Adevăratul „duşman naţional“: hoţia şi prostia

În vreme ce aşa-zişii politicieni ai coaliţiei PSD-ALDE, preocupaţi peste poate de „înflorirea“ ţării, trudesc de zor la cimentarea corupţiei şi jafului naţional, construindu-şi, impertineţi, duşmanul (DNA, procurorul general, Soros, „statul paralel“, românii din diasporă, românii de acasă, românii care sunt de partea dreptăţii, UE, America, Comisia de la Veneţia etc.), foarte mulţi români, susţinători ai lor (corupţi,

sinecurişti, infractori, şpăgari, impostori, nepotişti, aranjori, piloşi, analfabeţi etc. – toţi, de altfel, la o adică, „patrioţi“) aplaudă măsurile şi gesturile scelerate ale acestei haite politice, „considerând“/afirmând că procedează bine, că luptă pentru înlăturarea nedreptăţilor. Ei sunt puterea acestei coaliţii, pe care o alimentează şi o susţin -- o încurajează. Fără aceştia, clica aflată la conducerea ţării ar pica în mai puţin de o oră.

Nu poţi lăsa cumpăna în seama unor apucaţi, a unor conştiinţe năclăite, greu de mutat din loc. Nu poţi pune firul cu plumb în mâna unor oameni care, captivi fideli ai propriilor nazuri şi năzăriri, au corcit într-atât lucrurile, încât au ajuns să fie singurele lor repere. Nu poţi pune balanţa în mâna unor inşi a căror gândire funcţionează cu energie eoliană pentru a decide când e caldă şi când e rece. Răul de bine nu se separă, la un şpriţ. Nedreptatea nu înseamnă nici răspărul convingerilor proprii şi nici disconfortul personal. Contururile nedreptăţii, parametrii ei, nu se trasează nici în funcţie de capriciile „mele“ şi nici de dispoziţiile vecinului. Nedreptatea nu ţine de gust, nu atârnă cu necesitate de preferinţele personale. Deci existenţa ei nu este reglementată de perspectiva individuală, de dinamica subiectivă a individului, de felul în care „o văd eu“, de mofturile „mele“ sau de fasoanele vecinului sclifosit -- tot aşa cum nu poţi stabili ora exactă, la un anumit moment al zilei, folosind „datul cu părerea“ ca instrument de măsurare a timpului.

Nedreptatea înseamnă abaterea de la normele, legile, regulile (morale, juridice etc.) stabilite în/de societate. Nedreptatea este o deviere, intenţională sau nu, de la „ocaua“ referenţială.

Nu poţi personaliza logica, în funcţie de individ şi de cheremul său. Logica e una singură: logică. Toate celelalte se numesc SOFISME (fireşte, substantivul fiind folosit cu vervă depreciativă).

...Cât despre mult invocatul „duşman naţional“, din câte se poate vedea, scoţând capul pe fereastra patriei, acesta se bifurcă biruitor astfel: hoţia şi prostia.