Actorul Florin Zamfirescu şi adevărul
0
In contextul dezbaterilor publice din ultima vreme, actorul Florin Zamfirescu a avut o intervenţie publică în care s-a referit la Putin şi Zelenski, Rusia şi Ucraina, dar şi, în general, la contextul politic internaţional. Partea mai puţin vizibilă a intervenţiei a fost cea filosofică.
Invitat la emisiunea moderată de Răzvan Dumitrescu, actorul a prezentat o serie de idei despre contextul politic internaţional de după 24 februarie. Lucrul care frapează în toată discuţia este cel cu privire la ambiguitatea morală, adică la poziţionare: el consideră că ambele părţi sunt vinovate, că „nimeni nu are dreptate”. Cu alte cuvinte, deşi Putin are ceva dreptate, deşi Zelenski are ceva dreptate, totuşi „adevărul este la mijloc”, adică în locul unde mă aflu eu postat, actorul. E un loc privilegiat din care el se poate ridica deasupra evenimentelor mărunte (cum ar fi că ruşii sunt fraţi sau veri cu ucrainenii, sau că ucrainenii nu recunosc drepturile minorităţilor) şi poate să pună mai presus interesul României.
Cu alte cuvinte, acest loc privilegiat este cel al românului patriot, cu dragoste de neam şi ţară. Are ceva dreptate Putin, are ceva dreptate Zelenski, dar dreptate avem noi românii; dreptatea este de partea noastră. Actorul nu este atât împotriva ruşilor, sau împotriva ucrainenilor, dar mai ales este pentru România.
Să vedem acum câteva implicaţii ale acestui aşa-zis patriotism (de fapt, este românism). Dincolo de aspectul evident de naţionalism, poziţia filosofică susţinută de actor este ambiguă şi contradictorie. Este ambiguă pentru că lasă impresia că nimeni nu are adevărul, sau, altfel spus, că poţi fi şi într-o parte şi în alta. Deşi susţine că el, ca român, ar deţine adevărul, el are libertatea de a crede în orice doreşte. Este o idee, deci poate fi utilizată aşa cum doreşte. Nu contează nici măcar poziţia, explicit afirmată despre faptul că Rusia lui Putin este agresor şi Ucraina este victimă susţinută de majoritatea ţărilor lumii, de ONU sau de Papa de la Roma. Faptul că Rusia este fratele sau vărul Ucrainei nu ii dă dreptul Rusiei să tragă cu tunul sau rachetele şi să radă de pe suprafaţa pământului zone întregi, nici să omoare copii sau să violeze femei, nici să masacreze sute (probabil, mii deja) de oameni. Tot la fel, faptul că Ucraina nu respectă drepturile minorităţilor nu înseamnă că nu este victimă, nu înseamnă că trebuie să fie „pedepsită” cu invadare şi cu război.
Ciudăţenia poziţiei susţinute de Florin Zamfirescu se vede şi mai clar dacă privim dinspre locul acestei aşa zise poziţionări – proprii românului (românismului, mai precis; este o poziţie aproape identică cu cea susţinută de actoraşul extremist satanist Puric). Zamfirescu susţine că nimeni nu are dreptate şi, simultan, că el (Florin Zamfirescu) are dreptate. Această propoziţie arată contradicţia în care se află aruncat actorul pensionar după ce a fost, pesemne, manipulat de discuţiile post-moderniste din societatea românească a ultimelor 2-3 decenii. După postmoderni, adevărul nu există, sau dacă există, este ceva relativ, deci e clar că nu există, oricum am privi – vezi celebrele sintagme „post-adevăr”, „post-metafizică”, „post-literatură” etc). Florin Zamfirescu, atunci când se referă la alţii, susţine să nu au dreptate, iar când se referă la sine, susţine că există adevăr, şi că el este deţinătorul adevărului.
Acest relativism epistemologic şi simultan absolutism epistemologic, vizibile din avion, au consecinţa că ii permit actorului să critice orice, să admită tot ce vrea el, să refuze o poziţionare responsabilă şi să aleagă o libertate iluzorie. Ambiguitatea morală determinată de ambiguitatea filosofică o vedem din plin în ultimii ani din toate discuţiile publice despre existenţa/non-existenţa virusului, vaccinare/nevaccinare, certificat/anti-certificat etc. Vedem cum înţelegerea eronată a unor idei filosofice, şi vehicularea lor iresponsabilă în societate (în principal, de cei interesaţi să semene furtună – cum e cazul partidului extremist AUR sau a unor oameni politici nocivi şi iresponsabili, cum este Rafila) conduc la poziţionări ambigue şi autocontradictorii.
Se încarcă comentariile...
