Pe care o vor resimţi pe piele proprie nu mai marii partidului, aşa cum ar fi cazul, ci, dimpotrivă, oamenii simpli. Indiferent dacă au făcut sau nu greşeala de a le da votul pesediştilor pe 11 decembrie 2016.

Tot la fel, cu maximă prudenţă se cuvin privite comunicatele guvernamentale ori afirmaţiile făcute de miniştri. Fiindcă cel mai adesea toate veştile ce ne parvin dinspre Palatul Victoria seamănă teribil cu comunicatele de la Radio Erevan.

Iată, nu mai departe decât la finele săptămânii trecute, atât de scumpul la vorbă domn Ionuţ Mişa, ajuns prin cine ştie ce minune ministru al Finanţelor, a făcut anunţul că Guvernul din care face parte va proceda, în fine, la mult făgăduita şi îndelung aşteptata rectificare bugetară. Dl. Mişa ne-a dat toate asigurările posibile că rectificarea va fi una pozitivă. Nici nu putea să spună altceva dl. Mişa deoarece o rectificare cu minus, recunoscută ca atare, înseamnă admiterea de facto a eşecului guvernării.

Ne-a mai spus dl. Mişa care anume ar fi ministerele care pierd şi care cele ce câştigă, dar a refuzat să dea detalii ceva mai aplicate de natură să pună în adevărata lui lumină raportul dintre încasări şi cheltuieli, pe de o parte, şi deficitul bugetar, pe cealaltă parte.

Dl. Mişa ne-a cerut să fim îngăduitori cu dânsul căci nu ştie pe de rost bugetul, prin omniscienţă caracterizându-se, pesemne, numai preşedintele partidului, dl. Liviu Dragnea. Cine are curiozităţi mai aplicate, a adăugat încă tânărul finanţist şef al României, şi le poate satisface cercetând pe îndelete ­site-ul Ministerului de resort.

Au făcut-o degrabă, îndată ce cifrele au fost actualizate, nu doar economiştii afiliaţi partidelor din Opoziţie care, mă rog, ar avea toate motivele din lume să-i găsească guvernării vini. Au făcut-o şi economişti independenţi, neafiliaţi politic, şi verdictul a fost la unison - guvernul minte. Iarăşi. Rectificarea e doar tehnic pozitivă, de fapt şi practic este pe minus şi nu înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât o cacealma tipic pesedistă. Adică o minciună. Plusul se obţine nu de facto, ci din pix prin tăierea drastică a investiţiilor, prin sacrificarea transporturilor şi a dezvoltării şi- surpriză!- prin ciuntirea bugetului şi aşa minuscul acordat educaţiei.

Cresc, în schimb, bugetele serviciilor secrete, acelea atât de mult criticate de tot felul de vorbeţi aiurea ai pesedeilor, acuzate că ar fi transformat România în stat poliţienesc, dar şi cele ale celor două Camere ale Parlamentului. Asta nu pentru a susţine practic, prin acţiuni concrete, aiuritoare declaraţie despre demnitatea Parlamentului României, o fantasmogorire născocită de mintiuca obosită a d-lui Călin Popescu-Tăriceanu, ci pentru a putea alimenta buzunarele tot mai largi ale parlamentarilor care au primit cu prioritate majorările salariale făgăduite de Legea unitară a salarizării născocita de tovarăşa Olguţa.

Dacă ar fi avut măcar o brumă de demnitate, dacă ar fi fost cu adevărat dascăl, cum sămănătorist le place guvernanţilor de la Bucureşti să le spună celor ce lucrează în învăţământ şi nu un simplu politruc de duzină, ministrul Pop Marian Liviu, ar fi protestat faţă de faptul că Ministerul Educaţiei pierde 219 milioane de lei. Deşi ar fi trebuit să primească fiindcă este obligat prin lege şi hotărâri judecătoreşti să restituie o parte din tăierile salariale din vremea guvernării Băsescu-Boc. Acceptate în anul 2010 de mult prea plecata căpăţână a fostului ministru din acea epocă, un ins pe nume Petru-Daniel Funeriu, slugă băsistă, care mai are şi neobrăzarea de a ne vorbi şi astăzi despre necesitatea creşterii calităţii personalului didactic.

 Nu, dl. Liviu Pop nu scoate o vorbă. Şi nu fiindcă i-ar fi teamă că se face iar de râs fiind incapabil să construiască o frază corectă în limba română, ci pentru că trebuie să respecte ordinele de sus. Singura condiţie care îi permite să rămână pe mai departe în funcţie. Deşi nimic nu îl recomandă pentru o asemenea dregătorie.

Nefiind nici el, la urma urmei, decât o mică rotiţă dintr-un angrenaj guvernamental care nu ştie decât să mintă, dl. Pop tace. Tace, minte şi este zilnic umilit de toţi cei care îi spun că nu are nimic în comun cu Ministerul Educaţiei. Doar cardul de salariu. La care nu este exclus ca să renunţe spre a-şi arăta fidelitatea faţă de premierul Tudose. Altă hahaleră!