Alina Mungiu-Pippidi: Ce se întâmplă mai departe

Publicat:
Ultima actualizare:
alina mungiu-pippidi

Dacă românii ar fi francezi, de mult îi ocupau pe ISIS ăştia, ba cu un contract, ba cu un minister, ba cu un gheşeft oarecare.

Să nu uităm cum prezidentul nostru – precedentul – a salvat o ziaristă franceză prizonieră la fundamentalişti, dând Franţei ocazia să îşi folosească bugetul în una din cele mai profitabile operaţii conduse de jihadişti, ostatici contra finanţe. Nu le-a venit aşa greu serviciilor noastre, care aveau şi ele nişte informatori pe acolo şi cărora niciun comision nu le e străin.

Versatilitatea şi adaptabilitatea românilor e impresionantă. Antena 3, după ce a debutat în forţă cu mesaje anti-stradă a ajuns la concluzia că mai profitabil pentru ea e să invite strada în studio şi să o educe în eroarea de a fi dat jos guvernul Ponta. Laolaltă cu oropsitele partide politice la care strada striga acum o săptămână, iată un front legitim gata de a fi contrapus dictaturii prezidenţiale în curs de devenire.

Pe termen mediu, o stradă mutată la televiziune în combinaţie cu un guvern în care numai cine nu a fost în stradă are un cuvânt de spus – cinste administraţiei prezidenţiale pentru cum a convins câţiva gradaţi să accepte şi nişte eurocraţi cuminţi în rândurile lor şi lui Liviu Dragnea că ne-a arătat că nu contează guvernele, ci doar fondurile lor – sunt secretul imobilităţii totale. Ar fi cazul să reamintim deci ce voiau manisfestanţii, de anul acesta şi de acum un an, când a fost ales Klaus Iohannis, eveniment care se cam pierde în negura vremurilor. Că deşi lucrurile sunt clare şi în scris, aud că iarăşi o luăm de la zero, şi ne mai pierdem vreo şase luni să le explicăm unora sau altora care erau ocupaţi în altă parte ce se poate şi trebuie făcut.

Manifestanţii din Piaţa Universităţii consideră reforma clasei politice o prioritate. În acest sens, preşedinţia României, partidele parlamentare şi guvernul interimar sunt aşteptate să rezolve măcar câteva chestiuni prioritare care să permită din acest an o reînnoire, cum ar fi:

1. Scăderea pragului electoral, pentru locale chiar eliminarea lui, dacă vrem să scăpăm de consiliile locale putrede, precum cel bucureştean, vândut Apa Nova imparţial, peste graniţele de partid.

2. Alegerea primarilor şi preşedintţilor de consilii judeţene în două tururi de scrutin.

3. Eliminarea criteriilor actuale de radiere a partidelor, care restricţioneazǎ dreptul de asociere în partide locale sau judeţene. Ar trebui să poată fi radiate doar partidele care nu propun singure sau în alianţă, candidat/candidaţi la două scrutinuri locale consecutive.

4. Finanţarea publică să se acorde proporţional cu performanţa electorală a partidelor care obţin cel puţin 1% din voturi la alegerile parlamentare şi locale (votul agregat naţional pentru Consiliile Judeţene).

5. Eliminarea discriminărilor contra candidaţilor independenţi.

Aceste modificări legislative, pentru care au semnat zeci de ONGuri, ar fi în interes public, deschizând drumul unei mai bune reprezentativităţi şi participări la vot, ca atare nu li se poate aplica obiecţia că sunt promovate de un guvern sau o majoritate parlamentară în propriul interes în anul dinaintea alegerilor. Profitul ar fi doar pentru întregul sistem politic, pentru cetăţeni, pentru partide sau candidaţi care încă nu există. Guvernul e interimar şi neutru. În Parlament nu mai există o coaliţie la putere, ca atare promovarea fie pe cale legislativă ordinară, fie prin ordonanţă a acestor modificări ar satisface cerinţele manifestanţilor fără a contraveni democraţiei sau Constituţiei.

Se mai adaugă la asta toată logistica electorală necesară, secţii de vot în diaspora, că nu va ieşi nimic din votul prin corespondenţă şi poate noul chestor ajuns ministru începe prin a ne spune de ce listele de vot nu sunt postate pe Internet să le putem toţi verifica.

Doi, să facem şi altceva decât să ne rugăm, vorba lui Mircea Badea, ca să nu se mai repete situaţiile la care suntem zilnic martori. Guvernul interimar, împreună cu partidele şi cu societatea civilă, trebuie să lucreze la elaborarea şi adoptarea introducerii unei evaluări a întregii legislaţii existente pentru riscuri (în SUA, executive order 12866 din 1993 sub administraţia Clinton), prin care fiecărei agenţii guvernamentale i se cere să examineze riscurile legislative şi factuale legate de aria sa şi să facă planuri de acţiune, traininguri etc.). Dacă vine cutremurul sau ne pune şi nouă o bombă careva? Conform stenogramelor ISU, la această oră o legislaţie ipocrită şi nerealistă favorizează şi riscurile şi corupţia, făcând ca majoritatea instituţiilor publice să se afle în ilegalitate. E clar că autorizarea oamenilor şi instituţiilor e o formă fără fond. Dacă ăia doi Dorei pirotehnişti de meserie nu aprindeau artificii în Colectiv ale căror instrucţiuni în bulgară nu le putuseră descifra, şi fără să se doteze cu extinctoare destule, la ora asta nu era nimeni mort, deşi Piedone tot un nesimţit era, patronii clubului nişte exploatatori şi aşa mai departe. Şi ca Dorel al nostru, care a ars chiar el, să ajungă în această situaţie, alţi Dorei simplificaseră legislaţia în reforma dorelistă a statului sub Traian Băsescu, înlocuind controlul cu o declaraţie pe proprie răspundere, menită încă o dată să salveze obiceiurile statului (în care stânga nu are habar ce face dreapta, şi nimeni nu face nimic în general) şi să rezolve cu riscul pasând unor privaţi răspunderea sa. Hai să vedem în justiţie la cât le-a ajutat asta, dar judecând după eliberarea lui Piedone pare că a mers.

După cum am mai spus, legislaţia toată trebuie luată la mână şi pentru corupţie (corruption proofing legislation), altfel reînnoitul mandat al DNA va fi petrecut ca şi precedentul, băgând azi la puşcărie pe hoţii de ieri, în vreme ce cei de mâine ocupă deja fotolii prin instituţiile statului. Dar simt eu că o să facem reforma puşcăriilor, demult întârziată, şi cu asta ne-am rezolvat, în rest ne putem vedea fiecare de ce făceam şi până acum. Ba nu, sper să fie mai mulţi bani pentru ca societatea civilă să o ajute pe aia guvernamentală şi eventual militară să mai bombardăm cu bancnote corupţia asta, poate o ameţim.

Şi cum nu mai e nimic de făcut cu bugetul pe acest an, poate guvernul tehnocrat să se ocupe măcar de ce vine în anii viitori, şi anume de realizarea unui plan de investiţii conţinând atât fondurile europene, cât şi cele naţionale şi de bugetul multianual de mult promis? Tot avem un guvern de uniune naţională sau pe aproape, e momentul să se dea curs propunerii din program prezidenţial „susţinerea elaborării unui Plan de Dezvoltare Durabilă pentru următorii 10 ani, care să cuprindă atât obiectivele acoperite prin fonduri europene prin Acordul de Parteneriat, cât şi pe cele care urmează a fi acoperite din bugetul de stat. Voi invita actorii implicaţi (cu precădere partidele politice) să-şi asume acest Plan – un veritabil contract cu şi pentru societate, pentru a nu se mai face cheltuieli în afara obiectivelor sale, adică în scopuri electorale sau clientelar”, pagina 25 a programului prezidenţial, accesibil aici.

Meanwhile, mai pe planeta noastră, în loc să reformăm ANAF mai creăm o agenţie să umble după ce au furat corupţii, după care va veni una să evalueze cu ce se ocupă fiecare şi a patra să facă institutional streamlining, că aşa e cu reforma administrativă la români, fragmentezi zece ani ca să ai ce aduna când vine recolta.

Noroc că în sfârşit avem pe unul competent cu agricultura să conducă guvernul şi e cazul să îi dăm ceva timp de graţie să înveţe noile specii care i-au fost plasate în guvern înainte de a trece la semănăturile pentru anul viitor.

Puteţi comenta acest text pe Romaniacurata.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite