Aşteptăm de la Regele Mihai să ia decizii de anvergură

Excluderea Principelui Nicolae din Linia de Succesiune la Coroana României este văzută, chiar şi de monarhiştii cei mai înfocaţi, ca o greşeală aproape fatală a Regelui Mihai. Nu puţini sunt aceia care vorbesc deja despre sfârşitul monarhiei în România.

Lipseşte încă o motivaţie oficială a deciziei, dar, din răspunsul oferit de Principele Nicolae, reiese că a apărut o incompatibilitate între exigenţele formale şi morale ale Casei Regale şi comportamentul tânărului nepot al regelui. În cauză n-ar exista nimic promiscuu. Pur şi simplu Principele Nicolae este mai puţin protocolar decât membrii Familiei Regale. Comportamentul său ridică semne de întrebare nu atât asupra sa, cât asupra capacităţii Regelui şi a familiei sale de a se adapta lumii moderne. Principele Nicolae poate fi un caz tipic de revoltat din cauza obiceiurilor învechite ale curţilor regale.

Evident, comportamentul principelui poate să fie doar un pretext. În ultimii ani, în sânul Casei Regale s-a dus o luptă pentru adjudecarea succesiunii la tron, cu implicaţii mai mult sau mai puţin directe asupra moştenirii. Casa Regală şi Regele Mihai au trecut prin mai multe etape şi incertitudini, de la candidatura pentru funcţia de preşedinte (nedusă până la capăt) a Principelui Radu până la modificarea regulilor de succesiune la tron. Renunţarea la legea salică, aceea care stabileşte Linia de Succesiune, este extrem de problematică, riscând să autoanuleze existenţa Casei Regale. În realitate, nu se poate renunţa la ea decât printr-o nouă Constituţie. Regele Mihai şi toţi monarhiştii ştiu acest lucru. Tocmai de aceea, îndepărtarea Principelui Nicolae este văzută ca o grea lovitură, care-l pune pe Rege într-o postură ingrată, aproape jalnică.

Să ne amintim totuşi cine este Regele Mihai: poate omul care a întors armele împotriva fasciştilor, la 23 august 1944, să ajungă în situaţia meschină de a da totul pe protecţia apropiaţilor şi a averii lor, de a-i pune Casa Regală în braţe Principelui Radu fără să se mai gândească nu spun la România, dar nici măcar la misiunea familiei din care face parte şi pe care o patronează? Modificarea legii salice nu presupunea obligaţia excluderii Principelui Nicolae, retragerea titlurilor de Principe şi Alteţă Regală. Dar, ar trebui adăugat: nici Principele Nicolae, nici Principesa Margareta nu au suficientă anvergură pentru a putea transforma Casa Regală într-o alternativă reală la Republică. Amândoi, şi Principele Nicolae chiar mai mult, nu sunt sau nu erau decât expresii ale agoniei Casei Regale către o dispariţie lentă. Plecând de la singurul argument al măreţiei Regelui, ar trebui să considerăm, de aceea, că îndepărtarea Principelui Nicolae reprezintă doar o etapă dintr-un plan mai larg privind repoziţionarea Casei Regale în raport cu ceea ce ea poate oferi, anume un regim monarhic.

În ciuda numelui bun pe care atât Regele Mihai, cât şi membrii Familei Regale îl au printre români, opţiunea ca atare pentru monarhie nu este luată în considerare. Or, schimbarea Casei Regale trebuie să conducă tocmai în această direcţie. Spus direct: ceea ce trebuie să facă Regele Mihai şi ceea ce, presupunem, intenţionează să facă este relansarea Casei Regale ca alternativă reală la Republică. Oricum ar sta lucrurile, este clar că de la Regele Mihai se aşteaptă, în prezent, o decizie nouă, de anvergura personalităţii sale. Se aşteaptă, de fapt, să dea o lovitură, să facă din nou istorie. Să fie Rege.

Altfel, totul va fi foarte trist în ceea ce-l priveşte.