Alegeri de vreme bună, nu pentru vremuri mai bune

Aş invita pe cât mai mulţi români să voteze cu oricine cred ei că-i reprezintă, pentru un viitor în care suntem mai uniţi în diversitate şi mai drepţi cu noi înşine, în corupţia zilnică.

Aceste alegeri nu vor schimba radical realitatea politică românească, lupta anticorupţie sau viaţa de zi cu zi. 

Liderii politici din legislativul trecut vor continua în Parlament, cu mici excepţii. Clasa politică, deşi parţial înnoită, este tributară unui sistem eminamente pesedist. Crâmpeiele de independenţă sau de aparentă revoltă împotriva sistemului, cum ar fi USB/R, au fost căpuşate de un violent parvenitism al has-been sau never-been-ilor. Nu mai adaug încercările partidelor mari sau a intereselor inteligente de a căpuşa şi ele votul anti-sistem cu încercări precum PRU, ANR sau PMP. 

Varianta de vot USL de acum patru ani, în care până şi o creangă de copac, dacă o puneai să candideze sub culorile PSD-PNL-PC, câştiga cu 65% şi felicitări, s-a transformat. Acum imboldul politic aparţine USR, într-adevăr, într-un procentaj de vreo două ori mai slab. Sunt şi oameni buni acolo, dar sunt şi oportunişti. Eu nu vreau să aleg între un rău corupt şi un amalgam de neaveniţi. Aş pune consilieri greu de corupt în jurul unor politicieni vechi, dar n-aş înnoi clasa politică, doar de dragul unor nume noi, fără experienţă. Doar pentru că sunt noi, nu înseamnă că aduc şi schimbare, nu la cum s-au comportat pe scena politică, până acum. Îmi pare rău. 

Cu USL/USR, am pendulat de la „să fie bine la toată lumea”, la „jos sistemul” în patru ani. Cine e de vină? Sunt mai multe fire aici, dar în principal tragedia de la Colectiv a mânat mii de oameni în stradă şi a pus oglinda în faţa sistemului votat în 2012. A fost tragedia care a îngenuncheat ideea de şmen naţional pentru câteva seri triste, de romantism revoluţionar, de victorie scurtă a unei minorităţi scandalizate de corupţie. Dar n-a schimbat sistemul, doar i-a conferit o faţă ceva mai umană. 

Cred că trebuie să acceptăm ideea că facem lucrurile pe jumătate, că revoltele noastre populare nu prea prind. Problema noastră este că am fi avut nevoie de o schimbare radicală, dacă s-ar fi putut în bine, în educaţie şi deschidere, în multiculturalism şi respect pentru minorităţi. Dar nu se întâmplă, nu într-o ţară în care principalul hobby este exportul de creiere şi talent. 

Globalizarea şi integrarea europeană ne-au lovit în plex şi încă ne revenim. îngropând porci sub moschei. Iar pe această târzie realitate, alţii se hrănesc cu gânduri naţionaliste şi cretinisme ieftine, de la nevaccinarea copiilor la construirea unor catedrale ale mântuirii. 

Personal, merg pe 11 decembrie la vot fără un gând clar, fără o alegere definită între marii competitori, pentru că trăiesc în această ţară şi nu văd o altă cale decât strânsul din dinţi şi mersul înainte. Nu-mi voi anula votul, ci îl voi dedica minorităţilor, în înţelepciunea lor fiind şansele de majoritate. Ruteni, romi, italieni, albanezi, germani, evrei, cu ei voi vota pentru o speranţă de mers înainte. Să avem cât mai multe minorităţi, vizibile şi invizibile, să le sărbătorim. Acesta e votul meu. 

Aş invita pe cât mai mulţi români să voteze cu oricine cred ei că-i reprezintă, pentru un viitor în care suntem mai uniţi în diversitate şi mai drepţi cu noi înşine, în corupţia zilnică. Va fi doar un mic pas înainte. Miracole sau mântuire nu primeşte nimeni.