Alina Mungiu-Pippidi: Calea înainte!

Publicat:
Ultima actualizare:
Daţi-ne un avocat al poporului care să fie al poporului, un comisar european care să fie european şi al României, nu al unei fracţiuni din ea, şi aşa mai departe!
Daţi-ne un avocat al poporului care să fie al poporului, un comisar european care să fie european şi al României, nu al unei fracţiuni din ea, şi aşa mai departe!

Există şi poziţii prin definiţie imparţiale în statul român şi măcar pentru acelea ca Avocatul Poporului am putea încerca un consens nepartizan.

Nu sunt de acord cu o politică în care învingătorul îl bagă pe învins la puşcărie, asta omoară şi democraţia, şi statul de drept. Dar nu văd cale de întoarcere la români, unde serviciile controlează aşa de mult din joc şi au interes să ţină partidele slabe şi dependente ca să cîştige ele influenţă şi licitaţii la stat (sper că urmăriţi topul achiziţiilor pe România Curată şi poate vă întrebaţi de ce numai noi ne permitem să arătăm cum de firmele serviciilor, echivalentele lui Hexi, sunt lider de piaţă în multe domenii). Şi cum politica e legitimă, chiar dacă nu şi conflictul extrem (şi exportat ca mahala în Europa), după o destabilizare precum cea de duminică, e de aşteptat ca învingătorii să îşi mărească avantajul şi au dreptul să o facă. Să sperăm că e şi în avantajul votanţilor şi nu o să ajungă aceştia rapid ca fanii de la Urzeala tronurilor din care un milion au cerut, cînd s-a dovedit după ce a cîştigat eroina lor îndrăgită că nu era mai civilizată ca dragonul pe care călărea, să fie daţi afară scenariştii, că aceştia sunt incompetenţi, nu că fanii şi-au făcut iluzii, că preferă să se ataşeze emoţional în loc să descifreze cheile cognitive care li se oferă.

Deşi fără nicio iluzie, spre deosebire de votanţii targetaţi prin social media şi convinşi să mai dea o dată un vot în alb duminica trecută, văd o cale constructivă – întotdeauna există una, dar nimic constructiv nu a fost realist în ultimii noi ani şi jumătate. Aceasta este un consens privitor la poziţiile care necesită obiectivitate pentru vindecarea fracturii din societate şi a imaginii noastre externe (trebuie să încetăm să sponsorizăm singuri campania contra noastră din presa străină, care a afectat încet-încet rata dobînzii, pe care o vor plăti chiar cei care au suflat în foc în ultimii doi ani), ca un consens privitor la alegeri.

Încep cu ultimul obiectiv: ar fi bine ca PSD şi opoziţia să agreeze de comun acord un calendar de alegeri. Opoziţia nu o să devină mai competentă şi nici PSD mai iubit de popor dacă o mai lungim şi ţinem zece rînduri de alegeri. Ne trebuie alegeri anticipate, mare păcat că nu au fost duminica asta ca să terminăm. Ideal ar fi să fie şi sincronizate cu prezidenţialele, e constituţional complicat, dar cine vrea, poate, şi unele, şi altele, se pot deplasa ca să scurtăm instabilitatea. 

Al doilea obiectiv priveşte recrearea unui stat care nu e nici pesedist, nici penelist, nici paralel. Nu peste tot, că nu se poate, dar măcar pe ici, pe colo, prin părţile vitale pentru reconstruirea încrederii (vedeţi declaraţia mea în Nature de săptămîna trecută). Naţiunea are nevoie de încredere şi măcar în cîteva puncte toate partidele s-ar putea uni ca să facă un pas comun pentru reconstrucţie. Am găsit asemenea exemple de consens în istoria statelor care au reuşit să progreseze în secolul XX, singurele de pe continentul lor, de exemplu în Chile în anii treizeci cînd s-a luat decizia ca să nu poată fi numită Curtea Supremă decît cu două treimi din voturile Senatului (practic prin consens). A urmat Auditorul Genera, cu aceeaşi regulă, şi aşa s-a pus treptat, dar sigur, bazele unei fundaţii obiective a statului.

Avem de numit Avocatul Poporului. Peter Eckstein Kovacs, un independent cu integritate, care a demisionat din Parlament cînd nu a putut trece legea ANI şi de la consilierea unui preşedinte cînd acesta a început să dea indicaţii în direct pieţei bursiere privitor la aurul Roşiei Montane, a reuşit să strîngă sprijin de la societatea civilă şi cîteva partide. Lipsesc UDMR şi PSD. Ar fi un semnal excelent dacă s-ar putea alătura şi ele.

Şi nu e vorba doar de asta. Chiar are şanse Rovana Plumb să fie comisar european? Deja vor unii să îl parcheze pe Cioloş în locul ei, ca să îl scoată din politică (mereu Cioloş a fost considerat doar bun de pus în faţă de cei care îl promovează). Leonard Orban şi el ar fi cam gata (a mai fost, şi nu a fost strălucit, cum nu a fost nici un ministru eficient, conform singurului raport pe fonduri comparativ între guverne, al Valentinei Dimulescu de la SAR, link). Poate ar fi o idee bună să nu fie nici un dragnist şi nici un iohannist, să se facă un consens pe cineva de mijloc, care să poate lucra la refacerea credibilităţii noastre? Mircea Geoană ar avea şi profilul, şi relaţiile necesare, şi e în afara partizanatului actual. Poate nu e singura soluţie nepartizană, dar e prima care îmi vine în minte.

Procurorii generali? Am mai dat sugestii bune – Doru Ţuluş, ca profil, oameni care au făcut dosare importante la DNA, dar au ţinut şi la proceduri. Şefi de procuraturi mai eficiente şi mai transparente din ţară. Există. Nu putem face o comisie nepartizană şi produce o listă scurtă cu 5-6 nume? Nu ar reface asta încrederea şi acasă, şi afară?

Esenţialul este să scoatem o parte din stat în afara luptei politice, pentru că există poziţii definite ca obiective şi pentru că la noi lupta e război civil. Urmează BNR, e esenţial ca Isărescu să fie succedat de un independent de anvergură şi care să nu poată fi atins. BNR e un succes al independenţei şi profesionalismului şi a fost o prostie enormă a PSD şi PNL că au tot atacat BNR în ultimii ani.

Consensul necesar e, din păcate, ca să fiu onestă, nu doar între dreapta şi stînga la noi, plus UDMR, ci şi unul cu serviciile, care la ora asta au drept de veto la orice şi ţin în mînă o bună parte din mecanismul de manipulare creat prin social media după Brexit (prin aceleaşi metode) prin care pot influenţa esenţial orice fel de alegeri. Dar preşedintele Iohannis, deja practic reales, ar trebui să fie capabil să controleze zona asta, deci un consens cu el ar trebui să însemne şi un consens cu statul profund. Sper, cel puţin.

Repet, vorbesc doar de cîteva poziţii. În rest lichidaţi-vă mai departe! Dar nu mai riscaţi statul, dobînda de împrumut, rata Robor, şi toate astea. Daţi oamenilor mobilizaţi să salveze tronul duminica asta, cu perfectă bună credinţă şi pe alocuri chiar eroism, măcar atît pentru efortul lor, cîteva poziţii nepartizane unde faceţi efortul să numiţi cei mai buni oameni pe care îi avem. Că ştim cu toţii că nici dacă unim toate resursele noastre umane nu stăm strălucit, războiul dus cu meritocraţia şi libertatea de a lucra în Europa ne-au lăsat răni adînci. Daţi-ne un avocat al poporului care să fie al poporului, un comisar european care să fie european şi al României, nu al unei fracţiuni din ea, şi aşa mai departe. După asta va conta mai puţin dacă partidele nu reuşesc să se ridice la înălţimea aşteptărilor. Nu trăim în timpuri favorabile partidelor, dar alţii îşi pot permite partide slabe, că au un stat. Hai să îl consolidăm pe al nostru.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite