Blocada Bucureştiului şi destabilizarea ţării: de ce a eşuat planul AUR

Liderul AUR George Simion a eşuat în tentativa de destabilizare de duminică

În România, cinismul naţionaliştilor creşte odată cu nenorocirile provocate de război în Ucraina iar echivocul politic se accentuează.

Nu doar reţelele sociale scot la iveală spiritul gregar care îi animă pe cei care le cer autorităţilor să stea deoparte şi să nu se implice în ceea ce se întâmplă la graniţă, ci şi pe stradă extremiştii de la AUR au încercat să declanşeze o criză după modelul canadian, cu zeci de tiruri, camioane, tractoare, plus fermierii şi animalele lor. Totuşi, marele protest nu a avut loc în realitate, ci doar în mediul virtual, fiindcă la miting au venit doar 2000 de oameni, aduşi din ţară.

La prima vedere pare un eşec, dar în acelaşi timp mesajele transmise de Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR) au încă putere de atracţie. Când a fost întrebat de ce a organizat mitingul, liderul AUR a răspuns „pentru a-l da jos pe Iohannis” şi împotriva creşterii preţurilor la energie.

Cum ar fi arătat însă Bucureştiul blocat de cirezi de vite, turme de oi, zeci de şoferi nervoşi apăsând pe claxoanele maşinilor uriaşe pe care le au în dotare, aşezându-se de-a curmezişul la intrarea în oraş sau pe marile bulevarde? George Simion, liderul AUR a visat la un astfel de protest, care să închidă capitala, să o facă nefuncţională, inutilă. Să mute atenţia dinspre războiul distrugător al Rusiei spre o Românie aflată în disoluţie. Copreşedintele AUR şi-a expus planul în aceeaşi zi în care l-a bruscat pe ministrul Energiei în plenul Camerei Deputaţilor şi nu a renunţat la el nici după ce a început dezastrul în Ucraina.

Locotenenţii lui au explicat necesitatea unui astfel de protest, numai că AUR nu a putut să-l pună în practică. Pentru ei ar fi fost, acum odată cu războiul de la graniţele ţării, o bună ocazie să inventeze o criză internă. Sigur, nu l-ar fi putut suspenda pe şeful statului, nici n-ar fi putut. Scopul lor real e să destabilizeze, să creeze dezordine şi haos. Să demonstreze că România nu e un aliat de nădejde pentru NATO, că busola ţării e defectă şi că democraţia e o pojghiţă subţire pe care AUR o poate sparge cu uşurinţă.

Extremiştii nu au reuşit să-şi mobilizeze electoratul din Bucureşti şi nici să aducă fermierii şi camionagiii, ceea ce sugerează fie că eventualii votanţi nu vor să iasă din zona lor de confort, fie că au înţeles neadecvarea la realitate a liderilor AUR. Poate a funcţionat un soi de bun simţ, faptul că nu se cuvine să ieşi în stradă să-l dai jos pe preşedinte pentru că au crescut preţurile, când zeci sau sute de mii de oameni din ţara vecină fug de bombe, stau cu copiii zile întregi la graniţă, n-au unde dormi şi n-au ce mânca. Poate că electoratul AUR are mai mult bun simţ decât liderii acestui partid şi înţelege cât de mult contează să trăiască într-o ţară sigură, chiar dacă facturile cresc de la o lună la alta.

Teama de război, imaginile pline de dramatism cu refugiaţii de la frontiera României, relatările cu Ucraina devastată sunt suficiente motive de reflecţie, chiar şi pentru cei care ar merge pe mâna AUR cu ochii închişi.

Ar fi, în acelaşi timp, un moment bun pentru celelalte partide democratice să încerce să-i atragă pe aceşti nemulţumiţi care declară că ar vota cu AUR şi care acum reprezintă 20% din electorat (INSCOP, ianuarie 2022). Mulţi dintre ei sunt perdanţi ai tranziţiei autohtone, cărora aderarea la Uniunea Europeană nu le-a adus suficiente satisfacţii şi care nu mai au încredere în partidele tradiţionale, considerate corupte şi clientelare.

Eşecul mitingului AUR de duminică nu înseamnă că simpatizanţii extremiştilor şi-au schimbat opţiunea, dar sugerează o altfel de raportare la realitate, care le lipseşte liderilor acestui partid. George Simion a încercat toată seara să-şi ducă aderenţii la Palatul Cotroceni, chiar dacă numărul lor se împuţina pe măsură ce barajele jandarmilor se înmulţeau. Poate că AUR ar fi vrut să repete la sediul preşedinţiei experienţa din decembrie de la Casa Poporului, când oamenii conduşi de Simion, fluturând un steag UE cu svastica deasupra, au sărit gardul şi au forţat intrarea în parlament cu asentimentul iniţial al forţelor de ordine.

Haosul interior şi războiul exterior ar fi o combinaţie bună pentru insurgenţa dorită de Alianţa pentru România, care încearcă să facă jocul Rusiei, cu unele încurajări ale sistemului. Orientarea liderilor AUR nu este inocentă şi dezordinile pe care vor să le provoace nu sunt întâmplătoare. Sufletul lor patriotic este brutal, ipocrit şi, poate, chiar vândut. 

Sabina Fati - Deutsche Welle