Aduceri aminte

Miercuri, la puţină vreme după anunţul decesului Regelui Mihai, dl. Ion Caramitru, una dintre puţinele persoane publice cu autentice convingeri monarhiste, manifestate necondiţionat şi ferm încă din decembrie 1989, lansa un avertisment la care ar merita să luăm aminte.

Acela referitor la neaveniţii, la lupii înveşmântaţi în blană de oaie care vor cere, vor da din coate, se vor înghesui să spună pe la radiouri, televiziuni şi în ziare câteva vorbe pretins, fals, simulat bine simţite, despre Regele Mihai. Aceasta în pofida faptului că în alte momente ale vieţii lor, pe vremea când aveau în mână pâinea şi cuţitul, s-au manifestat în cu totul alt registru.

Unul dintre primii vajnici comemoratori ai Regelui s-a dovedit a fi etern prezentul şi neostenitul vorbete acad. Răzvan Theodorescu. A intrat repede-repejor pe ecranele României tv, post de televiziune care a trecut degrabă la îndeplinirea ordinului de a vorbi cât mai mult despre Rege fiindcă PSD a pus la cale planul de a anexa memoria celui pe care în vremea strpmoşilor lui- FSN-ului, a PDSR-ului, a tătucului său Ion Iliescu, a în veci iertatului Oliviu Gherman-, l-a hăituit, ponegrit şi necinstit în cel mai josnic mod.

Dl. Theodorescu îşi face astăzi un titlu de glorie din faptul că, în 25 decembrie 1990, pe vremea când era preşedinte al Radioteleviziunii Române, ar fi obţinut în mare grabă câteva zeci de secunde, cumpărate de la jurnaliştii străini. Secunde ce surprind umilinţa de care a avut parte Suveranul în orele în care a încercat să revină în patrie şi să se reculeagă la mormântul strămoşilor Săi de la Curtea de Argeş. Dl. Theodorescu nu uită să povestească şi cum l-a lămurit el, extrem de cuviincios, dar ferm,  pe preşedintele Ion Iliescu că secvenţele respective trebuie difuzate, că ele arată un om care a făcut istorie.

E adevărat. Îmi aduc perfect aminte că ştirea venirii pe neaşteptate a Regelui a fost dată de TVR în Telejurnalul de noapte. Nicolae Melinescu, cel care a citit-o, trăieşte şi poate că n-ar face tocmai rău să îşi dezvăluie  amintirile legate de eroismele  d-lui Theodorescu.

Care însă uită să spună cât i-a prigonit pe “monarhiştii” Marilena Rotaru, concediată din TVR prin decizia “binomului” pe care îl făcea cu Emanuel Valeriu (omul Securităţii) , Vartan Arachelian (care şi-a spălat astfel păcatele de propagandist pe la Tânărul leninist şi nu numai) sau Delia Budeanu.

În februarie 1992, noul prim-ministru Theodor Stolojan, l-a înlăturat, la cererea fermă a Opoziţiei, pe Emanuel Valeriu din postul de director general al TVR, instituţia trecând o vreme în directa subordoni a d-lui Răzvan Theodorescu. Prin cine ştie ce minune, una dintre primele decizii semnată de dl. Theodorescu a fost înlocuirea cuplului toxic Cornelius Roşiianu- Rodica Becleanu de la şefia redacţiei de Actualităţi interne. Conducerea acesteia fiindu-le încredinţată lui Radu Coşarcă şi Gabriel Giurgiu. Pe atunci lupi tineri, ziarişti dornici ca TVR să devină o Televiziune demnă, neanexată PDSR. În aprilie 1992, Televiziunea publică a dat relatări ample despre istorica vizită a Regelui. A realizat şi o ediţie onestă a emisiunii de sinteză politică 7X7, în întregime consacrată vizitei regale. Câteva zile după aceea Radu Coşarcă şi Gabriel Giurgiu au plătit cu funcţiile. Domnul Theodorescu a bâguit explicaţii care mai de care mai penibile.

Colecţia revistei 22, ziarele independente ale vremii conţin mărturii de netăgăduit despre această ticăloşie născută din oportunismul academicianului care astăzi se dedă la triste, ridicole exerciţii de retorică stearpă, mincinoasă.

Adevărul e numai unul, domnule  RăzvanTheodorescu, şi nu toţi suntem defectivi de memorie!

Text apărut iniţial joi, 7 decembrie, 2017, pe site-ul contributors.ro