Balet cu Cioloş şi lebăda neagră

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Va reuşi Dacian Cioloş să refacă o coaliţie de centru-dreapta PNL-USR-UDMR?
Va reuşi Dacian Cioloş să refacă o coaliţie de centru-dreapta PNL-USR-UDMR?

Preşedintele îşi joacă ultimul rest de credibilitate. Vătămat grav de risipa sa de decizii eronate ce-au iscat criza, Iohannis ar trebui să ştie că Cioloş e una din ultimele două săgeţi din tolba creditului său politic.

În timp ce surpriza iscată de "lebăda neagră" a preşedintelui Iohannis, cum ar putea fi calificată uimitoarea desemnare, ca premier, a lui Dacian Cioloş, face loc scepticismului, baletul politic lansat astfel e tot mai greu de urmărit şi înţeles pentru românii care se confruntă dureros cu criza.

Conform eseistului Nassim Taleb, "lebăda neagră" e un eveniment izolat, ivit de dincolo de orizontul aşteptărilor uzuale, cu un impact uriaş, căruia i se atribuie, post-factum, o falsă predictibilitate.

Divorţul dintre fapte şi vorbe, mesaje şi percepţia lor

La fel de uimitoare a părut desemnarea ca premier, în plină criză politică şi guvernamentală, cu un număr record de morţi în pandemie şi cu terifianta experienţă a exploziei preţurilor energetice în prag de iarnă, a liderului unui partid situat pe locul trei în parlament şi masiv vituperat, în prealabil, pentru părăsirea coaliţiei, de către preşedinte, premier şi oamenii lor din PNL. Chiar şi după actul desemnării, facţiunea Cîţu a continuat să împingă formaţiunea premierului desemnat spre o coaliţie cu AUR şi PSD, ca pentru a adeveri acuzele neacoperite ale preşedintelui şi premierului, că USR PLUS ar fi încheiat o alianţă cu adversarii politici de la extremele spectrului politic.

Toate acestea iscă o tot mai amplă perplexitate. Se cască astfel şi mai adânc o mai veche prăpastie între fapte şi vorbele politicienilor, între promisiunile, programele, mesajele şi intenţiile lor, între logică şi fracturarea ei, între partide, actori politici relevanţi şi percepţia lor. Rodica Culcer, un analist politic cu experienţă, a concretizat o parte a problemei evidenţiind "fractura logică a PNL", care a "tot repetat că vrea să refacă coaliţia cu USR şi UDMR, dar când USR (a propus) refacerea ei, PNL i-a trimis la PSD şi AUR. Aşadar, cum doreşte PNL sa refacă coaliţia?"

Parte din problemele noastre cognitive cu lebedele negre, afirmă Taleb, e că suntem programaţi să ne concentrăm pe chestiuni specifice, nu pe generalităţi, pe ceea ce ştim, nu pe ce ignorăm, ratând şanse şi oportunităţi de a ne elibera din sertare şi de etichete, de a ne lărgi orizontul, de a-i răsplăti pe cei capabili să-şi imagineze ceea ce pare imposibil. E vorba de o "încremenire în proiect".

Ea e şi sursa nepotrivirii "coregrafice" implicând un potenţial impact major asupra "baletului" de pe scena politică românească, generată de divorţul dintre personaje, mesaje şi percepţia lor. Cel mai relevant actor politic al momentului, şeful statului, Klaus Iohannis, pare de pildă să ignore contextul şi dinamica reală a evenimentelor pe care le-a declanşat prin declaraţii şi decizii, de când a devenit preşedinte-jucător, precum şi efectul lor asupra celorlalţi actori politici şi ai naţiunii.

image

Lumină verde pentru PNRR: Şefa CE, Ursula von der Leyen (în centrul imaginii), Klaus Iohannis şi Florin Câţu - Bucureşti, 27.09.2021

Ca atare, el riscă să rateze şi semnificaţia eşecurilor şi consecinţelor ce se prefigurează la orizont în urma incapacităţii probabile a lui Dacian Cioloş de a coagula o majoritate parlamentară solidă, rămânând orb la pericolul "lebedei negre" a preşedinţiei sale: suspendarea şefului statului şi primejdia demolării democraţiei, prin ascensiunea şi reaccesul la putere ale extremismului.

Seria de greşeli decredibilizatoare, prefigurând riscul erorii fatale

N-ar fi prima sa eroare. Într-o discuţie cu jurnaliştii care îl însoţeau la New York la Adunarea Generală a ONU, preşedintele României a prevăzut, în septembrie, că actuala criză politică "se va tranşa după congresele PNL şi USR PLUS". Iohannis a mai greşit, tot atunci, arătându-se încredinţat că nu va urma o "demitere a guvernului după cele două congresele (ale PNL şi USR), iar premierul...va conduce executivul până la următoarele alegeri...neexistând motive să fie demis".

Moţiunea de cenzură i-a invalidat brutal aprecierile şi predicţiile, devoalându-i calculele politice, pe care adepţii săi, tot mai puţini, le consideră demne de o "inteligenţă tactică şahistă", ca fiind bazate în realitate nu atât pe o gândire raţională, ţinând cont de realităţi, cât pe una deziderativă, pe nădejdi pioase.

Toate acestea i-au ciobit credibilitatea progresiv. Cu efecte nu mai puţin serioase asupra credibilităţii sale ca preşedinte chibzuit şi interesat de stabilitatea ţării şi a guvernării ei se dovediseră anterior atitudinile lui binevoitoare faţă de măsurile vexându-i pe partenerii de coaliţie ai premierului, considerat a fi protejatul său, ca şi faţă de posibilele consecinţe ale politicii lui Cîţu. Apoi, nu reuşise să estimeze corect reacţiile USR la aceste politici, subestimase fatal pericolul colaborării punctuale în parlament pentru debarcarea guvernului şi nu prevăzuse ecourile critice stârnite în presă de ansamblul greşelilor sale, distrugându-i imaginea de bun strateg.

Preşedintele şi factorul penelist

În plus, ingerinţele sale repetate în competiţia internă din PNL l-au prefăcut pe Iohannis în şeful de facto al naţional-liberalilor. Această metamorfoză i-a prejudiciat rolul constituţional de arbitru imparţial şi l-a transformat în ochii unei părţi a clasei politice şi a electoratului în factorul decisiv al scindării formaţiunii de odinioară a Brătienilor şi al procesului punerii pe butuci a guvernării. Cu ea aruncată în aer şi cu un PNL în criză şi tot mai impopular, în sondaje, şi scindat aparent iremediabil, mulţi români şi-au investit speranţele de mai bine în "mintea de pe urmă" a preşedintelui, manifestată în desemnarea lui Cioloş ca lider al unei virtuale alianţe guvernamentale de centru-dreapta.

Or, date fiind semnalele din interiorul PNL, această refacere a coaliţiei pare utopică, iar frumosul vis Cioloş pe cale de a se destrăma. Ce nu pare a înţelege, dacă-l spulberă, preşedintele - care l-a generat spre satisfacţia unora din susţinătorii săi care-l consideră o manevră genială, căci îl delestează de răspundere şi pe şeful statului, şi facţiunea Cîţu din PNL - este că, odată cu destrămarea visului Cioloş, îşi joacă şi Iohannis ultimul rest de credibilitate.

Căci un atare eşec ar reactualiza toate reproşurile generate de Iohannis ca preşedinte-jucător. Nu-l vor ierta nici comentariatul, nici românii, care sunt de părere în proporţie de aproape nouă din zece că ţara merge într-o direcţie greşită, un verdict crunt pentru un preşedinte-jucător.

Decontul probabil

Se va reitera că, vătămat grav de incapacitatea sa de a-şi recunoaşte greşelile, de a se lăsa sfătuit de bine şi de consecutiva risipă de decizii eronate pe care le-a adoptat, iscând criza, Iohannis ar fi trebuit să ştie că Cioloş e una din ultimele două săgeţi din tolba creditului său politic.

Şi pare cert că tot el va deconta, până la urmă, orice nou eşec de restabilizare a României, dacă îşi iroseşte şansele. De pildă, dacă va fi tras săgeata Cioloş în văzduh, pentru a-şi da timp să pregătească un "USL 2.0" cu PSD, aşa cum reiese din semnalele lansate din interiorul PNL, care exclud varianta acceptării lui Cioloş de către facţiunea Cîţu. Care e percepută ca facţiunea Iohannis. Care e perceput ca şeful de facto al PNL. Or, dacă preşedintele ar irosi-o apoi şi pe ultima din tolbă, desemnarea unui penelist acceptabil, apt să soluţioneze ce pare cvadratura cercului, în speţă refacerea unităţii PNL şi a majorităţii de centru-dreapta cu USR şi UDMR, după naufragiul ca premier desemnat al lui Cioloş, ar urma prelungirea sine die a instabilităţii şi crizelor.

image

Afiş electoral USL cu Victor Ponta (PSD) şi Crin Antonescu (PNL) - Bucureşti, 08.12.2012

Asupra cui s-ar revărsa furia generată de ele? De "numărul imens de morţi din valul 4... 100% cauza eşecului a guvernării, a ambiţiilor lui Florin Cîţu de a deveni şeful PNL şi a impasibilităţii preşedintelui Iohannis, mult mai preocupat de cine va conduce PNL-ul decât de catastrofa medicală care se prefigura încă din vară”, estima, încă de marţi, jurnalista Emilia Şercan.

Cu mânia generală de după dispariţia din prim plan a unui Dacian Cioloş eşuat în Parlament s-ar confrunta, probabil, cel mai relevant actor politic rămas în scenă, cel care, şi în percepţia populară, ar fi cotat ca principalul vinovat al perpetuării crizelor. Din care măcar cea politică ar fi putut fi evitată lesnicios printr-un simplu pas în spate al protejatului său, Cîţu, şi un cuvânt prezidenţial cu greutate, determinând PNL să se auto-extragă, ca Münchhausen, din marasm şi să se împace cu USR.

Promovarea suspendării, ideea eliminării preşedintelui de pe scena politică, un soi de "lebădă neagră" pentru Palatul Cotroceni, ar căpăta forţă de atracţie şi ar dărui, eventual, partidelor o popularitate atât de amplă, încât ar putea antrena inevitabilitatea transpunerii ei.

Ce hram poartă, în aceste condiţii, decizia lui Cioloş şi a USR de a-şi asuma, fără şanse reale, răspunderea guvernării? Li se va reproşa şi lor participarea la un balet nedemn, la un politicianist joc de imagine şi la machiaverlâcul unei manevre menite să probeze maximă responsabilitate, în condiţiile în care cleptocraţii îi tot acuză pe fostul premier Cioloş şi USR-ul de a "lăsa ţara la greu".

Acesta pare a fi substratul primordial al noii versiuni politice de "cronică a unei morţi anunţate", al "cacealmalei" desemnării lui Cioloş ca premier, după cum a numit-o fostul premier şi lider al PNL, Ludovic Orban. Care, înaintea demisiei sale de la şefia Camerei Deputaţilor, o promisiune onorată întărindu-i credibilitatea într-o scenă politică a făgăduielilor nerespectate şi, spre a-l parafraza pe demisionarul "agent de influenţă" Lazăr Neacşu, a securiştilor care "ştiu că va câştiga PSD", a deplâns nesocotirea "principiului loialităţii constituţionale", ce reclamă trimiterea în arenă a unui parlamentar cu şanse.

Or, şi aici e plauzibil ca astuţia socotelii de la Cotroceni să nu se potrivescă defel cu dansatorii din târg. Căci nu e exclusă altă mutaţie în percepţii. De pildă ca, în ciuda beţelor puse de sistem în calea lui, popularitatea USR-ului să ia rapid proporţii, hrănită de imaginea unui Cioloş dansator flexibil, dar competent, cinstit, serios şi ideal ca lider politic pe timp de criză, fiindcă se arată echilibrat şi sobru în tot ce face

Totodată, în conformitate cu tendinţa simplificatoare, semnalată de Taleb, mulţi vor afirma ceva mai puţin delicat decât filosoful Ioan Stanomir, că, pentru "eşecul statului român", de care "a vorbit, olimpian, Preşedintele Republicii..., şeful statului e unul dintre principalii responsabili".

Petre M. Iancu - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite