Acesta ar fi şi un avertisment de pus la suflet pentru români, mai ales în contextul sondajelor din care rezultă că mai mult de 60% dintre ei îşi doresc un preşedinte şi un premier din aceeaşi tabără politică.  Poeta îşi declară de asemenea susţinerea pentru Monica Macovei, iar în Klaus Iohannis vede o şansă reală de a impidica victoria premierului Ponta la alegerile din noiembrie. 

În interviul acordat publicaţiei apărute în capitala elveţiană, Ana Blandiana critică situaţia politică din România, acuză regimul Ilisescu de crime, îşi exprimă dezmagirea faţă de membrii actualului parlament, recunoaşte meritele preşedintelui Băsescu, apreciază şansa lui Klaus Iohannis şi a României în cazul în care acesta va câştiga alegerile, sublinează capacitatea Monicăi Macovei, căreia ea îi va da votul la alegeri şi vede în Victor Ponta un pericol pentru România.

„Clasa politică este mizerabilă“

„Sub conducerea lui Iliescu au fost comise crime pentru care el ar trebui judecat, asta e clar. Astăzi însă nu mai vorbim despre crime, ci despre corupţie şi noi forme ale manipulării. Chiar dacă măsura violenţei propriu-zise a scăzut, clasa politică este mizerabilă. Pe vremea lui Iliescu mai existau în Parlament totuşi în jur de zece foşti deţinuţi politici pe care îi apreciam. Astăzi nu există în Parlament nici măcar unul care merită respect. Nici unul!”, a declarat Blandiana, citată de „Berner Zeitung”.

„Monica Macovei are votul meu”

„În politica de astăzi nu mai există exemple vrednice de urmat. De fapt într-un asemenea rol nu o văd decât pe Monica Macovei. Ea este singurul om în politica românească în care mă recunosc. Din păcate ea nu joacă decât un rol preiferic în viaţa politică”, a răspuns poeta la întrebarea despre evoluţia elitei politice din România de la Corneliu Coposu încoace. 

În conetxtul în care Monica Macovei candidează totuşi pe 2 noiembrie pentru postul de preşedinte, Blandiana afirmă clar: „Monica Macovei ar fi perfectă pentru asta, din păcate ea aproape că nu are nicio şansa. Votul meu îl va primi însă.”

„Iohannis poate fi un preşedinte echilibrat şi echilibrator“

Vizavi de rolul de favorit al permierului Victor Ponta în cursa pentru preşedinţia României, poeta are o poziţie fermă, formulată succint: „Dumenezu să ne ferească!”. Apoi ea îşi exprimă îngrijorarea legată de eventualitatea că Ponta va câştiga algerile.

„Problema este aceeaşi oriunde în lume: să nu i se dea niciodată unei persoane sau unui partid prea multă putere, deoarece acesta va cădea în ispită. Acesta este marele pericol şi în România cu postcomuniştii premierului Ponta. El în funcţia de preşedinte şi o majoritate aboslută a PSD-ului în Parlament ar însemna dictatură. Ar însemna distrugerea statului de drept. Tocmai pentru că în ultimii ani, în domeniul justiţiei, s-au făcut progrese, pe care le datorăm fostei Ministre a Justiţiei, Monica Macovei, dar şi preşedintelui Traian Băsescu. Un aspect care nu este deloc pe placul multor politicieni de astăzi.”

Din punctul de vedere al poetei disidente există totuşi o şansă ca succesul lui Ponta la alegeri să fie curmat, iar scenariul unei noi dictaturi să rămână ficţiune.

„În spectrul de dreapta a politicii, cele mai mari şanse le are Klaus Iohannis, primarul Sibiului. Iar dacă se vrea împiedicarea ascensiunii lui Ponta, atunci toate celelalte partide trebuie, în pofida oricăror reţineri, să se înţeleagă asupra lui şi să îl susţină. Sasul transilvănean aparţine astăzi Partidului Naţional-Liberal care s-a discreditat prin numeroase compromisuri îndoielnice. Dar ca persoană, Iohannis poate fi un preşedinte echilibrat şi echilibrator”.

„Emil Constantinescu a fost prea slab”

În interviu, Ana Blandiana vorbeşte şi despre perioada în care ea însăşi era implicată activ în politică, respectiv despre anii 1996-2000, după ce Emil Constantinesu câştigase alegerile prezidenţiale cu susţinerea Alianţei Civice, condusă la vremea respectivă de poetă. „Atunci era vorba despe bine şi rău. Cu puţin timp înainte de alegeri murise, la vârstă de 81 de ani, carismaticul lider al opoziţiei, Corneliu Coposu. Doar valul gigantic de afecţiune şi consternare care a cuprins societatea ne-a adus atunci la putere. Constantinescu nu a trădat oamenii şi cauzele acestora, doar că el a fost prea slab. Prea slab pentru a face faţă sforăriilor din parlament şi administraţie. El era ca încremenit. Distrugerea iluziei era preprogramată”.