Atac la comunitatea transgender

Ieri, Senatul a adoptat pe repede-nainte legea 87/2020, care modifică legea educaţiei, astfel încât în şcolile din România să fie interzise „activităţile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identităţii de gen, înţeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic şi că cele două nu sunt întotdeauna aceleaşi”.

Legea merge spre promulgare la preşedintele Klaus Iohannis, care a fost somat de societatea civilă să o trimită spre re-examinare sau să o conteste la Curtea Constituţională.

În aceste două zile a curs multă cerneală privind o serie de argumente ce ţin de libertatea de exprimare şi felul în care poate fi implementată o astfel de lege, despre schimbarea profundă a mediului educaţional şi transformarea profesorilor în apărători ai ordinii „naturale” sau despre diferenţele dintre gen şi sex.

Din Polonia şi Croaţia şi până în Spania sau Franţa, o mişcare transnaţională (de inspiraţie catolică) luptă cu toate armele împotriva a ceea ce ei denumesc „ideologia de gen”, împotriva recunoaşterii genului ca construct social.

Aş sublinia câteva aspecte importante. În primul rând cred că e important să identificăm ţinta directă a legii de ieri, anume comunitatea transgender din România. Practic, legea statuează că identitatea de gen este o invenţie, că sexul biologic este singura normă după care ne ghidăm. Or, dacă genul nu există, atunci nu există nici persoanele transgender. O astfel de normă ar avea repercusiuni a peste 100.000 de tineri transgender din România, căci le-ar invalida identitatea şi-ar spune clar că sexul atribuit la naştere este identitatea lor. Astfel s-ar încuraja bullyingul, pedepsele pentru o exprimare de gen diferită de normă, iar din programa şcolară, din cursurile extracuriculare şi de peste tot ar dispărea orice formă de reprezentare a genului.

Comunitatea transgender din România se confruntă cu numeroase probleme ce ţin de acces la servicii medicale în materie de tranziţie, acces la educaţie (numeroase persoane trans deja trebuie să părăsească sistemul educaţional pentru a-şi putea începe tranziţia), acces pe piaţa muncii (ca rezultat al genului afişat). Un alt aspect important are a face cu schimbarea actelor de stare civilă, respectiv prenumele (pe cale administrativă) sau cifra de identificare a sexului din CNP (pe cale judecătorească). În România, schimbarea actelor de stare civilă este un proces anevoios şi costisitor, bazat pe interpretarea Codului Civil şi mila judecătorilor, la care puţine persoane transgender visează. Ei bine, în contextul legii adoptate ieri de parlament mai avem doar un pas până la o nouă restricţie care să interzică complet schimbarea actelor pentru persoanele trans, obligate să se identifice legal toată viaţa cu sexul biologic. O astfel de măsură a fost adoptată recent de regimul Viktor Orban de la Budapesta, criticată la scară largă de presă şi de societate civilă.

În fapt, miza iniţiatorilor legii este una mai largă şi nu are legătură doar cu România. Avem în întreaga Europă ceea ce se numeşte „anti-gender movements”. Din Polonia şi Croaţia şi până în Spania sau Franţa, o mişcare transnaţională (de inspiraţie catolică) luptă cu toate armele împotriva a ceea ce ei denumesc „ideologia de gen”, împotriva recunoaşterii genului ca construct social. O mişcare similară a prins rădăcini adânci şi în America de Sud. Mare parte din legăturile acestor mişcări au fost scoase la lumină şi în contextul referendumului pentru familie care a avut loc în 2018. Nu din întâmplare unul dintre iniţiatorii legii a fost şi fotografiat participând la „National Prayer Breakfast” în Washington DC, alături de principalele voci conservatoare din SUA.

(...) în aceste momente avem o datorie să fim solidari cu persoanele transgender.

Nu în ultimul rând este de apreciat poziţia mediului universitar. Universitatea Babeş Bolyai de la Cluj, Universitatea Bucureşti, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Universitatea de Vest din Timişoara au ieşit toate cu comunicate publice, asumate ca instituţii, împotriva legii în cauză. Acestora li s-au alăturat şi Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) şi Consiliul Naţional al Elevilor cu poziţii hotărâte împotriva modificărilor propuse la legea educaţiei. Din zona de educaţie s-a înţeles imediat că un astfel de cadru legal ar duce la cenzură, la restricţii faţă de libertatea de exprimare, un atac la independenţa academică. Ne arată că dincolo de disputele interne, de nuanţă, există o înţelegere a contextului regional în care ne mişcăm.

Societatea civilă la rândul ei s-a mobilizat în jurul acestei cauze, numeroase organizaţii propunând fie petiţii, proteste, ieşind public cu poziţii curajoase, lucru care ne arată că şi în perioadă de pandemie nu putem ignora drepturile şi libertăţile fundamentale, constituţionale.

De văzut ce va face preşedintele Iohannis în condiţiile în care semnale au fost din toată societatea, inclusiv din presă, că legea 87/2020 este un derapaj grav care ar alinia România pe terenul statelor europene conservatoare, cu probleme de respectare a minorităţilor şi protejare a drepturilor fundamentale. Cert este că în aceste momente avem o datorie să fim solidari cu persoanele transgender.