Băsescu, absolut necesar

„- Domnu’ Preşedinte, haideţi aici la umbră, lângă mine, cu doamna Maria!”  Aplauze şi urale salută invitaţia amfitrioanei de pe scenă.  Preşedintele prinde din zbor ideea şi vine din flancul mulţimii către scenă. E uşor de văzut în tricoul său albastru deschis, în fapt, tricoul de luptă. E mai slab decât îl ştiu şi neobişnuit de transpirat.  Însă, e la fel de volubil ca în trecut. Se simte bine între oameni, strânge mâini şi râde tare.

Diferenţa e că acum lumea nu se mai repede să-l atingă, să-l strângă în braţe. Ba, parcă preşedintele e cel care caută mâinile din jurul său. Şi pare că acum mulţimea, deşi îl place, se dă la o parte din calea sa.  Ba, unul din ciobanii de la Jina l-a şi condus cu o privire care se întreba: Ăstă mic, mă, să ne fi învârtit pe degete atâta amar de vreme?

Şi negreşit, domnul Băsescu ştie să facă lucrul ăsta bine de tot. Pe scena de la Jina le urează de bine oamenilor, îi linguşeşte un pic spunându-le că-s gospodari, dansează un pic ridicol cu un clop pe cap şi o cheamă musai lângă el pe doamna Maria, al cărei capital de simpatie e impecabil. Ba se întoarce din drum să transmită sănătate tuturor copiilor din public.  O făcuse şi cu o săptămână înainte în altă comună. Probabil latura părintească a preşedintelui va fi scoasă în evidenţă şi mai mult de consilierii săi, odată ce va deveni bunic.

Dacă e să te mai uiţi la ce-a mai făcut dl. Băsescu în ultimele zile, o să vezi că a fost la un târg de fete, că s-a întâlnit pur întâmplător cu un vas al poliţiei de frontieră (dacă e aşa, iar marinarii ăia nu ştiau că Preşedintele se dă cu barca pe acolo, chiar avem o problemă), ba mai mult, a înghiţit o găluşcă fierbinte rău de tot, cerându-şi scuze din cauza lui Sebastian Lăzăroiu, dând astfel satisfacţie la sute de mii de inamici.

Aşadar, un preşedinte în campanie electorală. Semnele sunt uşor de citit şi probabil că şi o parte din scopuri. Unul din acestea se referă clar la viitorul Partid al Mişcării Populare. Preşedintele vrea să lase o moştenire concretă pe zona dreptei. Ceva sau cineva care să-i ducă ideile mai departe. Vrea o maşinărie politică prin care să-şi păstreze influenţa. Un ansamblu pe care să-l folosească în viitoare negocieri. Plus că nu şi-a clarificat nici măcar lui dacă va mai avea un viitor politic. A! Să nu uit: o formaţiune politică în România te mai şi ajută cu influenţa sa în zona justiţiei, dacă se mai arată vreun dosar la orizont.

Dar toate aceste motive personale sunt mai puţin importante în ceea ce mă priveşte. Ce face acum Traian Băsescu - gândit sau nu - e important din cu totul alt punct de vedere. După ce manevrele sale au dus la prăbuşirea scenei politice, care are doar un singur actor, acum Preşedintele face o reparaţie absolut necesară, chiar dacă involuntară.

Doar presa de una singură nu poate controla o putere. E nevoie şi de un actor politic care să contabilizeze greşelile unei puteri excesive.

Traian Băsescu e pilonul pe care se construieşte opoziţia la o putere neobişnuit de mare.  Comparabilă doar cu ceea ce a avut el în mână prin 2009. O forţă politică cu 70 la sută procent în Parlament şi cu o opoziţie incertă în PDL, necoaptă în MRU sau pur şi simplu aventurieră în cazul PP-DD tinde să devină discreţionară. Să acapareze. Să nu dea socoteală, să greşească sau să ignore. Trecutul apropiat (Năstase şi Băsescu) e cea mai bună dovadă. Doar presa de una singură nu poate controla o putere. E nevoie şi de un actor politic care să contabilizeze greşelile unei puteri excesive. Un model care a funcţionat bine în epoca Năstase, dar şi în primul mandat Băsescu. În România asta e o chestiune de sănătate publică. Altfel spaţiul liber tinde să fie folosit de tot felul de populişti periculoşi cum se întrevăd la noi sau se văd mai bine în Italia.

Aşa că, voit sau nu, pe final de mandat, Preşedintele face un serviciu public care ar fi trebuit să fie piatra de temelie a întregii sale guvernări: găsirea unui echilibru politic. Asigurarea că în România nu există forţe politice de necontrolat, că nimeni nu are decât temporar puteri mai mari decât le poate gestiona. E un obiectiv ratat până acum de Traian Băsescu. În orice caz însă, un obiectiv care ar trebui să-i reuşească măcar acum, la final.