Beţia consilierii onorifice

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Printre titlurile din ultimele zile o ştire este omniprezentă informaţia redată de fiecare în funcţie de orientare sau talent: „Radu Magdin părăseşte postul de consilier onorific al premierului”,  „Consilierul onorific al lui Ponta demisionează pentru a se implica într-un proiect internaţional”, „Radu Magdin, consilier pe comunicare externă, îl părăseşte pe Ponta după şase luni de colaborare”.

Presa a ignorat sistematic postul pe care Radu Magdin l-a părăsit – acela de consilier onorific al prim-ministrului.

Americanii au lansat acum aprox. 100 de ani conceptul de free lunch – unele restaurante făcându-şi reclamă oferind o masă gratuită celor care consumau băuturile alcoolice când cererea era redusă, adică la prânz. De aici a izvorât şi teoria economică rezumată prin „There is no such thing as a free lunch”, care arata că nu se poate naşte ceva din nimic, că nimic nu este gratuit pe lume. Aparent, românii acceptă o altă opinie.

Beţia numirii de consilieri onorifici este o particularitate a premierului Ponta, până la investirea domniei sale neexistând astfel de decizii de numire. Nu este vorba de titlu menit a recunoaşte meritele cuiva, ci este indubitabil o funcţie executivă, cu atribuţii exacte. În cazul de faţă, consilierii onorifici nu primesc bani pentru serviciile lor. Dar desigur că în lume nu există numai salarii sau bani, există şi acţiuni, cecuri, diamante, aur, informaţii sau, mai ales, contracte, dar ce rost are să divagăm. „Consilierii onorifici nu au salariu. Punct. E legal. Nu sunt incompatibili. Ajunge cu discuţia”. Cam acestea ar putea fi replicile administraţiei faţă de subiect, atât doar că nimeni nu-i întreabă ce este aceasta ciudăţenie – consilierul onorific -  şi de ce ar trebui ea să existe.  

Din luna martie a anului 2012 până în prezent Victor Ponta a acordat calitatea de consilieri onorifici unui număr de 21 de persoane. Acestora li se adaugă un număr de 8 consilieri personali ai prim-ministrului şi a încă alţi 10 consilieri de stat (prevăzuţi de Decizia nr. 307/2009 privind funcţionarea aparatului propriu de lucru al prim-ministrului). La o primă vedere s-ar putea crede că premierul a simţit nevoia unui corp mai mare de consilieri. Nu putea însă completa decizia amintită cu funcţiile de consilier onorific deoarece acestea nu sunt prevăzute de lege. Drept urmare a trecut direct la numirea acestora, ignorând absenţa unui cadru legal. Cum însă tehnica legislativă impune totuşi precizarea temeiului, toate deciziile respectă acelaşi tipic, invocând art 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare.

Acest temei legal merită atenţie deoarece stipulează că deciziile prim-ministrului se emit în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin. De aceea este complet irelevant faptul ca activitatea respectiva este neremunerată, numirea consilierului onorific are un scop bine definit, ajutarea premierului pentru exercitarea funcţiei sale de autoritate – cea de şef al Guvernului. Pe cale de consecinţă consilierul, platit sau nu, este parte a birocratiei de stat, face parte din executiv.

Alte diferenţe între consilierii personali/de stat şi cei onorifici, membri ai Cancelariei premierului sunt doar de natură semantică. Deciziile publicate în Monitorul Oficial diferă între ele: cei dintâi sunt numiţi în funcţia de consilier în timp, iar celorlalţi li se atribuie calitatea de consilier! Distincţia persista şi la încetarea activităţii de consiliere: consilierii de stat sunt eliberaţi din funcţie, iar calitatea de consilier onorific se retrage. Subtil, nu-i aşa?!

Activitate onorifică, plată zero

Pe măsură ce spirala numirii de noi consilieri a căpătat viteză, consilierilor onorifici li s-a indicat şi destinaţia muncii lor, ceea ce iniţial nu se uzita. Astfel, s-a acordat calitatea de consilier onorific al prim-ministrului domnului Titus Corlăţean în domeniul relaţiilor cu Republica Moldova, calitatea de consilier onorific al prim-ministrului domnului Adrian Anghel, în domeniul dialogului cu românii din Statele Unite ale Americii, calitatea de consilier onorific al prim ministrului domnului Florea Voinea, în domeniul relaţiilor cu Republica Populară Chineză şi calitatea de consilier onorific al prim-ministrului domnului Mihnea Cosmin Costoiu, în domeniul proiectelor de cercetare cu finanţare europeană.

Acestor consilieri onorifici numiţi prin Decizie a Premierului, publicată în Monitorul oficial, li s-a mai adăugat în urmă cu 6 luni o nouă categorie – consilierii onorifici numiţi doar prin comunicat de presă, neoficializaţi în MO. A fost cazul domnului Radu Magdin, excelent specialist în comunicare, calitate dovedită prin numeroasele prezente media. Funcţia sa în executiv a fost extrem de bine definită, domnul Magdin declarându-se onorat „de oferta de a lucra pentru imaginea externă a ţării..”. Radu Magdin a fost ales în topul Forbes România al trendsetter-ilor pe anul în curs şi este CEO al companiei de comunicare Smartlink din 2012.

Plecând de la cazul particular al domnului Magdin se naşte o întrebare legitimă: „de ce ar dori cineva să exercite o asemenea înaltă funcţie fără a fi plătit?”.

Răspunsul nu poate fi decât unul singur: pentru a căpăta influenţă majoră în conducerea statului într-un anumit domeniu fără a i se aplica legislaţia privind incompatibilităţile şi conflictul de interese! Într-adevăr, consilierilor personali ca şi celor de stat, deşi nu sunt funcţionari publici, li se aplică o serie de restricţii în ocuparea funcţiilor ca şi anumite obligaţii legale, precum declararea de interese şi declararea averii. Se pare ca activitatea “onorifica” dă roade, cu alte cuvinte rentează. Spre exemplu Radu Magdin anunţa pe Facebook, “că se va implica într-un nou proiect internaţional, în paralel cu proiecte de consultanţă aflate în derulare”. Pardon! Deci consultantul onorific al primului ministru oferea consultanţă în proiecte aflate în derulare?!!! Asta da consultanţă, dacă este venită chiar de la cel care se afla lângă urechea premierului!!

De aici problemele de natură legală încep a fi evidente.

Cea mai importantă interdicţie pentru consilierii prevăzuţi de lege este aceea de a exercita activităţi de comerţ. Aceasta ar putea fi explicaţia pentru care domnul Radu Magdin nu a figurat în rândul consilierilor onorifici publicaţi în MO – domnia sa fiind şi CEO la Smartlink Communications, aşa cum am menţionat deja.

Alte incompatibilităţi

Dar probleme similare au şi alte persoane care au fost numite în aceste funcţii de autoritate de consilier onorific, cu ignorarea incompatibilităţilor de rigoare. Spre exemplu, domnul Daniel Dăinau a fost numit prin Hotărâre a Parlamentului României în funcţia de membru în Consiliul de Administraţie a Băncii Naţionale în anul 2014. Are domnia sa un statut aparte comparativ cu Guvernatorul BNR – fiind şi cel care-l consiliază pe primul ministru, pe gratis, în materie de politica monetară?!? Aş zice că da. Am lăsat la urmă situaţia domnului Titus Corlatean. Domnia sa este membru al Parlamentului, senator. Constituţia este indubitabilă: „Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.” Am sentimentul că domnul Corlăţean va avea oarece dificultăţi în reînnoirea mandatului de senator sau in ocuparea unei alte funcţii publice timp de 3 ani!

Într-o incompatibilitate similară s-a aflat şi domnul senator Mircea Geoana, numit prin decizie de către premierul Victor Ponta drept „Înalt Reprezentant al prim-ministrului pentru promovarea proiectelor economice strategice şi de diplomaţie publică”, post înfiinţat în cadrul Cancelariei premierului.

Moda consilierii onorifice a lovit însă si alte instituţii ale executivului. Astfel Ministerul Sănătăţii şi-a inclus respectiva funcţie în HG-ul de funcţionare. Nici Administraţia Prezidenţială nu a fost ocolită, pe site-ul instituţiei găsindu-se comunicatul “Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, l-a numit luni, 29 decembrie a.c. (2014), pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu consilier personal, funcţie onorifică neretribuită”.  Măcar prin această numire am obţinut tăcerea complice şi a opoziţiei, domnia sa fiind si vicepreşedinte al PNL.

Acestă modalitate de a pomădui realitatea trebuie sa fie oprită. Ea este atât o forma de recunoaştere a corupţiei de stat, de ocolire a legislaţiei incompatibilităţilor cât şi un imbold pentru cei mai saraci la minte de a urma un exemplu negativ.

Am convingerea că unii au căzut într-o eroare, primind asigurări că se poate şi aşa, că este legal. Alţii şi-au asumat arogant riscul. Probabil însă că vor trebui să plătească pentru ignoranta sau aroganţa lor. În caz contrar, de aici până a avea un preşedinte, ministru, deputat, senator, primar, director onorific etc, nu ar mai fi decât un pas mic. În fond nimeni nu stă în funcţiile de vârf ale administraţiei sau legislativului pentru salariu. Este prea mic. Dacă incompatibilităţile şi pedeapsa publicării declaraţiilor de avere şi interese poate fi abolită prin renunţarea la salariu, majoritatea celor din funcţiile amintite ar prefera titlul onorific!

Forme oculte ale corupţiei vor exista permanent, tentaţia este prea mare. România nu poate sa treacă însă la un alt nivel al administraţiei publice cât timp nu se va debarasa, într-o primă şi necesară etapă, de corupţia evidentă, la vedere, clamată oficial, sfidătoare. Pentru a umple hăul de bunăstare între situaţia actuală şi cea spre care tindem uitându-ne în curtea ţărilor dezvoltate economic, trebuie să ne schimbăm atitudinea faţă de corupţie. Consilierea aparent onorifică este doar o faţetă a modului corupt de a face administraţie publică. Avem instituţii mult lăudate care ar fi trebuit să ia atitudine de multa vreme. Integritatea Agenţiei Naţionale pentru Integritate este discutabilă atât timp cât refuză să vadă ceea ce este evident. Iar daca cei plătiţi din bani publici refuză sa ia atitudine poate societatea civila va reuşi să pună lucrurile pe făgaşul lor normal. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite