Aşa e în tenis! „Chiar dacă publicul vrea ca premierul Ponta să dea mâna la fileu cu Iohannis, setul decisiv întârzie”

De obicei, comparaţia dintre politică şi sport se face, în România, pornind de la ideea că prin sport se înţelege fotbalul. Adică, jucători, arbitri, antrenori, galerii, înjurături şi manifestări ale bucuriei în piaţa publică. Nu de puţine ori, în prezentarea prestaţiei preşedintelui Traian Băsescu, s-au făcut trimiteri la fotbal, numit sportul rege: adică schimbări în echipă, titularizări, faulturi, fără a uita de sintagma de preşedinte jucător.

A venit şi Revelionul. Sătul de ce era pe la televizor, în momentul în care ai mei s-au decis să-şi mai tempereze pofta de joc şi voie bună, preferând să dea atenţie bunătăţilor de pe platouri sau de prin sticlele cu nectarul zeilor, am decis să urmăresc un vechi fragment cu nemuritorul Toma Caragiu, în care îşi povestea viaţa din anul ce trecuse, din perspectiva sportului alb, tenisul de câmp. Am râs văzând cum giganticul Toma spunea că ”nu l-am servit pe junior şi seniorul mi-a luat serviciul!”, sau replicile: ”eu, cantină, el maşină, avantaj serviciu el”, ”el în spatele fileului, eu în faţa lui, avantaj eu- că, aşa e în tenis!”

Tenisul nu ne-a dat de mult satisfacţii. Singurul sportiv care a triumfat e jucătoarea de tenis Simona Halep, devenită eroina în faţa căreia însuşi preşedintele Iohannis s-a declarat de acord să joace un meci, fiindcă domnia sa e un pasionat al acestui sport. Tenisul e sportul alb, al eleganţei, care se joacă în linişte, unde mingea ori e în teren, ori e în afară, ori sare peste fileu, ori rămâne acolo. Simona şi mama ei par să se încadreze în retorica lucrului bine făcut, inclusiv în bucătăria ”Bunicilor de duminică”. Deocamdată, preşedintele Iohannis e la încălzire. Electoratul ar vrea să vadă ”aşii” mult aşteptaţi, câte un rever distrugător, sau un forehand. Purtătoarea sa de mingi s-a apucat să scrie despre fileul demodat, despre zgura comunistă, de echipamentul vechi, că aşa e în tenis. Pentru că a petrecut vreo câţiva ani prin patria Wimbledonului, a crezut că se pricepe, provocând în schimb furia publicului spectator, care aştepta altceva.

Preşedintele Iohannis este un jucător de tenis, de aceea mişcările sale sunt calculate. Publicul l-a vrut pe iarba de la Cotroceni şi, ca atare, şi-a luat rolul în serios. Întâi, a dat mâna cu membrii Familiei Regale, că doar tenisul e sport regesc, nu ca fotbalul, care deşi se numeşte sport-rege şi vine din bătrâna Anglie, îţi vine să juri că e invenţie dâmboviţeană. Apoi, l-a lăsat la serviciu pe prim-ministrul Victor Ponta, care, în campania electorală, că aşa e în tenis, a pierdut pe serviciul lui: a dat mingi în afară, cu diaspora, în timp ce mulţi dintre cei din staff l-au cam făcut să tragă minge după minge în fileu.

Chiar dacă publicul vrea ca premierul Ponta să dea mâna la fileu cu Iohannis, setul decisiv întârzie. Preşedintele Iohannis, că aşa e în tenis, ştie că premierul Ponta mai are mingi de break şi vrea să-l lase să le irosească. Una a fost povestea cu bugetul, cam la limita terenului, apoi a urmat alta cu ordonanţa privind renunţarea la palmares, care a fost cam un fel de „neţ”.

Preşedintele Iohannis aşteaptă să-i vină rândul la serviciu şi atunci e posibil ca premierul Ponta să fie tot mai nepriceput în a reuşi să reziste serviciului preşedintelui Iohannis. Majoritatea copiilor de mingi ai săi au ajuns ”după fileu”, mulţi alţii îl vor plecat din fruntea echipei. Poziţia de jucător a premierului e pe zi ce trece mai şubredă, în timp ce preşedintele e tot mai activ. I se reproşează şi lui calitatea unora dintre copiii de mingi, dar el are în spate o majoritate confortabilă, care-i permite un meci de cinci seturi.

Premierul Ponta se află la apusul carierei de jucător. Cu siguranţă că votul dat lui Klaus Iohannis a însemnat un vot negativ pentru Victor Ponta. ”În secolul mitralierei, dacă un dictator cade, înseamnă că s-a sinucis” era o replică dintr-un film al regretatului Sergiu Nicolaescu. Putem parafraza că ”dacă în  «Era Facebook», pierzi alegerile, te aşteaptă banca de rezerve”.