Aţi şi uitat că „Cine seamănă vânt culege furtună”?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Nici premierul Victor Ponta şi nici ministrul Culturii Daniel Barbu nu au găsit o dată de cuviinţă să primească şi să asculte argumentele protestatarilor”
„Nici premierul Victor Ponta şi nici ministrul Culturii Daniel Barbu nu au găsit o dată de cuviinţă să primească şi să asculte argumentele protestatarilor”

Respingerea fermă a degenerării manifestaţiilor publice în acte de violenţe nu trebuie confundată cu aprobarea comportamentului lui Daniel Barbu în timpul evenimentului în care a fost implicat, la finalul săptămânii trecute.

Autorii actului de vandalizare a maşinii ministrului sunt până în momentul de faţă neidentificaţi. Avem în schimb declaraţia, postată pe Facebook, a membrilor mişcării ”Uniţi Salvăm”, participanţi la protestul de la Club A, adversari ai proiectului Roşia Montana, care resping orice implicare a lor în cele întâmplate: nu au provocat şi nu s-au dedat la acte de violenţă, cum n-au făcut-o niciodată până acum în toate manifestările publice desfăşurate; incidentele au fost declanşate de un număr de instigatori străini de ei, care au intrat în Club în timpul desfăşării dezbaterii, au scandat ”Vrem cultură, nu cianură” şi ”Ieşi afară, javră ordinară” şi, la ieşirea din Club, au bătut cu palmele în maşina ministerială.

Ideea unei provocări, a unei diversiuni care să diabolizeze o mişcare de protest de o durată şi de o amploare fără precedent şi să legitimeze de acum orice intervenţie în forţă a instituţiilor responsabile cu păstrarea ordinii publice nu trebuie respinsă cu uşurinţă. Vrem să credem că ancheta se va desfăşura cu celeritate şi corectitudine şi vinovaţii reali vor fi identificaţi şi vor da socoteală pentru faptele lor.  

Dar ar fi o eroare să vorbim despre agresiune, fără să aruncăm o privire şi asupra ”victimei”: Daniel Barbu. Primul ministru al Culturii în această ţară, şi probabil în orice ţară civilizată din lume, care refuză să accepte punctul de vedere al celui mai înalt for ştiinţific: Academia; care ignoră şi aruncă în ridicol expertizele Asociaţiilor de specialişti, din ţară şi din străinătate; care apără până la identificare (”Ministrul culturii Gold Corporation”) interesele unui investitor străin, pe care chiar partidul lui le respinge; un ministru al Culturii care îngroapă instituţii culturale de prestigiu cu satisfacţia morbidă că a mai economisit ceva bani la buget – doar câteva din datele inconfundabile şi de neşters pe care le-a exhibat în anul de ministeriat Daniel Barbu.

Dincolo însă de tarele structurale, care ţin în exclusivitate de cel în cauză, nu putem să nu remarcăm o gravă abatere de comportament care îl defineşte pe ministrul Barbu în egală măsură în care îi defineşte pe aproape toţi membri Guvernului Ponta, şi în primul rând pe premierul Victor Ponta: incapacitatea dialogului. Refuzul de a sta faţă în faţă şi de-a încerca găsirea unei căi de comunicare cu cineva care nu-ţi împărtăşeşte punctul de vedere. De când mii, zeci de mii de oameni au ieşit în stradă şi au manifestat împotriva proiectului Roşia Montana nici premierul Victor Ponta şi nici ministrul Culturii Daniel Barbu nu au găsit o dată de cuviinţă să primească şi să asculte argumentele protestatarilor. Le-au întors constant spatele, i-au desconsiderat. La Cluj, Daniel Barbu a mai avut ocazia să dea ochii cu revolta oamenilor că nu sunt ascultaţi. Roşiile care i-au fost aruncate în cap au fost confundate cu obrajii roşii, probabil bronzaţi, ai manifestanţilor. Zilele trecute, la Club A şi apoi în stradă, oamenii care au venit acolo doar în speranţa unui dialog, pe care l-au reclamat în permanenţă, au fost sfidaţi şi ceea ce ar fi trebuit să fie o dezbatere publică a eşuat înainte de a începe. Ca să-ţi ascunzi propria micime şi laşitatea care te defineşte în totalitate şi să arunci asupra unor tineri acuze de factura ”neo-nazişti” şi ”legionari”, aidoma cu Victor Ponta în aceeaşi zi şi aidoma cu Nicolae Ceauşescu în urmă cu douăzecişipatru de ani, este un act care descalifică iremediabil un om politic.

Daniel Barbu este un asemenea om. O să mai treacă, probabil, ceva timp până o să afle singur decesul politic pe care l-a suferit.   

La vremea la care au venit la guvernare, Ponta şi ciracii lui îşi motivau, în faţa firavei opoziţii parlamentare, orice abuz, orice viol asupra legilor, regulamentelor, cutumelor printr-o pildă pe care o strecurau printre dinţi cu o foame de vendetă greu de imaginat: ”Cine seamănă vânt culege furtună!”. Azi se pare că au uitat-o. Azi încă se mai cred veşnici şi invincibili. Se înşeală. Timpul ne-a arătat cu prisosinţă că ”mămăliga face explozie”. Cele întâmplate ministrului Daniel Barbu este o probă.   

 PS. La Antena 3, într-un delir pe care nu poate să-l mai controleze, Daniel Barbu vorbeşte despre organizatorii protestelor: „formaţiuni paramilitare”, „grupe de asalt”,  „alianţe anarho-comuniste”. Ar fi timpul ca starea de sănătate a ministrului Culturii să-i preocupe pe cei din jurul lui.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite