Băsescu, pasul înapoi

Cred că abia acum s-au copt lucrurile ca Traian Băsescu să plătească preţul tuturor victoriilor pe care le-a repurtat până acum. Şi acest preţ – uriaş pentru un preşedinte-jucător - înseamnă să facă un pas înapoi din arenă până la sfârşitul mandatului. Şi trebuie să-l plătească din proprie iniţiativă, nu să-l oblige alţii.

Poate nu se vede prea bine din cauza buimăcelii, dar rezultatele alegerilor din 25 mai au însemnat un veritabil cutremur pe scena politică. Zdruncinătura a aruncat toate piesele în aer şi, în cădere, le-a rearanjat în aşa fel încât lumea nu se mai vede la fel. Cei care caută vechiul peisaj riscă să se rătăcească, câştigători vor fi cei care caută să-l desluşească pe cel nou.

Telegrafic, iată câteva dintre coordonatele noii realităţi. În pofida scorului electoral, PSD nu este într-atât de mare încât să-i asigure propriului prezidenţiabil o victorie fără emoţii: după doi ani în care s-a scăldat în majorităţi care începeau cu cifra 6, sau chiar 7, s-a trezit brusc la una care nu atinge nici 4. PNL a plătit din greu ruperea USL – dar asta pe termen scurt, calculele pe termen lung încă nici n-au început să fie făcute şi nu e deloc sigur că balanţa va fi negativă. PDL a făcut cunoştinţă cu propria bălteală şi lipsă de zvâc: să nu câştigi nimic, după doi ani de Opoziţie la un guvern care nu ştie decât panglici şi „Jos Băsescu!”, e o contraperformanţă remarcabilă. Iar PMP... Ce zic eu PMP? E vorba de Traian Băsescu. Ei bine, Traian Băsescu e la 6 la sută. Când a luat partidul de la Petre Roman, în 2001, PD avea 7 la sută.

Mici semne de dezmeticeală parcă încep să apară. MRU aproape că a renunţat la candidatură, Antonescu şi Blaga au început negocierile pentru unificarea dreptei, Udrea zgârie şi ea cu unghiuţa pe la uşi, deocamdată fără prea mare succes. Necunoscuta rămâne Traian Băsescu.

În noua realitate politică, un vulpoi precum Traian Băsescu ar trebui să vadă că unificarea dreptei, indiferent de consecinţe, trebuie să se facă fără el. Poate că i se pare nedrept, poate că şi este, dar alăturarea sa de viitoarea construcţie politică nu face decât să furnizeze stângii muniţie electorală. Este deja de largă notorietate faptul că singurul obiectiv politic al lui Victor Ponta şi al PSD se reduce, de ani buni, la doar două cuvinte: „Jos Băsescu!”. Strategia le-a adus folos nu doar cât au fost în Opoziţie, ci şi după ce au ajuns la Putere – iar rezultatul de la alegerile europene, atât cât a fost, i se datorează în exclusivitate.

Dacă Traian Băsescu alege să iasă din arenă în perioada care i-a mai rămas din mandat, stânga ar rămâne fără principala sa armă politică. Iar Victor Ponta şi PSD nu mai au nici timpul, nici disponibilitatea şi cred că nici capacitatea intelectuală să construiască un alt obiectiv politic de impact, apt să le aducă cele 15 procente de care mai au nevoie. Şi să tot lupţi vreme de şase luni cu o umbră, abuzând de acelaşi discurs steril şi monomaniac, e o cale destul de sigură să eşuezi în ridicol.

La drept vorbind, ca preşedinte, Traian Băsescu chiar are ce face. În primul rând, are de securizat ziua de 27 iunie, când Moldova ar urma să semneze documentele de asociere cu Uniunea Europeană. Apoi are de dus, până în toamnă, negocieri grele în Consiliul European. Avem de jucat bine pentru numele viitorului şef al Comisiei Europene, astfel încât să picăm în tabăra câştigătoare, a celor care vor reuşi să-l impună, apoi avem de negociat portofoliul de comisar ce revine ţării noastre şi de impus persoana care să-l ocupe.

Sigur, ieşirea din arenă nu înseamnă şi ignorarea sau abandonarea prerogativelor constituţionale. Reîntoarcerea legilor proaste în Parlament sau atacarea acestora la Curtea Constituţională rămân în continuare pârghii importante prin care îşi poate face auzită vocea.

Cât despre proiectul său de suflet, PMP... Ar trebui să-i arunce în apă şi să vadă, măcar în astea şase luni, dacă ştiu să înoate fără salvamarul Traian Băsescu. Acesta ar fi, de fapt, al doilea preţ pe care ar trebui să-l plătească preşedintele. Este preţul faptului că, intenţionat sau pentru că aşa s-a brodit, nu a putut nimeni să crească la umbra sa...