Acest bolnav care ne guvernează

15 septembrie: premierul Ponta, la Roşia Montană pentru a discuta cu minerii care s-au blocat în subteran în semn de protest FOTO facebook.com/victor.ponta

Echipat aşa cum îi stă bine „Primului minier al ţării”: caschetă, costum, cizme Victor Ponta a ajuns la concluzia că cei 33 de minieri care protestau de şase zile în galeria Cătălina–Monuleşti, la Roşia Montană, au totuşi „dreptul la viaţa” şi a coborât în măruntaiele pământului să stea de vorbă cu ei.

Gestul reprezintă o premieră absolută: este prima dată când premierul Ponta găseşte de cuviinţă să dea ochii cu cei care îl contestă în stradă pentru felul în care guvernează ţara. Presa, fireşte, nu a putut să aibă acces într-un spaţiu atât de neprimitor ca o galerie de mină – s-a rezumat să consemneze revenirea la suprafaţă a premierului însoţit satisfăcut de foştii protestatari. Cum a reuşit Victor Ponta să-i facă să renunţe la demersul lor şi să-i aducă la suprafaţă? Cu o promisiune: „Parlamentarii din Comisia specială pentru Roşia Montană vor veni să vadă situaţia la faţa locului. Trebuie să-i aducem aici.”  

Nici unuia dintre oamenii care manifestau sub lozinca "„rem să muncim, nu să cerşim" nu i-a trecut prin minte să întrebe pe cineva dacă există o asemenea Comisie parlamentară şi dacă prim-ministrul are vreo competenţă de a dispune asupra activităţii unei Comisii parlamentare. Dacă ar fi făcut-o ar fi aflat stupefiaţi că nu există nicio Comisie; că şedinţa Birourile Permanente ale celor două Camere, în care urma să se discute tocmai înfiinţarea unei asemenea Comisii, nu a mai avut loc ca urmare a intervenţiei lui Victor Ponta; că prerogativele prim-ministrului se exercită strict asupra Executivului, Legislativul (conform principiului separării puterilor în Stat) fiind pe deplin independent. Într-un cuvânt ar fi aflat ei, şi o ţară întreagă, că Victor Ponta a minţit din nou.

Lucrurile sunt însă mai complicate decât par la prima vedere. „A minţit din nou” este o formulare care poate lăsa impresia că cel în cauză obişnuieşte să recidiveze în minciună. Nu este nici pe departe adecvată când vorbim despre Victor Ponta: el nu recidivează în minciună, el trăieşte într-o veşnică minciună. Indiferent pe cine are în faţă, indiferent de cât de grav şi cât de dureros este subiectul pentru interlocutor Victor Ponta îi răspunde cu o minciună. Nu este vorba de rea-credinţă, nici de făţărnicie:  doar un accident structural, genetic.

În 1993, Pierre Accoce şi Pierre Rentchwick au publicat o carte care a făcut înconjurul lumii: „Aceşti bolnavi care ne guvernează”: o analiză peremptorie şi tulburătoare prin adevărurile relevate. Orice analiză atentă, eliberată de orice urmă de partizanat politic sau de subiectivitate, asupra comportamentului public a lui Victor Ponta de când s-a instalat în Palatul Victoria impune o concluzie de neevitat: avem în faţă un om bolnav. Nimeni nu poate face o asemenea afirmaţie despre un semen al lui cu satisfacţie. Încerc aceeaşi strângere de inimă vorbind despre Victor Ponta pe care o încerc ori de câte ori când aud de un cunoscut care se confruntă cu boala. În cazul lui, lucrurile sunt exponenţiale pentru că maladia lui grevează grav asupra unei ţări întregi. Este o realitate la care am convingerea că ar trebui să reflecteze toţi cei cărora nu le este indiferent ce se întâmplă cu viaţa lor.