “legislaţia” UE? Dar dacă ar vedea cum mafia ţigănească a pus mâna pe toate clădirile istorice din centrul Timişoarei, prin teroare şi cu complicitatea politicienilor, de toate etniile, şi acum le dărâmă?

Lalele, lalele… mirosiţi a …

Ce ar fi zis despre modul în care ţările occidentale trimit ţigani în România, exclusiv ţigani, în batjocura tuturor legilor europene? Dar despre modul în care Olanda susţine mafia ţiganilor florari evazionişti, ca să îşi poată vinde ei lalelele?

Dar despre locurile separate pentru ţigani în licee şi facultăţi, el, promotorul meritului şi al muncii? Dar despre Justiţie şi legislaţia “anti-discriminare”, care amendează un părinte român dacă îi zice “ţigan” celui care îi tâlhăreşte copilul, dar nu se atinge de tâlharul ţigan?

Ce ar fi zis despre manele, el, admiratorul folclorului românesc? Dar despre muzicienii ţigani pe care Institutul Cultural Român îi trimite obsesiv în toată lumea, ca să reprezinte cultura română?

Vitriol = acid clorhidric; arde tot

Dacă aţi rămas fără cuvinte, domnule Ionescu, vă ajut eu: la toate acestea, Eminescu ar fi fost acelaşi ca acum o sută şi ceva de ani – vitriolic!

Acesta este Eminescul pe care noi, românii, îl iubim şi la al cărui nume vibrăm, tocmai pentru că a vorbit, ca nimeni altul, în apărarea drepturilor noastre, până în ziua în care a fost ucis.

Ce ar fi făcut Eminescu azi cu 300 de lei?

Lista aceasta de întrebări ar putea fi continuată pe pagini întregi, dar închei cu cea mai abjectă faptă pe care au făcut-o Poliţia şi Procuratura la început de 2013, şi despre care Eminescu ar fi scris până ar fi terminat toată cerneala din lume: au intrat peste un om în casă, i-au luat calculatorul şi cărţile şi l-au arestat doar pentru că a oferit 300 de lei premiu pentru oricare ţigancă care pleacă benevol în Franţa!

Veţi spune că premiul nu era oferit pentru cine pleca în Franţa, ci pentru cine se steriliza voluntar, iar eu vă intreb: care e diferenţa? Dacă era oferit pentru că îşi tăia o mână era mai grav, sau nu?

Dar dacă era Cibi Barna, spânzurătorul lui Avram Iancu, cel care ar fi oferit public 300 de lei oricărei românce care se sterilizează, credeţi că s-ar fi trezit vreun poliţist sau procuror din somn?

Dar dacă premiul era un milion şi jumătate de euro, bani gheaţă, pentru câştigarea unui meci de fotbal, dar doar de echipa aleasă înaintea meciului, era cusher?

Când marmota confundă ciocolata cu “drepturile omului”…

Nu contează câte bube în cap avea acel om şi nici ce motivaţii a avut pentru oferta sa, ci faptul că presa a anunţat că Poliţia şi Justiţia au fost puse în mişcare doar pentru această afirmaţie, care nu poate decât să genereze un zâmbet condescendent unui om întreg la minte.

Ce rost a avut toată isteria pe care au făcut-o organizaţiile ţigăneşti sub pretext de “discriminare”? Să aibă vreo legătură cu faptul că acel om a fost unul dintre organizatorii protestelor legale împotriva mafiei ţigăneşti din Timişoara? Nuuuu…

Aveţi cumva idee de ce nicio organizaţie ţigănească, apărătoare a statului de drept, nu a participat la protestele împotriva mafiei ţigăneşti? E drept că nu li s-a trimis invitaţie specială, aşa cum ziceţi dvs. că e protocolul, dar nici nu s-au supărat prea tare, de parcă ar fi fost vorbite cu Poliţia şi cu Procuratura… adică tocmai cele care refuză să oprească holocaustul arhitectonic al Timişoarei.

Eu cred că, la cât a fost Eminescu de virulent, pentru modul în care s-au comportat organizaţiile ţigăneşti în acest caz, le-ar fi făcut de nu le-ar fi spălat toată apa Gangelui!

I-am dat share lui Eminescu: Wow! Văd românii din ce în ce mai mari!

Domnule Vasile Ionescu, veţi zice că răspunsul meu este disproporţionat faţă de articolul pe care l-aţi scris, şi pe care probabil veţi invoca că l-aţi vrut a fi identificarea unui punct comun, a unei intersectări culturale în trecutul nostru.

Şi eu cred că răspunsul meu este disproporţionat, dar în sens invers: nu este nici pe departe vehement pe cât de mult aţi distorsionat fără dovezi simbolul Eminescu, doar pentru că este politic corect să inventaţi o imagine idilică a unei coabitări seculare între români şi ţigani.

Mai departe, urma să spuneţi că avem o cultură “comună”, că am trecut prin istorie “împreună”, în această Ţară “a noastră” şi că suntem români “cu toţii”, nu? Deh, aţi încercat şi dvs. marea cu degetul…

Ştiu foarte bine la ce m-am angajat scriind toate acestea, pentru că bănuiesc puterea financiară, mediatică şi politică care vă suflă vânt în pânze. Sunt atâţia alţi români mai cunoscători ai istoriei decât mine, şi mai inteligenţi, şi mai cu bani, şi mai cu spate, care ar putea să vă ţină piept.

Dar, dacă ei nu o fac, îmi încerc şi eu, acum, norocul…

 Articolul lui Vasile Ionescu