Politică

articolul anterior articolul urmator

Caligula pe roşu, Imperiul pe verde

34
25 Jun 2018 10:56:04
Traian Ungureanu
Liviu Dragnea la comitetul executiv al PSD FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Liviu Dragnea la comitetul executiv al PSD FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Pre Scriptum. Din două, amîndouă: dacă îl condamni pe Caligula pentru că l-ai prins traversînd pe roşu, ori te faci că nu ştii pe ce cine condamni, ori ştii foarte bine dar nu ai nimic împotriva Imperiului.

Scriptum. Liviu Dragnea e un nabab monumental şi trecut cu vederea.  Singura explicaţie a lipsei de interes oficial pentru imperiul Dragnea e că, într-adevăr, avuţia lui nu se distinge prea bine din satelit. Altfel, de la nivelul solului, palatele, domeniile, firmele, puterile totale ale lui Dragnea peste tot ce e viu prin partea locului sînt cunoscute şi sar în ochi. Agoniseală onestă? Numai dacă, în ultimii 760 de ani, moşii şi strămoşii lui Dragnea au trăit cu iaurt de casă şi au pus economiile într-un fond mutual de succes turbat. Pe baza acestei supoziţii pline de bun simţ, Dragnea a fost agăţat pentru abuz în serviciu. Nababul n-a fost deranjat. Oare de ce?

Cu sau, mai ales, fără voia unui numeros onor public-masă de manevră, a venit clipa operaţiei de naivitate. Aşadar: e Dragnea vinovat de abuz în serviciu? După toate semnele, da. La fel de sigur: Dragnea e un caz tipic de Uber Voievod local. O acumulare de bani şi putere născută şi îngrăşată din marea tulburare post-comunistă care a pus în buzunarul noii clase conducătoare şi impostoare bugetul statului, contractele publice, ministerele, legile şi bunăvoinţa aparatului judiciar. Dacă lucrurile stau aşa, de ce e condamnat Dragnea pentru abuz în serviciu şi nu pentru abuzul infinit mai grav împotriva avuţiei şi lumii româneşti?

Pentru că, în înţelepciunea ei considerabilă, justiţia a ales calea care duce şi rămîne la persoană. Nu la sistem. O cercetare asupra originilor imperiului Drganea risca să descopere legături vinovate în toate direcţiile. Ea ar fi implicat toate guvernele şi partidele şi ar fi adus sistemul în pragul mormîntului. Tone şi zeci de tone de documente comerciale şi  administrative aşteaptă să fie citite şi să spună povestea schemei care l-a făcut nabab pe Dragnea. Cercetarea rămîne în sarcina istoricilor, ba chiar a arheologilor, iar aceştia în sarcina fără rod a unui sistem de educaţie care promovează analfabetismul titrat. Prin urmare, nici o ameninţare nu pîndeşte rînduielile actuale, în următoarele cîteva (puţine) milenii.

În isteţimea ei adesea subestimată, justiţia a procedat prudent. A selectat. Îl decartăm pe Dragnea, dar protejăm sistemul.

O condamnare pentru abuz în serviciu e comodă şi convenabilă. Ea îi priveşte doar pe Dragnea şi cercul de micro-trepăduşi întreţinuţi cu sub-firimituri rămase de la mega-dezmăţ. Aproape nu există parlamentar, ministru sau demnitar care să nu ţină prin curte un păsăret miluit din angajări fictive. Asta e regula şi treaba cutărui sau cutărui şef darnic  sau obligat partidului care l-a pus în scaun. Avantajul e că, în cazul în care justiţia o cere, coţcăria poate fi decontată strict personal. Sistemul rămîne neatins.

În isteţimea ei adesea subestimată, justiţia a procedat prudent. A selectat. Îl decartăm pe Dragnea, dar protejăm sistemul. Sistemul din care - pentru numele lui Dumnezeu şi al statul de drept! - şi noi facem parte.

Autorul acestor rînduri nu are nimic împotriva acestei scheme. În fond, ea reflectă perfect momentul istoric pe care l-am cucerit, fără luptă, în 1989. Şi tot ea descrie atît inexistenţa societăţii româneşti, cît şi gradul ei de participare la faimoasa victorie a democraţiei asupra comunismului. Problema e altundeva şi e a altcuiva.

Problema e că nu poţi să răcneşti prin pieţe după democraţie, dacă o faci pe un aranjament ţie necunoscut. Un joc în care democraţia presupune două lucruri: expulzarea lui Dragnea şi bunul mers spre veşnicie al sistemului care l-a născut pe Dragnea. Ar trebui să înţelegem şi să alegem clar, măcar între noi, fundamentaliştii: ori vrem democraţie internă, ori invocăm democraţia bănuind că ea există undeva, în afară, într-un rezervor de oxigen care ar trebui să ne viziteze ţara. Dacă ne zbatem doar pentru satisfacţia de a-l vedea înlăturat pe Dragnea şi facem din asta  pariul final, sîntem complici involuntari la farsă. Iar justiţia e un instrument masiv şi tăios într-un război intern fără sfîrşit.

Locul nostru e în UE din motive mult mai profunde decît ne vine să cercetăm. În esenţă, pentru că nu avem alt loc pe lume.

Ce trist! Ce ireparabil de trist! Năzuinţa românească spre democraţie şi justiţie stă pe o bîlbîială nobilă, dar insistentă. Pe speranţa fără de speranţă că binele poate fi importat şi înscăunat fără alte schimbări interne, în afara cîtorva decapitări agreate extern. Linia care uneşte mazilirea  fanariotă, plutonul de execuţie de la Tîrgovişte şi statul de drept merge înainte dar duce mereu înapoi.

Alergăm, aşa cum am mai făcut-o în istorie, după un regim care ne iese foarte bine în imaginaţie şi nu prinde sămînţă pe pămînt. De data asta, am ales valorile UE. Nu e bine? Ba e foarte bine dar numai dacă pricepem ce valori am ales şi pînă unde se poate lucra cu ele.

Putem fonda o identitate, un fel de a trăi împreună şi o lume rezistentă la rău, pe baza acestor valori? Numai în parte. E greu de crezut că se va găsi vreodată omul care, în faţa primului născut, la contactul cu prea mulţi vizitatori (ruşi, chinezi, musulmani) sau în clipa morţii, va ridica ochii spre boltă, sperînd să vadă acolo Comisia Europeană.

Aceste rînduri nu încearcă să pledeze şepreşte pentru divorţul de UE. Locul nostru e în UE din motive mult mai profunde decît ne vine să cercetăm. În esenţă, pentru că nu avem alt loc pe lume. Ce înseamnă asta? Înseamnă că nu ne-am făcut vreunul şi mai înseeamnă că e bine să ai o cultură înainte să o critici sau să o modifici. Aşadar, avem tot dreptul să ne apărăm de corupţie dar, neştiind cum de ne-am afundat şi de ce nu mai ieşim din ea, riscăm să devenim lozinci încarnate. Europeni de tribună.

Problema noastră comună şi nelecuită e incapacitatea de a face politică. Mai clar spus, sîntem scufundaţi într-un război intern fără sfîrşit pe care l-am declarat totuna cu politica. Nu există confuzie mai gravă şi mai periculoasă.

Politica e o imposibilitate în România. Tot ce facem, de la vulgaritatea furibundă şi trădările în cascadă, pînă la încăpăţînarea şic a rezistenţilor şi ciobănismul pur pesedist spune că sîntem căzuţi în afara politicii. Asta, pentru că politica e ocupaţia raţională a acelor naţiuni care au ajuns, cîndva, la un acord insesizabil dar profund. Un acord care înlătură foamea de furt, dorinţa de vătămare şi excluziunea reiprocă. O sumă de presupoziţii, valori şi reuşite comune. De obicei, o religie, o societate înfăşurată în jurul familiei sau, mai aproape de noi, o burgezie naţionalistă şi cuminte la cap. Nu am construit niciodată aşa ceva.

Motivele sînt complicate dar e cert că nu am pus deoparte acel fond uman ultim care poate da o naţiune politică plauzibilă. Adică un grup social care se ocupă de problemele coumne şi nu de escrocarea celorlalţi sau de vînătoarea de himere ideologice cool. Aniversăm 100 de ani de Unire în jurul unei cifre, nu în mijlocul unei naţiuni care a luat cunoştinţă de ea însăşi.

Consecinţele acestei situaţii pre- sau extra-politice sînt formidabile. Le avem, de 30 de ani, sub ochi. Înainte de orice: diletantismul furios. Stînga şi dreapta nu există. Partidele care se cer înţărcate la dreapta sau la stînga sînt imitaţiile penibile ale unor amintiri şi lecturi răzleţe. La fel de nimicitoare sînt emfaza şi parafraza democratică. În lipsă de construcţie şi identitate internă, toată lumea împrumută din mers drapele, principii şi iluzii care te ţin la modă, te fac frecventabil sau te înalţă în propriul clasament moral.

Vina cu adevărat criminală e a celor ce organizează aceste jocuri de oglinzi paralele şi petarde încrucişate. A celor ce vînd satisfacţie fără reparaţie. A celor ce cheamă la luptă în numele justiţiei, pentru a-şi netezi calea în sistem.

Aşa de pildă, Ministerul Educaţiei observă de unde bate aerul condiţionat şi adoptă o Strategie Naţională pentru reeducarea părinţilor care îşi văd de casă şi de copii, în loc să îşi cretinizeze odraslele cu teorii sexuale avansate. Un minister socialist într-un guvern socialist, cu dame de la Videle şi grătare sub birouri, face platforme post-modern progresiste. Ce slugărnicie derutată!

De cealaltă parte, lumea bună participă la demonstraţii de rezistenţă în care cere democraţie subită şi înţelege prin asta înfundarea lui Dragnea. Foarte bine! Dragnea va cădea şi tot ce va urma pentru democraţia românească va fi ocazia unor noi demonstraţii. Problema care ne va ţine loc de viitor e infernală. Şi ea va fi hrănită nu atît de absenţa democraţiei cît de ideea după care democraţia e o secreţie UE care face un grup să se simtă mîndru că se separă de restul societăţii pe care o numeşte democratică.

Post Scriptum. Vina cu adevărat criminală e a celor ce organizează aceste jocuri de oglinzi paralele şi petarde încrucişate. A celor ce vînd satisfacţie fără reparaţie. A celor ce cheamă la luptă în numele justiţiei, pentru a-şi netezi calea în sistem. Caligula pe roşu, Imperiul pe verde!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

34 Comentarii

Adrian Enescu
25.06.2018, 12:05:15

bineinteles ca trebuie reformat foarte mult (probabil inclusiv in justitie) dar asta nu inseamna ca Dragnea trebuie sa faca reforma. Ar trebui sa se auto-lustreze impreuna cu tot baronetul si reforma sa fie facuta pe baze oneste de oameni nepatati sau nemanjiti de sistem pana acum.

+6 (6 voturi)
Lucifer
25.06.2018, 12:09:15

Înfricoşător. Da, Dragnea este( ca şi Iliescu, Năstase, Băsescu, Maior, Coldea, Ponta, generalul Oprea, etc) un Diavol rezultat din aşa zisa "tranziţie graduală" de la comunism la democraţia originală. Ei sunt cei care au creat SISTEMUL, de fapt au creat un STAT MAFIOT care nu a fost NICIODATĂ un sistem democratic. Aşa că ACEASTĂ JUSTIŢIE pe care ne prefacem că o apărăm toţi, fiind creată de SISTEM, este de fapt PARTE A SISTEMULUI. DE ce să ne mirăm cum că:" În isteţimea ei adesea subestimată, justiţia a procedat prudent. A selectat. Îl decartăm pe Dragnea, dar protejăm sistemul. Sistemul din care - pentru numele lui Dumnezeu şi al statul de drept! - şi noi facem parte." Da, timp de 25 de ani SISTEMUL l-a creat şi susţinut pe Dragnea şi acum vrea să-l decarteze pentru...instigare la abuz în serviciu! TOTUL pentru apărarea SISTEMULUI. Năstase, Băsescu, Dragnea, etc au devenit o ameninţare pentru SISTEM, deci trebuie "decartaţi". Da, modul cum ONG-urile de tip #Rezist acţionează este GRATUIT şi RIDICOL, nu propune nimic(Jos Dragnea şi Sus Justiţia), este contraproductiv şi FACE JOCUL SISTEMULUI. Eei, şi aici venim la esenţa problemei. În definitiv, STIM CE VREM? Eu zică că ÎNCĂ nu. Fiindcă, dragă domnule TRU, NOI NU AVEM ELITE oneste şi responsabile. Elitele româneşti ŞI-AU TRĂDAT propriul popor. Să fie blestemate.

+5 (5 voturi)
Stancu Dan
25.06.2018, 12:19:12

Nu se poate face o lustratie eficienta pentru simplu' motiv ca asta ar incalca drepturile omului. Faptu' ca Gigel e jnapan, jmenar, hot, lichea, ghertzoi, etc nu inseamna ca nu e considerat om. Iar omu' are drepturi, inclusiv dreptu' de a-si exercita "calitatile" enumerate intru propasirea personala si a pretenarilor. Ca d-aia tac europenii. Fiindca "vaaaai, sarmanu' infractor, a fost nefericit cand era mic iar acu' are probleme existentiale. Si d-aia societatea tre' sa-l inteleaga si sa-l integreze, sa nu cumva sa se simta hotu' defavorizat"

-1 (7 voturi)
cib
25.06.2018, 12:22:02

Pe steagul Romaniei ar trebui sa troneze ca stema CASCAVALUL. Toti vrem dreptate si justitie dar si un pic de CASCAVAL! Daca se poate o roata mare, daca nu, macar o felie, acolo!

+2 (4 voturi)
Lucifer
25.06.2018, 12:27:58

Care CAŞCAVAL să ni-l dea alţii, nu-i aşa? De exemplu Dragnea. Măi, să fure CAŞCAVAL, dar să ne dea şi nouă? Cam asta vreţi să spuneţi?

+5 (5 voturi)

Vezi toate comentariile (34)