Alina Mungiu-Pippidi: Kompromatul bine făcut
Kompromatul este o campanie negativă la adresa unei ţinte date. Termenul provine din Rusia, unde în anii nouăzeci s-a perfectat această tehnică după ce oamenii nu au mai putut pur şi simplu fi săltaţi de acasă de KGB, pentru că, măcar de formă, ţara s-a democratizat.
Kompromatul nu e doar propagandă neagră, ci conţine şi nişte elemente de securism pur: folosire de materiale secrete din arhivele securităţii în mod trunchiat, crearea unui eveniment declanşator care mai târziu se va dovedi a fi fost o făcătură sau ceva irelevant (să zicem că poliţistul te opreşte pe şosea, îţi deschide portbagajul în care zice că a găsit ceva neautorizat, tocmai atunci trece un ziarist şi face o poză etc., mai târziu episodul va fi clarificat complet ca inocent). Kompromatul a fost adesea folosit la noi, şi cum, ca şi în Rusia, actorii sunt oameni politici sau de afaceri de vârf şi năimiţi ai lor din servicii secrete actuale sau foste (dar care au reţeaua lor întreagă, completă cu agenţie de detectivi, ziare etc.) de multe ori trece neobservat, pentru că victimele sunt adesea controversate, au în mod spontan critici şi duşmani care de abia aşteaptă să sară, etc. Mai târziu chestia se va dovedi a fi fost invers- acesta e testul de trecut. Dacă se mai dovedeşte ceva, în spaţii de comunicare publică precum Rusia sau România, glodul e aşa de adânc că şi lucruri de valoare riscă să rămână îngropate.
Kompromatul face ravagii în sezonul de vară, şi cum am făcut România Curată ca să fie şi ceva curat, în care tratamentul obiectiv este aplicat deopotrivă la duşmani ca şi la amici, îmi fac datoria să atrag atenţia că multe din campaniile de vară pe care le văd intens promovate de televiziuni asta sunt.
Dar atunci când kompromatul se bagă peste justiţie nu e bine, noi vrem justiţie fără kompromat.
De exemplu, nu e miraculos cum stă un reporter de la nu ştiu ce agenţie de ştiri chiar la uşa biroului de permise auto când intră prin spate Călin Popescu Tăriceanu, nimeni altul decât preşedintele Senatului, inculpat pe chestii mai degrabă obscure de DNA şi de a cărui performanţă în alegeri depinde decisiv formarea guvernului? Sunt un vechi critic al lui CPT, mai ales atunci când era la putere (atunci critic eu oamenii), şi stau la coadă, chiar când oameni amabili îmi oferă locul din faţă (românii ştiu, m-au văzut adesea urcând ultima în avion chiar când merg la business, toată lumea vorbeşte cu mine la cozi, e locul cel mai bun unde mă prinde lumea să îmi spună una sau alta după ce le trece mirarea că nu folosesc vreun canal privilegiat). Dar, cu aceste amendamente, cazul CPT e kompromat. E suspect că presa nu sare pe faptul că nu are de ce să fie o coadă de o mie de permise (decât dacă vor mită), şi că nimeni nu se întreabă ce făcea acel ziarist acolo bine pregătit. Data precedentă când a fost un ziarist aşa pe fază, când a vorbit Ponta în plus despre soţia ambasadorului Olandei, respectivul a fost ulterior pe faţă transferat la SRI, unde e şi azi purtător de cuvânt. Cum folosea cuvântul se vedea din titlul excepţional dat demascării sale, „are şi nesimţirea bunui ei simţ” [aici]. Indiferent cine e preşedintele Senatului, acesta nu are de ce şi cum să stea la o coadă de o mie de persoane, pentru că are lucruri mai bune de făcut cu timpul. E evident că trebuia creat un canal pentru el, unul oficial, unde secretara să îi ducă permisul, de exemplu, cum e la aeroport sau la vize, şi faptul că nimeni nu remarcă asta e iarăşi suspect. CPT e înconjurat de ceva vreme, până şi puşcăriaşul Vântu a fost pus la contribuţie, că, de, miza e mare. Din nou, asta nu are legătură cu cine e el, şeful dezonorat al unui fost guvern din care majoritatea sunt la ora asta dovediţi corupţi de vreo instanţă, dimpotrivă, faptul că el e criticabil face kompromatul aşa atrăgător şi uşor de înghiţit. Dar atunci când kompromatul se bagă peste justiţie nu e bine, noi vrem justiţie fără kompromat.
Celălalt mare kompromat e la Mugur Isărescu. Şi aici e uşor de văzut cui foloseşte, că asta e întrebarea cheie. Am avut o bancă centrală independentă, practic singura reuşită de instituţie independentă după 1990. O să mai avem aşa ceva şi după Isărescu, sau succesiunea se va aranja politic? Cum de nimeni nu contestă dreptul liberalilor de a numi un om în locul lui Olteanu, când şi l-au forfetat numindu-l de două ori pe Olteanu (o dată de CPT, o dată de Iohannis), un politruc? Cui îi pasă care sunt salariile la BNR, câtă vreme instituţia performează? Singuri şi le produc. Salariile unei instituţii de vârf sunt date de piaţă, anume de cât ar lua analiştii de acolo dacă s-ar duce la BERD, BEI sau vreo bancă comercială. A greşit Isărescu când a dat sfatul de austeritate lui Băsescu? Păi eu am fost prima care a strigat atunci că nu e bine şi că este o soluţie alternativă, dar nu e Isărescu de vină. Părerea lui era alta decât a mea. El aşa credea că e bine. Decidentul e de vină, el trebuia să ceară toate opţiunile, de la mai mulţi experţi, şi să aibă un consilier competent să aleagă. Asta a ales. Experţii nu sunt niciodată de vină (dacă nu îşi vând opinia) şi a da în judecată la DNA pe tema asta e stupid şi pierde vremea DNA. Cine câştigă din defăimarea la toate orele şi pe toate canalele a BNR? Cine vrea să politizeze şi să controleze instituţia. Mai uşor deci cu BNR pe scări.
La capitolul justiţie prin kompromat Dragnea şi Olguţa Vasilescu vor sfârşi martiri. Cum, vreţi să îl încălţaţi pe Dragnea că a angajat femeia de serviciu la CJ şi ea de fapt ştergea pe jos la partid? Sau pe Olguţa că făcea faţade punând la contribuţie pe oamenii de afaceri? OK, ambele, comportamente necuvenite, numai că sunt generale. Şi nu necesită investigaţii. Toţi fac aşa. Îi arestăm pe toţi? Păi dacă nu, eu nu sunt de acord să îi luăm doar pe ăştia doi pesedişti. Nici nu mi se par campioni ai integrităţii asociaţii de bloc care dau în judecată pentru că nuanţa faţadei (la blocul lor socialist) nu a ieşit exact cea care a fost, nici martorii care recită pe Facebook fraze întregi din rechizitoriu pigmentate cu grosolănii. Nu sunt în regulă chestiile astea, şi iată că instanţa nu le înghite nici ea pe nemestecate, cum vrea presa kompromată. Poate nu ştiţi că partidul câştigător la Paris a avut totdeauna zeci de angajaţi pe statele primăriei, fără ca vreodată să fi intrat careva la puşcărie? Sunt corupţi, nicio îndoială, dar cumva mă îndoiesc că suntem noi mai puri. La noi oamenii iau bani ca să depună mărturie în procese, ceea ce e mai rău. Deja Dragnea la toate orele e prezentat drept un condamnat, or, e condamnat cu suspendare că a vrut să facă o tombolă electorală la care a renunţat, altceva nu au găsit să îl condamne, deşi numai eu am scris de multe ori despre el. E vorba de unul care, pe sondaje, ar putea fi prim-ministru, de asta kompromatul la Dragnea nu e bun (dacă aici gândiţi cum că „Dacă nu la el, atunci la cine?” mai bine vă căutaţi alt editorialist de citit decît pe mine). Aţi găsit ceva mai de Doamne-ajută contra lui? Perfect! Nu? Lăsaţi-l atunci să fie prim-ministru dacă îl votează lumea, fără să mai creaţi impresia că e deja dovedit mare infractor. Asta e doar kompromat jegos.
Sunt multe kompromate vechi şi faimoase la care publicul s-a prins şi a intervenit la timp. Arafat e cazul cel mai celebru, şi care trebuie să fi costat o avere, că durează de ani de zile, chit că şeful firmei, Dan Andronic, a ajuns între timp în arest preventiv sau unde o mai fi el. Dar firma lui era doar una din multele care primesc câte ceva, bani sau informaţii aşa zis confidenţiale, ca să dea în el.
În timpul cât voi, dragi cititori, fugiţi excitaţi după vânatul de mai sus având exact aceeaşi libertate precum copoiul la o vânătoare unde şi victima şi traseul au fost preselectate de gonacii care au semănat mirosul fiarei cu o zi înainte, pe fundal chiar se întâmplă ceva. Trece o armată! Descoperit că, la Ministerul Fondurilor europene, a câştigat unicul proiect european dat în acest an, cu dedicaţie fireşte (detalii aici), SRI se apără spunând că, de fapt, ei mai de mult şi fără vreo autorizaţie clară folosesc date personale (vezi aici), inclusiv de la sistemul de asigurări medicale, că au mai luat pe asta bani europeni din care au mai alimentat niscaiva firme de ale lor (ex. Siveco etc.), şi să nu ne stresăm că nimeni nu ne supraveghează. Eu chiar nu mă stresez, deşi mi-au trimis acasă două confirmări de primire la procesul intentat de SAR pentru desecretizarea informaţiilor Hexi Pharma, pe care poşta a scris clar – „adresă incorectă pentru SAR!“ – (că nu sunt la mine acasă) – dar ele tot la mine în cutie au ajuns. Deci mă întreb, aşa, cam de unde ştia DNA ce membru CSM semnase sau nu condica de serviciu când au mers să îl umfle pe judecătorul Neacşu din CSM, între timp clarificat? Tot de unde ştia ziaristul de la news something că lui Tăriceanu îi expiră permisul? Oare nu e mai bine ca într-o ţară în care fără ruşine asemenea informaţii sunt traficate pe faţă pentru kompromat serviciile să aibă mai puţine, nu mai multe? Aici nu e vorba dacă ai sau nu ceva de ascuns (eu n-am), e vorba că asemenea lucruri inocente – ai programat examenul de şoferi sau operaţia soţiei la Spitalul Universitar – pot servi cuiva pentru ceva neinocent. Şi cum trăim într-o ţară în care informaţia privată se trafichează pe bani de chiar cei care ar trebui să o apere, zic că ajutăm la profesionalizarea serviciilor noastre mai reducând din marea tentaţie care li se prezintă dacă, la zero supraveghere civilă, ştiu totul despre noi toţi.
Puteţi comenrta acest articol pe România Curată
Se încarcă comentariile...
