„Aşa să ne ajute Dumnezeu” prin noi înşine

Lăsat fără miză prin candidatura unui singur om la preşedinţia partidului, Congresul Partidului Naţional Liberal a fost o oportunitate de a asculta măcar doi politicieni cu aură de oratori străluciţi prin discursurile lor tăioase şi nimicitoare. Crin Antonescu, considerat întiul vorbitor într-un parlament plin de poticniţi ai discursului public, şi Sir Graham Watson.

Britanicul nu numai că vine dintr-o democraţie cu o tradiţie veche a dezbaterii, dar a şi scos o carte – ”The Power of Speech” -  prin care se auto-defineşte drept un bun orator.

I-am ascultat, unul după altul, de la tribuna Congresului PNL, şi era cât pe ce să cred că nu fac parte din aceeaşi familie doctrinară deşi ambii sunt liberali, unul dintre ei chiar şef peste liberalii europeni.

„PNL va reuşi nu atât un scor electoral sau altul, va reuşi să facă din România un loc mai bun pentru noi, pentru aspiraţiile noastre, pentru valorile noastre, pentru copiii noştri, ai tuturor. Acest lucru mi-l doresc, pentru mine, pentru dumneavoastră, pentru noi toţi, pentru toată România. Aşa să ne ajute Dumnezeu!“, a spus Crin Antonescu.

„Cine poate să facă cel mai bine acestei noi lumi? Nu stânga europeană, le lipseşte autoritatea, nici creştin-democraţii, săptămâna trecută Vaticanul şi-a pierdut liderul, ei sunt acum într-un alt film – non Habemus Papam“, a spus Graham Watson, de la tribuna Congresului PNL.

Ironia la adresa Vaticanului şi a creştin-democraţilor nu pare să fie un ”accident” în discursul lui Sir Watson, cât timp o mare parte dintre cei care îmbrăţişează doctrina liberală susţin separarea statului de biserică.

Expresia ”Aşa să ne-ajute Dumnezeu”, dacă nu e doar o formulă pescuită de prin filmele americane de Crin Antonescu şi folosită apoi doar pentru că ”dă bine la public”, poate să susţină o convingere a liberalilor români, exprimată de altfel pe siteul PNL într-un singur loc, şi anume „Crezul liberal din 1923“: „Cred în Partidul Naţional Liberal, care s-a ostenit neîncetat să apere Biserica Strămoşească, păstrătoare de credinţă şi să întemeieze şi să întărească Şcoala, dătătoare de lumină, trezind poporul român, din somnul în care îl aruncase vitregia timpurilor şi purtându-l spre limanul deşteptării. “

Şi-atunci unde se cască diferenţele ideologice şi doctrinaire dintre liberalii români şi cei europeni?  Cine a greşit adecvarea discursului de data aceasta? Crin Antonescu, care L-a invocat pe Dumnezeu sau Sir Watson, care ironizează creştin-democraţia şi ia peste picior Vaticanul.

Scoţianul a mai fost odată rătăcitor prin meandrele doctrinelor şi a fost taxat de presa britanică pentru că îl defineşte expresia ”una zicem, alta facem”. Sir Graham Watson, înainte de a fi primit cu mândrie titlul de cavaler de la Regină, a fost un militant anti-monarhist. A acceptat să fie făcut cavaler dar susţine în continuare un grup republican care doreşte răsturnarea monarhiei britanice. De unde vedem că oratoria ajută, dar nu defineşte un politician.