Banii candidaţilor

Campania electorală înseamnă bani. Mulţi bani. Am aflat din decalraţiile de avere ale candidaţilor pentru demnitatea supremă, Preşedintele/Preşedinta României, cât de săraci sau bogaţi sunt, câte case şi automobile deţin, care este venitul lor anual din ceea ce fac. În schimb, nu am aflat nimic despre banii pe care aceştia i-au investit în campania electorală şi, mai ales, cine a contribuit.

Discursul unui fost congressman american despre finanţarea campaniilor electorale mi-a reamintit de o problemă româneasca pe care nu o abordăm prea des în mass-media. Mike Kopetski, fostul congressman democrat, susţinea: „finanţele campaniei electorale reprezintă baza corupţiei ulterioare” (29.10.2014, Washington), referindu-se la potenţialul unor companii de a cumpăra influenţă prin susţinerea financiară a unor candidaţi.

Din acest motiv, spunea el, unii candidaţi americani îşi stabilesc praguri superioare, în sensul în care acceptă donaţii cu valoare maximă declarată. Şi, mai mult, în termen de 24 de ore orice fel de donaţie este publică! Deci, americanii ştiu cine finanţează campania unui candidat şi mai ales cu ce sumă.

Nu este şi cazul nostru. Am incercat să aflu cât costă campania celor 14 candidaţi la Presedinţie din surse publice, respectiv site-urile lor de campanie. Niciun candidat la funcţia şi deminitatea supremă în stat nu oferă informaţii privind bugetul lor de campanie. Niciun candidat nu comunică numele şi contribuţia sponsorilor de campanie. În schimb, unii dintre aceştia ne aduc la cunoştiinţă lista de „vedete” susţinători, nu cu banii, ci cu gândul! Deci, ar putea să listeze, la fel de bine, cine contribuie în campanie cu bani cash, servicii şi bunuri de tot felul (de exemplu: publicitate, social media, tipografie, transport, masă pentru voluntari, ulei pentru „săraci”, pliante pentru „clasa mijlocie” şi baluri pentru „bogaţi” etc).

Faptul că nu o fac, pentru mine, nu poate decât să contribuie la acel gând negru, la acea suspiciune confirmată şi de congressman-ul american. Cine finanţează campania electorală are un interes, nimeni nu ar băga bani dezinteresat. Iar, cel puţin teoretic, interesul poate fi ideologic – susţin un candidat pentru că promovează o ideologie în care cred –, sau mercantil – investesc într-o afacere rentabilă. Nu am nici un motiv să cred că ideologia are vreo relevanţă în România capitalismului de cumetrie, ci cred că fiecare candidat cu potenţial este legat bine în lanţurile capitaliştilor mioritici dornici să măsoare “ the return of investment and profit”, toate acestea sub gatanţia protecţiei viitorului preşedinte/preşedintă, oricine ar fi acesta/aceasta.

Astfel, nu te pişa pe el de vot, anulează-l!