Politică

articolul anterior articolul urmator

Averile miniştrilor lui Ciucă: de la milionari la demnitari fără casă

10
30 Nov 2021 19:24:29
Autor: Radu Eremia
Kelemen Hunor, Nicolae Ciucă şi Sorin Grindeanu FOTO Inquam Photos)
Kelemen Hunor, Nicolae Ciucă şi Sorin Grindeanu FOTO Inquam Photos)

Cabinetul Ciucă are miniştri cu averi impresionate, care deţin numerose case şi conturi cu milioane de lei, dar şi demnitari aflaţi în portofolii-cheie care nu au locuinţă.

Prim-ministrul Nicolae Ciucă iese evidenţă prin veniturile sale consistente. Pensia de serviciu, primită ca fost militar, a fost în valoare totală de 215.000 de lei în 2020, în timp ce indemnizaţia de ministru - 168.000 de lei. Şeful Guvernului are o casă în Baloteşti (Ilfov), două terenuri intravilane (unul în Baloteşti, iar celălalt în comuna Pieleşti din judeţul Dolj). De asemenea, deţine două maşini, ani de fabricaţie 2006 şi 2020, economii de 190.000 de lei, dar şi credite în valoare de 230.000 de lei.

Sorin Grindeanu, vicepremier şi ministru al Transporturilor, a avut venituri de peste jumătate de milion de lei în 2020, suma încasată ca şef ANCOM fiind de 570.000 de lei, iar 4.000 de lei în calitate de deputat. Grindeanu deţine o casă în comuna Giroc (Timiş), un apartament în Timişoara şi un teren intravilan tot în Giroc. În conturi a strâns aproximativ 105.000 de euro şi 22.000 de lei, dar are de plătit şi un credit în valoare de 52.000 de euro, scandent în 2035.

Kelemen Hunor are mai multe terenuri în judeţul Harghita şi trei case. Două dintre case sunt în Cluj-Napoca, iar a treia în Cristuru-Secuiesc (Harghita). Vicepremierul are două maşini, cu an de fabricaţie 2004 şi 2020, dar şi tablouri ale unor artişti contemporani pe care le-a evaluat la 6.000 de euro. În conturile familiei se află aproape 180.000 de lei, dar are şi un credit în valoare de 57.000 de lei. Soţii sunt angajaţi ai UDMR, Kelemen Hunor cu un salariu anual de 147.700 de lei şi partenera sa a câştigat 86.000 lei, iar pentru demnităţile publice, deputat şi vicepremier, a primit 146.000 de lei în 2020.

Obiecte de artă şi bijuterii de valoare

De la social-democraţi ies în evidenţă Vasile Dîncu, ministru al Apărării, care a strâns în conturi 2,45 milioane de lei şi 46.000 de euro, dar a reuşit să dea şi împrumuturi de aproximativ 670.000 de lei. Dîncu şi soţia sa au o casă şi un apartament în Cluj Napoca, două maşini, cu ani de fabricaţie 1975 şi 2008, precum şi obiecte de artă în valoare de 25.000 de euro şi bijuterii de 20.000 de euro. Noul ministru al Familiei şi Tineretului, Gabriela Firea, are la rândul său bijuterii în valoare de 130.000 de euro, majoritatea fiind de dinainte de căsătorie, dar şi tablouri în valoare de 110.000 de euro. Deţine jumătate dintr-o casă de locuit în comuna Petrichioaia (Ilfov), dar şi cote părţi din trei terenuri din Sineşti (Ilfov) şi Petrichioaia. Firea a dat împrumuturi de 41.000 de euro, dar s-a împrumutat la rândul ei de la două persoane cu suma de 146.000 de lei. În 2020 a încasat, ca primar general, 182.000 de lei.

O avere consistentă are şi Alexandru Rafila, noul ministru al Sănătăţii. Rafila are pe numele său două apartamente (unul în Bucureşti, celălalt în Volunari), o casă în Râşnov (Braşov), patru terenuri intravilane (două în Otopeni, unul în Corbeanca şi ultimul în Râşnov), dar şi o maşină fabricată în 2018. Pe lângă acţiuni la Transgaz şi Banca Transilvania în valoare de 425.000 de lei, ministrul Sănătăţii are în conturi un milion de lei, 358.000 de euro, iar în numerar, circa 100.000 de euro. Aproximativ 450.000 de lei au fost veniturile social-democratului în anul fiscal 2020.

La polul opus sunt Adrian Chesnoiu şi Adrian Câciu. Noul ministru al Finanţelor, Adrian Câciu, are, conform ultimei declaraţii de avere, pentru anul fiscal 2019, doar jumătate dintr-un apartament de 42 de metri şi 50% dintr-un spaţiu comercial de 686 de metri. În schimb, Câciu are două autoturisme, unul din 2010, celălalt din 2018, iar ca venituri, aproximativ 200.000 de lei. Ca datorii, are un credit de 80.000 de lei, un leasing de 75.000 de lei şi un overdraft de 13.500 de lei.

Chesnou (Agricultură) nu are case sau apartamente, ci doar un teren în Ciorogârla (Ilfov). Veniturile acestuia din 2020 se ridică la puţin peste 100.000 de lei, având un credit de 350.000 de lei scadent în 2035. 

Împrumuturi de peste un milion de lei

De la liberali, în evidenţă iese ministrul Energiei, Virgil Popescu, deţinătorul a 16 terenuri (din care patru intravilane). Împreună cu soţia are două case şi două apartamente, iar în conturi, aproximativ de 320.000 de lei şi 80.000 de euro. Popescu a acordat împrumuturi în nume personal către diferite firme, în valoare de 930.000 de lei, şi un împrumut către o persoană fizică, de 160.000 de lei. Din salarii a încasat anul trecut circa 230.000 de lei.

Lucian Bode, ministrul de Interne, are o casă în Zalău (Sălaj), dar şi un apartament în Cluj-Napoca. Deţine un singur autoturism, un Mercedes Benz achiziţionat în 2016. Cel mai mare credit ipotecar al familiei Bode este de aproximativ 240.000 de lei, pe lângă cel de 29.000 de euro şi unul de nevoie personale de 19.755 de lei. 171.000 de lei a încasat Bode în 2020 ca deputat şi ministru. 
 
Bogdan Aurescu, ministrul de Externe, deţine două apartamente în Bucureşti şi conduce o maşină cu an de fabricaţie 1015, iar în conturi are peste 360.000 de lei şi 116.000 euro. Veniturile sale au fost în 2020 de aproximativ 285.000 de lei, iar la bănci are o datorie de 57.000 de euro care este scadentă în 2041.
 
Sorin Cîmpeanu are un teren în Otopeni şi un apartament în Bucureşti. Familia mai are în construcţie o casă, care nu apare ca fiind finalizată şi care are o suprafaţă utilă de 486 mp. În conturi are aproximativ 600.000 de lei. Ministrul, dar şi soţia sa, au primit diferenţele din activitatea managerială, didactică şi de cercetare, plus diferenţe salariale din perioada octombrie 2008 – 2011. Sorin Cîmpeanu a încasat peste 388.000 de lei, iar soţia peste 268.000 de lei. La acestea se adaugă venituri de peste 173.000 de lei obţinute de oficialul guvernamental anul trecut. Un total de peste 800.000 de lei. El mai deţine şi trei maşini, din care două de colecţie. Creditele luate de demnitar ajung la 550.000 de lei.

Titularul de la Justiţie, Cătălin Predoiu, are una dintre cele mai subţiri declaraţii de avere. Predoiu nu are o locuinţă sau terenuri, însă deţine un autoturism cumpărat în 2021, precum şi ceasuri cu o valoare estimată de 5.000 de euro, dar şi obiecte de artă, tabouri şi cărţi, cu o valoare estimată de circa 10.000 de euro. Veniturile pe 2020, aferente funcţiilor de ministru al Justiţiei şi deputat, precum şi prezenţei în CSM, se ridică la 284.700 de lei, în timp ce în conturi are agonisiţi doar aproximativ 50.000 de lei.

Cum stau UDMR-iştii

Dintre miniştrii UDMR, Carol Novak (Sport) a strâns resurse importante. Demnitarul are patru apartamente, trei fiind în Miercurea Ciuc şi unul la Budapesta. Deţine o maşină, an de fabricaţie 2012, iar în conturi are peste 180.000 de lei. Ministrul Tineretului şi Sportului a obţinut anul trecut premii în valoare de 97.000 de lei, iar veniturile sale au fost de circa 65.000 de lei.

Cseke Attila, ministrul Dezvoltării, are o casă în Oradea, doua autorisme, unul din 2017 şi unul din 2017, iar în bănci depozite de 140.000 de lei ş 25.000 de euro. Singurul său venit a fost cel de parlamentar, adică 144.000 de lei în anul fiscal 2020. Colegul său de partid, Tanczos barna (ministrul Mediului), are cinci terenuri în Sîncrăieni (Harghita), dar şi o casă. În conturi are aproximativ 570.000 de lei, iar în nume personal a împrumutat o firmă cu 175.000 de lei.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

Iulian Arion
30.11.2021, 19:34:07

"Firea a dat împrumuturi de 41.000 de euro, dar s-a împrumutat la rândul ei de la două persoane cu suma de 146.000 de lei." Sunt practici de tip mafiot daca nu au fost facute prin virament bancar. Practica de tip mafiot este incasarea mitei. Beneficiarul se prevaleaza de contractul de imprumut. Daca exista un scadentar al rambursarilor prin virament bancar, nu mai este infractiune.

-28 (34 voturi)
Ludwig
30.11.2021, 19:54:47

Kelemen parca e din poze din acelea: a disparut de acasa numitul Kelemen, are probleme, e in tratament...

+10 (10 voturi)
ion carutasul
30.11.2021, 20:09:27

Averile sunt alea declarate in tarișoara asta . Am vrea sa le stim pe alea adevarate !

+2 (2 voturi)
m lupascu
30.11.2021, 20:17:53

- a revenit omicron13

-7 (9 voturi)
Niculaie Ionel
30.11.2021, 20:54:32

În urmă cu vreo trei ani, am avut un job de câteva săptămâni în sediul Vogue din Londra, în Hanover Square. Fusesem trimis să supraveghez modernizarea a două etaje – recompartimentare, mobilier nou, mochetă schimbată, lucruri de genul ăsta. În prima fază, s-au dărâmat niște pereți, s-a demontat mobila veche și s-a scos sticla temperată care separa birourile. Toată munca asta grea, inclusiv căratul tonelor de deșeuri, a fost făcută de o echipă formată din patru români. Rolul meu acolo era să le spun ce să dărâme dar și să veghez la respectarea regulilor de protecție a muncii. Să nu-și rupă ceva, să nu se taie sau să nu lovească pe cineva. Era o muncă grea, murdară și periculoasă. Oamenii ăia aveau ca sarcină să demonteze totul, să dărâme, să aibă grijă să nu se rănească, să încarce toate deșeurile în pubele iar apoi să le transporte în afara clădiri, la skip. La sfârșitul fiecărei zile de lucru, locul trebuia curățat ca-n palmă, chiar dacă a doua zi dimineață urma să o luăm de la capăt. Printre cei patru era și un băiat de vreo 24 de ani. Scund și bine făcut, tot timpul cu zâmbetul pe față. Muncea cât ceilalți la un loc, nu se plângea niciodată, venea primul, pleca ultimul. Îl găseam în fața clădirii dimineața, bându-și cafeaua cumpărată de la Nero și nu părăsea șantierul până nu se asigura că toate sunt la locul lor. Nu vorbea prea mult, însă nici nu era ursuz. Se vedea însă că preferă să-și vadă de treabă, decât să se bage prea mult în discuțiile cu ceilalți trei români. După vreo trei zile, eram în fața clădirii, fumând o țigară. A ieșit și el, plin de praf și gâfâind de la pubelele pline ochi cu bucăți de rigips pe care tocmai le adusese la parter. I-am spus să ia o pauză, că nu ne aleargă nimeni să terminăm mai devreme de 7-8 zile lucrarea de demolare. S-a așezat pe asfalt, cu spatele sprijinit de perete și a scos o pungă cu bomboane. L-am întrebat dacă era de multă vreme în Londra. Mi-a răspuns că sosise de vreo două luni iar ăsta era al doilea lui job în construcții. Terminase facultatea de educație fizică și sport și fusese nevoit să plece din România. Avea mare nevoie de bani, maică-sa se îmbolnăvise de cancer iar de taică-său nu mai știa nimic de vreo zece ani, plecase de acasă într-o după-masă și nu se mai întorsese. Vorbea calm și articulat, privind aproape exclusiv punga cu bomboane de ciocolată pe care o muta dintr-o mână în alta. Nu i se mișca niciun mușchi pe față. Avea maxilarul puternic, dinții albi și niște ochi căprui, pe care și-i ridica din când în când spre mine. L-am întrebat dacă a făcut sport, gândindu-mă la facultatea pe care tocmai o terminase. A ezitat câteva momente și a confirmat, dând din cap. Era halterofil de performanță. Câștigase câteva titluri naționale și fusese vicecampion european la juniori, dacă nu mă înșel. Cred că participase și la vreo două campionate mondiale, nu-mi mai aduc bine aminte toate detaliile. Mi-a arătat fotografii cu el pe podium, cu medaliile la gât, precum și secvențe video din diferite competiții. Am stat o vreme cu telefonul lui în mână, urmărindu-l cum smulge halterele de pe podea, cum este îmbrățișat de antrenor sau cum stă cu mâna la inimă pe podium. În timpul ăsta, rămăsese așezat lângă zidul clădirii, ronțăind câte o bomboană. I-am dat telefonul și nu am găsit nimic inteligent să-i spun. Băiatul ăsta era campion la haltere, concurase cu cei mai buni sportivi din lume iar acum demola pereți de rigips și căra pubele pline cu deșeuri pe un șantier în Londra, ca să-și poată ajuta mama bolnavă de cancer. Mi s-a făcut rușine. Rușine că un astfel de om a ajuns să mănânce bomboane, plin de praf din cap până-n picioare și că eu am ajuns să-i spun să ia o pauză, ca să se odihnească. În loc să fie antrenor sau profesor de sport, să-și urmeze vocația, în loc să concureze pentru noi titluri, venise aici ca să muncească din greu, pentru că în România nu avea nicio șansă să-și întrețină mama bolnavă. Fusese unul dintre sportivii de top iar țara pentru care câștigase medalii nu l-a prețuit suficient cât să-l păstreze, ajutându-l să-și urmeze visul. Asemenea atâtor alți oameni valoroși, băiatul ăsta plecase din țară de disperare. A preferat să-și rupă spatele ridicând cu brațele sale puternice partiții de birou din sticlă temperată în loc să ridice deasupra capului haltere care i-ar fi adus medalii. L-am felicitat încurcat, zâmbind idiot. Nu știam ce-aș mai fi putut spune în contextul ăla. Mi-a mulțumit, s-a ridicat, și-a băgat punga cu bomboane în buzunarul pantalonilor plini de praf și s-a întors după pubele, să le scoată din clădire. Timp de câteva minute, l-am ajutat în tăcere să arunce rigipsul în skip. Mi-ar fi fost rușine să-l privesc cum muncește, în timp ce aș fi pufăit din țigară. Știu că sună cam patetic, dar m-am simțit mândru să muncesc câteva minute alături de un campion. Mi-am amintit de povestea asta, privind teatrul politic mizerabil care se desfășoară zilele astea în România, sub ochii noștri. Mă gândeam la miniștrii ăștia propuși de PSD și PNL. Mulți dintre ei nu au nicio treabă cu domeniile peste care au devenit jupâni. Habarniști, băgători de seamă, panglicari, incompetenți, tupeiști, artiști în descurcăreală. Așa ajungi ministru în România, nu prin performanță. Cu cât știi mai puțin, cu atât ai mai multe șanse. Tot ce contează e să intri în sistem. Să stai la șpriț cu cine trebuie. Să pupi în fund pe cine te poate ajuta în carieră. Să ai gura mare și să dai cu pumnul în masă. Să te strecori, să minți, să te descurci. Să te pricepi la combinații, să profiți de ceilalți, să folosești sistemul în favoarea ta. Pe ceilalți, anonimii, oamenii bine pregătiți profesional, cei care au înregistrat performanțe notabile în domeniile în care muncesc și care nu știu sau nu vor să dea din coate, nu-i vede nimeni. Unii sunt încă în România, alții au plecat în străinătate. Cunosc oameni extrem de valoroși în țară, care nu vor avea niciodată șansa să conducă vreun minister, deși ar putea să o facă în cel mai competent mod. În Londra am cunoscut experți în cibernetică, fotografi extraordinari, medici apreciați și, iată, sportivi de performanță. Oricare dintre ei ar merita să fie măcar o zi miniștri. Ar fi infinit mai capabili decât majoritatea celor care formează acest jalnic guvern, în care incompetenții, hoții și lipsiții de rușine s-au aliat, bălind la cele 30 de miliarde de euro oferiți de UE. Pentru că da, doar de bani le pasă. Uneori așa mă gândesc: că adevăratul guvern al României nu e la Palatul Victoria. Adevărații miniștri nu-s plimbați cu limuzinele de colo-colo. Nu. Miniștrii României sunt ascunși de ochii lumii, făcându-și treaba în anonimat, în țară sau peste granițe. Sunt românii care lucrează pentru NASA, Google ori Microsoft. Sunt cei care operează cancere în Austria și America. Sunt cei câțiva funcționari din ministere care își consumă viețile construind proiecte care aduc miliarde României. Sunt sportivii care și-au pus medaliile în sertar iar apoi au plecat să muncească prin capitalele Europei. Printre ei și printre mulți alți anonimi sunt cei care ar trebui să fie miniștrii noștri. Ei ar trebui să alcătuiască guvernul, să conducă țara, să fie lăsați să facă reforme. Dar, desigur, nu vor fi vreodată. România nu va fi niciodată a lor, ci mereu va aparține leprelor patentate, lipsiților de rușine, hoților profesioniști, incompetenților și combinagiilor. Avem ce prețuim. Asta-i tot.

+4 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (10)

Modifică Setările