Asaltul final

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

A început asaltul final asupra ultimelor instituţii pe care puterea nu le poate controla: Ministerul Public şi Serviciul Român de Informaţii. Declanşarea procedurii de „evaluare“ a activităţii lui Augustin Lazăr şi demersurile de convocare ale lui Eduard Hellvig în faţa Comisiei de Control a SRI sunt doar pretextele înlăturării lor pentru a fi înlocuiţi de fideli ai grupării din Teleorman.

Lucrurile par a se fi precipitat şi s-au sărit câţiva paşi în operaţiunea de manipulare şi propagandă. Pe Laura Codruţa Kovesi aparatul de partid şi televiziunile au tocat-o ani de zile până ca puterea să aibă curajul să o înlăture de la şefia Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Acum însă, planul de acaparare a controlului asupra instituţiilor care nu răspund comenzilor venite de la partid merge pe repede înainte. Pretextul oferit, cel cu protocoalele oculte făcute publice de un condamnat în primă instanţă la 8 ani de închisoare, e atât de străveziu încât frizează penibilul.

Şi totuşi, de unde această grabă? Declanşarea cu celeritate de către procurorii militari a investigaţiei privind abuzurile Jandarmeriei pare să fi produs panică printre cei implicaţi. În rândul nomenclaturii de partid funcţionează legea omertei, ea beneficiind totodată de cea mai bună consultanţă juridică pe care banii o pot cumpăra. E teamă mare însă că jandarmii de pe teren, simpli executanţi ai ordinelor venite de sus, vor începe să vorbească încercând să se disculpe pentru actele comise. Bâlbâielile şi contradicţiile în declaraţii ale celor responsabili de represiunea violentă a protestului de pe 10 august arată că investigaţia procurorilor militari i-a luat prin surprindere pe cei implicaţi, aceştia neştiind cum să paseze mai rapid responsabilitatea de la unul la celălalt. Nu e exclus ca dosarul de la Parchetul General să scoată la lumină un nivel al premeditării şi o gravitate a intenţiilor care depăşesc chiar şi speculaţiile presei. E deci imperios să fie pusă batista pe ţambal.

Al doilea element al puzzle-ului îl constituie dorinţa la care liderul PSD nu a renunţat, aceea de a avea o ordonanţă de urgenţă care să îl scape peste noapte de toate grijile cu dosarele penale. Deocamdată premierul Dăncilă şi ALDE par a se opune demersului respectiv, dacă e să dăm crezare informaţiilor apărute pe surse.  Acapararea ultimelor instituţii libere de sfera de control a partidului are rolul de a le linişti îngrijorările. În acest context trebuie privită şi declaraţia lui Liviu Dragnea din interviul halucinant de la Antena3,  prin care anunţa că îşi doreşte modificarea HG 561/2009 care reglementează maniera în care sunt elaborate şi avizate proiectele de documente la nivel ministerial. Deocamdată încă există în ministere funcţionari de carieră care se opun iniţiativelor vădit nelegale cerute de miniştrii PSD-ALDE, funcţionari pe care puterea doreşte să îi tragă pe linie moartă, atribuţiile lor urmând a fi preluate de o structură nou-creată care să fie populată cu ciraci ai partidului.

Din fericire, tot ce s-a ales de aceste demersuri a fost cumpărarea unui trist personaj care nu are nici o funcţie oficială în cadrul administraţiei americane.

Nu în ultimul rând, tot în lumina ultimelor evenimente trebuie privită şi scrisoarea elucubrantă a lui Rudy Giuliani, avocatul preşedintelui Donald Trump. Respectiva depeşă care pare scrisă în laboratoarele PSD-Antena3 are rolul de a legitima o nouă ordonanţă 13, lucru de altfel cerut explicit prin „O amnistie ar trebui dată celor care au fost acuzaţi şi condamnaţi ca urmare a exceselor DNA“. Faptul că fostul procuror şi primar al New York-ului nu are nici o funcţie care să îi permită să trimită solicitări statului român contează mai puţin la fel cum e aproape irelevant că presa americană a scris despre el că e purtătorul de cuvânt al oricui e dispus să îl plătească. Scrisoarea există şi a fost imediat răspândită de propaganda de partid. Că au preluat ştirea unii care până ieri papagaleau marota „neatârnării ţării de străini“ şi persiflau avertismentele lansate de oficiali americani şi parteneri din Uniunea Europeană drept ingerinţă în treburile ţării e cu atât mai ridicol.

Dorinţa liderului PSD de a obţine o legitimare a regimului din partea principalului aliat geostrategic nu e o noutate, dimpotrivă, a încercat în repetate rânduri să facă acest lucru: cumpărarea pe bani grei a unui loc la dineul ocazionat de inaugurarea preşedintelui american, tentativa de a condiţiona achiziţia rachetelor Patriot, încercarea de a şantaja companiile americane privind exploatare gazelor din Marea Neagră, mutarea ambasadei României din Israel la Ierusalim, linguşirea pe lângă Viktor Orban etc.

Din fericire, tot ce s-a ales de aceste demersuri a fost cumpărarea unui trist personaj care nu are nici o funcţie oficială în cadrul administraţiei americane. Propaganda a stabilit însă deja narativa: „Donald Trump a declarat război deep-state-ului românesc“. Imperiul Minciunii nu doarme niciodată.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite