Ai o horă, joacă! Unirea poate aştepta

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ping pong-ul dintre palate pe tema referendumului devine un exerciţiu penibil de imagine pentru principalii sforari ai ţării, o dovadă în plus că ne „moldovenizăm“ mai ceva decât la Mica Unire. Măcar atunci îl aveam pe Cuza să târască cu zbierete şi ocale în cap o populaţie împietrită în Evul Mediu. Acum miza este absolut perversă, deşi şmenul care se pregăteşte este similar cu cel al Unirii dintre Principatele Române.

Să ne înţelegem. Nu discutăm despre lupta anticorupţie, graţiere sau amnistie decât la suprafaţă. La bază, este vorba despre o Constituţie care este făcută pentru un singur partid, de la preşedinte la cel mai mic primar de comună. Mandatul de cinci ani al preşedintelui reprezintă o constantă problemă pentru acest deziderat. La bază, avem o constantă luptă pentru putere pe care PSD-ul nu a reuşit, de la Iliescu încoace, să o transforme în victorie. 

Domnul Iohannis transformă un conflict constituţional într-o decizie privind lupta românească anticorupţie. Dintr-un exerciţiu de imagine al domnului Dragnea, presat de partid într-o direcţie relativ nepopulară, se ajunge la o zi decisivă pentru singurul motor real al evoluţiei democraţiei româneşti. Nu mă pot hotărî dacă e de bine. Pare că domnul preşedinte s-a trezit jucător, vorba unui jurnalist, ca un Moulinex posedat de Băsescu. 

Degringolada de partea taberei anti-PSD este evidentă. Cu liberalii străvezii şi useriştii încă încercând să găsească cheia de la toaleta demnitarilor din Parlament, domnul Iohannis se identifică drept principal vector de opoziţie. Este un moment de vremelnică glorie populistă, dar nici nu ne putem aştepta de la un politician aflat în postul de preşedinte al ţării să acţioneze diferit. 

Un cotidian naţional titra cu cinism, acum câteva zile, cum preşedintele iese în stradă după fiecare incendiu de club. Da, adevărat. Dar domnul preşedinte poate face acest lucru, spre deosebire de un sediu întreg de pesedişti, care au preferat să califice o doză destul de serioasă de voinţă populară drept o nouă mineriadă. 

Departe de mine să mă gândesc că domnul Iohannis pregăteşte, practic, cariera politică a doamnei Kovesi. Omul îşi pregăteşte supravieţuirea într-un cadru în care PSD domină tot ce mişcă. A mărit mizele, s-a aruncat cu „kopf“-ul în faţă, înţelegând atmosfera politică. Curajul său este de apreciat, în situaţia în care Piaţa cu greu ar accepta pe altcineva decât vreun userist rătăcit. 

Problema este că rezultatele ultimelor alegeri au reprezentat şi un cartonaş galben pentru domnul Iohannis, tot din aceeaşi perversitate de Constituţie, care încalecă mandatele marilor boieri cu al lui Vodă. Domnul Iohannis măcar joacă o carte care i-a fost servită. Dar în apărarea luptei anticorupţie din această ţară, o supune votului popular, în faţa celui mai puternic partid din România, cu un electorat cel puţin săturat de scandal. Iar aici nu mă refer doar la electoratul PSD. În mod pervers, este posibil să ne unim în jurul unor principii deloc progresiste.

Băiatul acesta, Cuza, o fi făcut el un şmen, alături de o bună parte din clasa politică românească, când s-a ales domnitor în ambele ţări. Dar a construit ceva, unde popoarele a două state supuse nu puteau îndeplini prin puterea lor. Să sperăm că domnul Iohannis poate uni, acolo unde o întreagă clasă politică dezbină. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite