AUR inaugurează politica violenţei patriotice: până când?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
George Simion şi Claudiu Târziu după alegerile din decembrie 2020
George Simion şi Claudiu Târziu după alegerile din decembrie 2020

Liderii AUR rămân rudimentari, iar atunci când nu mai au argumente, folosesc invectiva, minciuna, forţa şi pumnul. Lumea lor e mică, dar se poate dilata cu uşurinţă, dacă AUR e lăsat să meargă mai departe.

Şefii formali sau informali ai Alianţei pentru Unirea Românilor sunt prezenţi aproape zilnic la televiziunile de ştiri şi lăsaţi să-şi repete mesajele naţionaliste şi chiar simpatiile legionare. George Simion, copreşedintele AUR, a fost, de pildă, invitat la o oră de maximă audienţă la Antena 3 să vorbească despre ieşirea lui violentă din plenul Camerei Deputaţilor în care s-a dus la tribună şi l-a luat de gât pe ministrul Energiei, Virgil Popescu.

Violenţa fizică din parlament s-a transformat în linşaj verbal în studioul de televiziune, şi pe urmă George Simion a fost lăsat să-şi facă reclamă la marşul de tip Convoiul libertăţii din Canada, pe care vrea să-l organizeze la sfârşitul lunii şi unde invită masele nemulţumite, fermierii cu vacile, şoferii cu camioanele şi tractoarele, pentru a demonstra puterea de influenţă a Alianţei pentru Unirea Românilor, partid care a urcat pe locul doi în preferinţele românilor, după PSD.

La întrebarea de ce l-a bruscat pe ministrul Energiei, George Simion a dat un răspuns care incită la gesturi similare: „Nu pot să merg la mama şi să-i spun că sunt neputincios.” Vrea să-i facă să creadă pe cei care-l privesc că e ceva normal şi omenesc să sari la gâtul unui demnitar. Crede că invectivele adresate ministrului reprezintă „urletul milioanelor de români disperaţi”.

Liderul AUR face apologia violenţei în numele oamenilor necăjiţi, arătându-le calea spre rezolvarea neajunsurilor. Practic, inaugurează sub ochii noştri nepăsători un nou mod de a face politică, pe care îl numeşte patriotism.

A încercat să exporte această formulă săptămâna trecută şi la Madrid, când a intrat cu forţa la conferinţa suveraniştilor europeni, unde nu fusese invitat.

Până şi extremiştii partidului spaniol VOX, care au organizat întâlnirea, s-au declarat „şocaţi” de comportamentul lui Simion, care ar fi vrut să se valideze pe plan internaţional, alături de ceilalţi naţionalişti de pe continent. Se pare că AUR nu a fost acceptat la această conferinţă, fiindcă partidul premierului ungar Viktor Orban s-ar fi opus din pricina unor declaraţii anti-maghiare făcute de reprezentanţii din secuime ai Alianţei pentru Unirea Românilor. Liderii AUR, deşi se declară admiratori ai lui Viktor Orban, nu au nici anvergura, nici subtilitatea necesare pentru a ştii cum să-şi facă aliaţi şi până unde să meargă cu limbajul urii. Ei ştiu să pună în practică doar faliile pe care le sapă Rusia în fiecare dintre statele europene.

Deformarea realităţii e principala preocupare a celor de la AUR. Când a fost întrebat despre delimitarea Bisericii Ortodoxe Române de AUR, George Simion a spus că e o minciună, că nu a apărut niciunde o astfel de delimitare. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, a negat însă orice „cripto-alianţe ale unei formaţiuni politice” cu Biserica, care „ar gira astfel formule ale excesului din discursul politic naţional pe anumite teme”.

Ce-i drept, în comunicatul BOR nu apare clar AUR, ci doar glisări de tipul confuziei care se face între „ultranaţionalismul zgomotos exacerbat şi grav compromis ideologic” cu ”patriotismul luminat şi echilibrat” şi folosirea „temelor creştin-conservatoare” „rupte xenofob de contextul spiritual al Europei”, iar „Biserica dezavuează orice formă de exces apărută în marginea lor”. Absenţa unei departajări clare i-a dat astfel posibilitatea lui Simion să spună că nu există nicio delimitare a Bisericii Ortodoxe Române de AUR. Într-o formulă oarecum mimetică, preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, care a fost pomenit de mai multe ori de şefii AUR ca un prezidenţiabil de luat în serios, a negat intenţia de a intra în politică, dar nici el nu a pomenit în declaraţia sa numele acestui partid.

Aşa că aseară George Simion a spus din nou că Ioan Aurel Pop „ar fi un bun preşedinte pentru ţară”, sugerând că are aceleaşi viziuni ca AUR, care „este pro NATO şi pro UE, dar nu în genunchi”. Mai mult, Simion şi-a luat angajamentul să cureţe partidul de apologeţii legionarilor, dacă aceştia nu-şi schimbă politica, fiindcă el vrea să conducă o Alianţă a „figurilor patriotice” îndreptată spre viitor, nu spre trecut.

În viitor, dar cu armele trecutului, cel puţin atâta vreme cât împotriva AUR nu vor fi luate măsuri ferme, iar Biserica şi alte instituţii importante nu se vor mai teme să pronunţe numele partidului atunci când îi critică extremismul.

Sabina Fati - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite