Alba-neagra lui Felix: sunt senator, nu sunt senator, sunt senator, nu sunt senator...

Dan Voiculescu e un caz unic: cel dintâi senator-nesenator din istoria parlamentarismului românesc. A fost ales pe 9 decembrie 2012 într-un colegiu din Sectorul 4 al Capitalei, ascuns în turma USL, dar nu a depus jurământul nici după 40 de zile. „S-a îmbolnăvit” subit când ceilalţi aleşi ai neamului depuneau jurământul, apoi a intrat în vacanţa parlamentară.

Pe 10 ianuarie, printr-un mesaj postat pe propriu-i blog, Dan Voiculescu ne-a asigurat că nu va ocoli la nesfârşit respectiva procedură. „Dacă un parlamentar nu poate depune jurământul (din motive medicale) în ziua special dedicată acestei proceduri, trebuie să aştepte până la prima şedinţă de plen a Camerei în care a fost ales. Încă nu a fost o altă şedinţă de plen a Senatului. Dar va fi cât de curând şi totul se va rezolva”, a promis domnul Felix.

Acest "cât de curând" a durat 12 zile, adică până azi, 22 ianuarie. În tot acest timp, Marele Destabilizator al României a considerat că nu e senator, ci simplu cetăţean, ca noi toţi. De aceea, zicea că nu e normal să fie judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (singura instanţă abilitată să-i ia la puricat pe demnitari), ci că dosarul său trebuia să rămână la Tribunalul Bucureşti. I-a sărit în ajutor şi premierul Victor Ponta, cu tradiţionala declaraţie de tip Ştie-Tot: ”Cred că decizia judecătorului de la Tribunal a fost una greşită, CSM ar trebui să se sesizeze. Asta e opinia mea ca jurist. Dacă eşti senator, te duci la Curtea Supremă; dacă nu, te duci la tribunal. Nu este senator, mi se pare foarte simplu. Nu poate fi senator, şi să nu fie”.

Tribunalul Bucureşti n-a ţinut însă cont de raţionamentul de Gâgă al celor doi politicieni, aşa că a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Judecătorii şi-au motivat decizia astfel: Dan Voiculescu “are calitatea de senator, deoarece calitatea de senator este rezultatul exercitării unui drept fundamental al cetăţenilor: dreptul de a alege”. În schimb, “mandatul de senator sau de deputat este rezultatul unor formalităţi legale legate de exercitarea acestui mandat”.

Aşadar, judecătorii fac distincţie între calitatea de senator şi mandatul de senator. Dan Voiculescu a încercat să se plaseze în “No Man’s Land”-ul dintre cele două lumi, cea a aleşilor şi cea a alegătorilor, sperând că în acest fel va ţine Justiţia la distanţă, confuzând-o şi derutând-o. Reacţia magistraţilor a fost însă ca o rafală de crivăţ pe obrazul gros al politicianului penal.

Odată ales de popor (cum îi place să spună pe la propria-i televiziune) şi validat de Biroul Electoral Central, Felix Turnătorul a dobândit calitatea de senator, deci trebuia judecat de Înalta Curte. Depunerea jurământului îi permite să-şi poată exercita şi mandatul de senator, însă nu influenţează în niciun fel aventurile sale juridice.

Apropierea unui verdict în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), în care lui Dan Voiculescu îi este imputat un prejudiciu de circa 60 de milioane de euro, îl face pe „creierul USL” să facă manevre tot mai caraghioase, care-i trădează frica. În vara anului trecut şi-a dat demisia din Senat pentru a nu mai fi judecat de Înalta Curte. În decembrie a fost ales din nou senator, dar a evitat depunerea jurământului, astfel încât dosarul să rămână la Tribunalul Bucureşti. După nesfârşite tergiversări, a ajuns şi la depunerea jurământului, dar apropierea termenului de judecată (23 aprilie 2013) îi poate da idei.

De exemplu, să demisioneze încă o dată din Senat, făcând imposibilă judecarea sa de către Înalta Curte! Dosarul ar fi trimis iarăşi la Tribunalul Bucureşti, dar judecătorii n-ar apuca să facă mare lucru, pentru că Voiculescu şi-ar recâştiga mandatul de senator, în urma alegerilor parţiale din colegiul său (din Sectorul 4) sau din oricare alt colegiu în care s-ar vacanta un loc de parlamentar. Iar joaca de-a senatorul-nesenator poate continua la nesfârşit – sigur, cu condiţia ca şi alegătorii să fie atât de stupizi încât să-l tot voteze, orbi şi surzi la folosirea lor de către un politician fără scrupule. Vorba ceea: din demisie în demisie şi din votare în votare până la prescripţia finală!

O astfel de ţurcă, pigmentată cu alegeri şi demisii consecutive, este de neconceput pentru nişte creiere normale, dar nu este exclusă în cazul unui personaj diabolic precum Dan Voiculescu.