Ca dracu' de tămâie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nimic nu pare azi mai compromiţător pentru Crin Antonescu decât bănuiala că ar fi căzut şi el în păcat şi s-a lăsat prins într-o dezonorantă ”coabitare” cu preşedintele Băsescu: fuge de-o asemenea postură ca dracu' de tămâie.

Socoteala liderului PNL este extrem de simplu de descifrat: milioanele de voturi, câte or fi, pe care contează le-a câştigat ca un ireconciliabil duşman politic al lui Traian Băsescu. Întreaga campanie electorală, pe care a condus-o alături de Victor Ponta, ca şi întregul program politic a USL a fost cuprins într-o sintagmă: ”Jos Băsescu!”. A prins. Victoriile în alegerile din 2012 (locale şi parlamentare) au fost de necontestat; a mai rămas un singur prag de trecut: prezidenţialele din 2014 – de ce să renunţe la un vehicul electoral cu care şi el şi PNL au ajuns pe culmi de vis?

Dintr-un motiv simplu, pe care Crin Antonescu refuză să-l conştientizeze: între Victor Ponta de azi şi fratele de cruce de anul trecut nu a mai rămas decât o simplă coincidenţă de nume. În rest, programul politic al premierului Ponta, şi implicit al PSD, nu mai are decât întâmplătoare şi firave puncte de tangenţă cu viziunea fostului tovarăş de drum. L-a minţit Victor Ponta până şi pe Crin Antonescu? Cu siguranţă. Dar, trebuie recunoscut, că a fost forţat. Sigur, în adâncul sufletului el a rămas acelaşi ghevarist gata oricând să arunce în aer un sistem cu care nu se împacă. Dar spre deosebire de preşedintele Senatului care, până la urmă, cam taie frunza la câini, premierul Ponta s-a confruntat zi de zi, şi continue şi azi să se confrunte, cu o răceală şi cu o lipsă de neîncredere extrem de costisitoare din partea cancelariilor occidentale.

A rămâne, avându-l pe Antonescu alături, în braţe cu o Românie în faţa căreia s-ar fi închis tot mai multe uşi sau a depune toate eforturile pentru a convinge că vara fierbinte a lui 2012 nu a fost decât un puseu de febră adolescentină, că lucrurile au revenit în făgaşul lor şi statul de drept şi normele democraţiei sunt valorile cele mai scumpe din viaţa lui e o dilemă care reclama urgent un răspuns. Ca un om întreg la minte, a ales varianta ”Scorpiei îmblânzite” (el, repet, rămânând acelaşi), scenariu în care ”coabitarea” are rostul ei. Pentru singurul domeniu în care Ponta este un adevărat campion: IMAGINEA. Atât cea internă, cât mai ales cea externă. Mi se par de domeniul evidenţei câştigurile pe care Ponta le urmăreşte şi, deocamdată le şi obţine, ca să insist asupra lor.

Un ”domeniu al evidenţei” care, paradoxal, lui Antonescu îi este inaccesibil. Până şi o nesemnificativă plecare în străinătate, ca substitut al preşedintelui, îl crispează, nu are tăria să o refuze (preşedintele Camerei Deputaţilor, nr. 3 în stat, ar fi putut să-l înlocuiască pe Băsescu, în situaţia în care nr. 2 ar fi invocat motive care să-l scuze onorabil?), dar strigă sus şi tare: ”Nu merg în Croaţia să îl reprezint pe Băsescu, ci România! Nici vorbă de coabitare!”. O prostie. O reacţie copilărească care trădează nesiguranţa fiecărei vorbe, fiecărui gest. El e imaculat. El nu a pactizat cu duşmanul. El nu coabitează. În ghipsul în care s-a învelit, nu mai percepe şi nu mai reacţionează nici la micile tachinării otrăvite ale amicului Ponta care, privindu-l cu o afişată compasiune, declară că încurajează şi ar vedea cu ochi buni un ”ménage à trois”: Băsescu – Ponta – Antonescu.

Ce nu spune încă Victor Ponta este sentimentul pe care i l-ar trezi perspectiva unui tandem Ponta, preşedinte – Băsescu, premier. În fruntea unei coaliţii guvernamentale PSD – Mişcarea Populară.  Dar, în fond, de ce să ne grăbim? Frumuseţea vieţii rezidă şi în cascada de surprize care ne îneacă când ne e lumea mai dragă.

          Atunci, poate, va ajunge lumina şi în ochii stinşi, altfel atât de albaştri, ai lui Crin Antonescu.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite