Alegeri parlamentare organizate în pandemie şi rezultate deloc întâmplătoare
0
Într-o societate pluralistă, americană sau europeană, fiecare cetăţean, înzestrat de legea fundamentală cu drepturi şi libertăţi politice şi civile, votează în funcţie de afinităţi politice şi raţiuni economice, meschine, particulare şi de grup. În schimb, în România, cetăţenii votează mai mult emoţional, decât raţional.
Astfel, rezultatele alegerilor pentru desemnarea reprezentanţilor în Parlamentul României pun în lumină faptul că mentalul cetăţenilor a fost alimentat de politizarea zilnică a virusului, pe toate canalele, oficiale şi mai puţin oficiale, de către toate partidele politice, care au sperat că vor obţine voturi în plus şi astfel vor ajunge pe băncile parlamentului.
După publicarea rezultatelor din seara alegerilor parlamentare şi după numărarea voturilor de soft-ul AEP, configuraţia noului Parlament este aproape clară, chiar şi după ce vor fi redistribuite procentele partidelor politice care nu au reuşit să treacă de pragul electoral de 5%, stabilit prin legea electorală 208/2015, când s-a făcut trecerea de la scrutinul uninominal la cel pe listă închisă de partid, unde birourile politice ale organizaţiilor deţin monopolul desemnării şi aranjării candidaţilor pe buletinele de vot, cetăţeanul neputând opera nicio modificare, votând în integralitate lista impusă de partide.
Odată scrutinul consumat, iar transformarea voturilor în mandate epuizată, toate fotoliile parlamentului vor fi ocupate, chiar dacă prezenta la vot a fost doar de 30%. Datorită faptului că scrutinul este proporţional, chiar dacă s-ar fi prezentat la urne doar 10 % sau 80% dintre alegătorii cu drept de vot înscrişi în listele electorale permanente gestionate de AEP, locurile de deputaţi şi de senatori tot ar fi fost ocupate de candidaţii partidelor politice.
Cum s-a ajuns la astfel de procente la urne în care nu există câştigători?
Paradoxal e că marele câştigător al acestor alegeri parlamentare nu sunt partidele politice, ci virusul invizibil, care a pus stăpânire pe conştiinţele cetăţenilor, fapt demonstrat de absenteismul de 70%. Cetăţenii fiind privaţi, pe perioada stărilor de urgenţă şi de alertă, de anumite drepturi politice şi religioase, nemaifiind necesară o campanie electorală vizibilă, în sensul door to door, în care politicienii să comunice direct cu electoratul, mesajul care a coagulat voinţa politică a cetăţenilor s-a realizat individual, prin viu grai, din gură în gură, fiind dezvoltat şi prin multiplicarea mesajelor pe reţelele de socializare. Din aceste raţiuni, ceea ce nu s-a ştiut, în sensul că nu a fost mediatizat, a fost ascensiunea unui partid de la 1% la 9%, fabricat pe reţelele social media. AUR este partidul care a surprins prin procentul obţinut la alegerile parlamentare, dar acest fapt s-a datorat absenţei mesajelor partidelor politice parlamentare. Spaţiul electoral fiind liber a condus, în cele din urmă, prin discurs naţionalist şi xenofob, la apariţia acestei mişcări politice. Scorul acestei formaţiuni politice a fost posibil şi campaniei anti mască, dar şi conflictului inutil dintre Guvern şi BOR pe tema pelerinajelor. Consecinţa a fost că preoţii au sugerat enoriaşilor că partidul susţinut de cler este AUR. Astfel, în discursul anti-sistem al AUR, cu sprijinul sistemului, s-au regăsit aproape 10% dintre cetăţenii care au venit la vot în ziua alegerilor.
Partidele de sistem nu au reuşit să obţină procente satisfăcătoare în vederea formării unei majorităţi parlamentare care să susţină viitorul guvern. Astfel, PNL a avut ca principal agent electoral chiar preşedintele în funcţie care, prin conferinţele susţinute seară de seară, în plină campanie electorală, s-a poziţionat clar în favoarea partidului aflat la guvernare, dar a fost taxat de misiunea OSCE, care a monitorizat scrutinul parlamentar.
Preşedintele şi executivul au fost consideraţi vinovaţi de electorat de închiderea şcolilor şi a pieţelor, decizii care au schimbat mentalul colectiv şi au contribuit la diminuarea procentului partidului aflat la guvernare, chiar în ziua votului. Acum, PNL este pus în situaţia de a forma o majoritate parlamentară cu un partid pe care l-a criticat nu numai în campania electorală şi cu care nu şi-a propus să guverneze, tocmai diferenţelor doctrinare. Cu toate acestea, Preşedintele în funcţie a indicat clar că viitoarea majoritate, cu sau fără voia lor, va fi formată din aceste partide, plus UDMR.
Scrutinul electoral parlamentar a pus în lumină că niciun partid nu a întrunit majoritatea la urne şi a arătat că rezultate din cabinele de vot diferă de cele preconizate de strategi sau de institutele de sondare a opiniei publice. Deşi PSD a câştigat scrutinul electoral la urne este în imposibilitatea de a forma o majoritate parlamentară, fiind izolat la nivel european, după epoca Dragnea.
După consumarea votului şi a transferului puterii de la cetăţeni către reprezentanţii aleşi, inseraţi de partidele politice pe buletinele de vot, configuraţia noului guvern, cel mai probabil de coaliţie, va fi stabilită de majoritatea care se va constitui, însă guvernarea în coaliţie este foarte dificilă, mai ales că UsrPlus a declarat că nu va accepta ca oamenii lor de partid să fie numiţi în instituţii după bunul plac al PNL. Astfel, probabilitatea ca guvernul să fie stabil, pentru o perioadă de patru ani şi să nu primească vot de neîncredere în parlament, este destul de mică.
Igienizarea parlamentului s-a realizat prin excluderea în forul legislativ a PMP şi Pro România. PMP, prin Traian Băsescu, a greşit prin impunerea pe listele parlamentare a fiicei sale, fapt care a avut un efect invers chiar şi printre nostalgicii fostului preşedinte şi anume că nici măcar membrii de partid ai PMP nu au ieşit la vot. Pro România s-a scufundat politic şi electoral datorită faptului că cei doi foşti premieri nu au mai avut nimic de oferit electoralului, nici ca discurs, nici ca perspectivă politică, având în vedere că mesajele erau transmise pe două voci, pe diferite posturi tv şi în online.
Organizate în plină pandemie, alegerile parlamentare au arătat ca niciun vot nu a fost dat la întâmplare, iar apariţia unui partid cu tendinţe extremiste în parlament este una sistemică, nicidecum aiurea. Astfel, prin vot, s-a demonstrat că un segment electoral neînregimentat politic sau ideologic poate fi confiscat, dacă nu există cel puţin un actor politic în şi pe acea sferă politică.
Aceste alegeri sunt singurele din istoria postdecembristă electorală românească care au demonstrat ca oamenii sunt mult mai interesaţi de propria lor sănătate şi existenţă şi mai puţin de interesele particulare şi efemere ale partidelor politice, dornice să acceadă în parlament şi la guvernare, la putere.
Se încarcă comentariile...
