Apatia electorală dinaintea verii

1. Campania electorală poate fi rezumată aşa: PSD îşi face campanie şi adună mii de oameni la mitinguri cu mesaje anti-Băsescu şi precampanie pentru toamnă; PMP face ştiri cu Udrea şi Băsescu; PNL e supărat că n-are loc pe piaţă din cauza lui Ponta şi Băsescu, iar PDL asistă discret de pe margine, restul nu prea exista. Ce se va întâmpla pornind de aici?

2.    Dacă în cazul PSD, capacitatea de a face ştiri şi campanie este normală, ceea ce face Elena Udrea este, din punct de vedere tehnic, destul de spectaculos. Ea reuşeşte să facă ştiri aproape zilnic şi să se lipească de axa politică principală (definită, până acum, de Ponta şi Băsescu). Dincolo de elementele de controversă (multe, ample, serioase şi diverse), dincolo de conţinutul propriei campaniei, Elena Udrea reuşeşte să fie performera acestei campanii, cel puţin până acum. Va reuşi să ţină ritmul încă două-trei săptămâni şi să transpună această mediatizare şi în susţinere la urne? Greu de spus. Semnalul este însă important pentru precampania prezidenţială.

3.    Strategia prezidenţială de a canibaliza campania electorală funcţionează şi ea. Chiar dacă mulţi cârcotesc pe margine, chiar dacă efectul este profund degradant pentru instituţia prezidenţială, efectul politic şi electoral este real. Traian Băsescu rămâne principalul opozant al premierului Ponta, şi întărirea acestei axe de conflict forţează toţi ceilalţi competitori să decidă pe cine susţin.

4.   Crin Antonescu a ales să refuze o poziţionare în disputa pro sau contra Băsescu. Şi încearcă o strategie de mijloc, care, însă, nu poate funcţiona din cel puţin două motive. Primul, Antonescu nu este consecvent cu el însuşi; el îşi împarte ieşirile în atacuri la Ponta (în care se pliază aproape total pe discursul prezidenţial) şi atacuri la ambele tabere (în care revine la un discurs de tip „€œa treia cale”, similar cu momentul electoral 2009). O astfel de confuzie nu poate să nu dezorienteze alegătorii. Al doilea motiv a€“ Crin Antonescu poate fi credibil ca lider proaspăt, diferit de cei doi, dacă ar fi din nou în situaţia din 2009, când venea ca soluţie nouă, diferită, netestată. Or, între timp au trecut 5 ani foarte plini pentru Crin Antonescu, în care acesta a fost şi lider de opoziţie, şi preşedinte de Senat, şi preşedinte de ţară a€“ fie şi interimar, şi candidat la preşedinţie. Mesajul proaspăt nu mai funcţionează, iar persistenţa în el îl va izola şi mai mult pe Antonescu faţă de alegătorii care, azi, chiar se împart între cele două tabere.

5.      Unitatea dreptei -€“ o marotă tot mai mult folosită în analize şi comentarii -€“ creează imense aşteptări de la toată lumea şi va deveni o povară pentru partide după alegerile europene. Există deja exprimată dorinţa unificării dreptei într-o platformă comună (anti-Ponta), şi toate partidele din opoziţie şi-au arătat dorinţa de a adera la ea. Rămâne de văzut însă dacă o astfel de unificare, dacă va avea loc cu adevărat, va coagula speranţa unor români sau mai degrabă ura unor români (şi nu mă refer la ură faţă de Ponta a€“ care încă nu este atât de mare, cât mai degraba ura faţă de liderii formaţiunilor de dreapta care se unesc, şi care nu înţeleg că principala lor problemă este chiar propria erodare).

6.     Ce efect are campania electorală asupra românilor? Conform datelor, această campanie nu pare să schimbe, pentru moment, decisiv, opţiunile de vot. Dimpotrivă, ele consolidează ierarhia actuală. În afară de surpriza intrării lui Mircea Diaconu în Parlamentul European, nu cred că vom asista la lucruri şocante peste două săptămâni şi jumătate.

În ciuda agitaţiei celor direct implicaţi, campania electorală actuală nu scoate foarte mult românii din viaţa de zi cu zi. Vine vara, se termină şcoală, încep concediile şi lucrările agricole şi, deşi România politică se pregăteşte de una din cele mai grele campanii prezidenţiale după 10 ani, România oamenilor obişnuiţi are alte preocupări.