Banii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Indiscutabil, tema principală de dezbateri pentru săptămâna ce se încheie astăzi a fost aceea a banilor. Nimic deosebit - veţi spune - despre bani discutăm zilnic. O facem din varii motive, însă cel mai adesea fiindcă banii nu ne prea ajung. Şi că, în pofida promisiunilor electorale, continuăm să ne ducem de pe-o zi pe alta viaţa.

Marea „inovaţie“ adusă de ultimele şapte zile e că mai toată lumea - presa, societatea civilă, cetăţenii simpli - a fost mai puţin preocupată de banii proprii, cât de banii altor oameni. Îndeosebi, de banii celor binecuvântaţi de lege sau de legi cu ceea ce îndeobşte se cheamă „pensii speciale“, chiar dacă nu întotdeauna sintagma respectivă a fost utilizată riguros exact în feluritele conversaţii pe tema banilor.

De fapt, ne-au interesat mai abitir ca altădată pensiile mari, pensiile cu multe zerouri, fie ele „speciale“ sau „de serviciu“ încasate de foştii parlamentari sau magistraţi, de foştii salariaţi ai Tarom, de foştii diplomaţi ori angajaţi din serviciile de forţă, fie ele armată (să fie vorba doar despre magistraţii militari, aşa cum spun unii, sau şi de generalii în rezervă şi cu păcate multe, cum crede d-na Alina Mungiu -Pippidi?), poliţie, jandarmerie sau servicii secrete, de foştii activişti ai PCR şi foştii ofiţeri ai Securităţii. Lista acestor foşti este, din păcate, după cum se vede, teribil de lungă şi nu am nici pe departe pretenţia că aş fi epuizat-o în enumerarea de mai sus. 

Prin controversele înfocate purtate în ziare, prin talk-show-uri televizate, la cozi, în parc sau cu ocazia întâlnirilor întâmplătoare, trebuie să recunoaştem că am depăşit zdravăn cadrele discuţiei iniţiale. Mai exact acele cadre între care le-ar fi plăcut guvernanţilor să ne situăm. Astfel încât să îşi afle justificarea măsurilor adoptate de Cabinetul Tudose vinerea trecută. Măsuri care nu prea sunt conforme cu ceea ce clamau Olguţa, tovarăşa Rovana, daddy Dragnea anul trecut, când erau în opoziţie şi nu le plăcea nimic din ceea ce intenţiona să facă guvernul condus de dl. Dacian Cioloş.

D-na Lia Olguţa Vasilescu - ilustrissimă italienistă şi incontestabilă fiinţă poliglotă, posesoare a unei diplome de doctor în Sociologie, diplomă bănuită a nu fi fost luată tocmai pe cinstite, doamna Carmen Dan, la rându-i femeie norocoasă, posesoarea unei miraculoase cariere, propulsată din condiţia de secretară de şcoală generală la aceea de senatoare şi mai apoi, la poziţia de ministru de Interne, poate chiar premierul Mihai Tudose ar fi preferat să discutăm aprins doar despre pensiile mari, exagerate ale ofiţerilor de Armată şi de Poliţie. Şi nu, nicidecum despre toate. În nici un caz despre acelea ale generalilor „cu probleme“, ale generalilor fideli PSD, ale genialilor generalissimi Alina Neagu şi Gabriel Ciocoiu. Aceştia din urmă insi care de abia au depăşit 40 de ani,pensionaţi, istoviţi fiind de atâta muncă, boli şi sacrificii pentru ţară, beneficiari de pensii grase şi, mai apoi, rechemaţi „sub arme“, la dorinţa de nerefuzat a doamnei Carmen Dan. Căci cine o refuză pe doamna Carmen îl refuză pe însuşi Daddy Dragnea şi asta poate dăuna grav carierei, dar şi veniturilor ulterioare.

Se vede de la o poştă că nu e deloc pe placul actualei echipe guvernamentale, dar nici pe acela al coaliţiei PSD-ALDE că discutăm şi despre aberaţiile financiare aduse deja de Legea salarizării unitare. Devenite vizibile ele arată că legea în chestiune nu este altceva decât o lamentabilă încropeală amatoricească pentru care duduia Lia Olguţa Vasilescu aştepta să i se construiască deja statuie adevărată, nefiindu-i suficientă statuia din cuvinte ce i-a fost durată, înaintea crizei guvernamentale, de neobosita nouă Mioriţă pesedistă, primăriţa generală a Capitalei, d-na Gabriela Firea.

Nu, nu e bine, nu se face să vorbim despre indemnizaţiile dublate ale parlamentarilor sau despre ce salarii şi-au tras mai nou primarii ori preşedinţii de consilii judeţene. Nu e bine să observăm că, dacă prin anii 90 cu toţii eram invidioşi pe salariul femeii de serviciu de la Renel care îl depăşea cu mult pe cel al unui profesor, astăzi crăpăm de invidie contemplând salariul de care are parte femeia de serviciu din Primărie.

Ajungem astfel la a doua noutate adusă de săptămâna care se încheie. Nu ne-am limitat să vorbim despre bani doar din perspectivă economică (bugetul de pensii crapă! - striga cât o ţinea gura inenarabila Olguţă, alţii, din afara PSD, spun că s-a ajuns deja demult la fundul sacului şi că grecizarea ţării ar fi o chestiune iminentă), ci şi din punct de vedere politic.

Căci mulţi sunt analiştii neînregimentaţi puterii actuale care susţin că modificările preferenţiale, sau, mai exact cu schepsis, la legile pensionării au un vădit substrat politic. Iar o atare ipoteză, din câte se pare, nu prea este pe placul nici al lui Dragnea, nici al lui Tăriceanu, nici al lui Tudose, dar nici al preşedintelui Klaus Iohannis.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite